vineri, martie 27, 2020

INTERMEZZO LIRIC: CRUCEA VEȘNICIEI




Iubirile nu toate le luăm cu noi în cer,
ci Dumnezeu le cerne prin sita lui de sus,
și-așa vom ști cît suflet de-a lungul vieții-am pus
în ce a fost pe lume frumos și efemer.

De n-ar rămîne duhul ca un drumeț stingher,
ci ar pieri o dată cu trupul, la apus,
ne-ar fi ușoară crucea ce o avem de dus
și moartea-ar șterge totul, cu legea ei de fier.

Dar tot ce-am fost se-alege, ca grîul de neghină,
și veșnicia vine grămadă peste noi,
în stînga cu-ntuneric și-n dreapta cu lumină,
și iar ne-o fi rușine, ca-n rai, că sîntem goi...
Nimicul nu există în ordinea divină,
ci tot ce este are de-a pururi un apoi.


Răzvan CODRESCU

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire