DE LA BOGDAN G. RĂDULESCU CITIRE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

AU DREAPTA CREȘTINĂ CONSERVATOARE

ȘI STÎNGA PROGRESISTĂ

ACEEAȘI OPȚIUNE PRO-OCCIDENTALĂ?

Opțiunea pro-ooccidentală face parte firească din concepția celor din România care vor o dreaptă conservatoare. Cu toate acestea, poziția pro-occidentală nu poate fi considerată marker-ul definitoriu de diferențiere. Nu această poziție în sine deosebește conservatorismul național de stînga progresistă. Stînga progresistă de la noi (USR-istă) se declară ea însăși pro-occidentală.

Ca atare, trebuie spus apăsat și repetat: chiar dacă ambele au o opțiune pro-occidentală, acest lucru nu înseamnă automat că tabăra conservatoare și cea progresistă din România înțeleg unul și același lucru prin Occident și Europa. Viziunea conservatoare despre direcția pro-Occident, pro-Europa, este o viziune substanțial diferită de cea a progresiștilor.

Progresiștii vor „o țară ca afară” în sensul în care ei admiră stadiul (pe care conservatorii îl consideră deviant) al actualului model occidental promovat de elite culturale și politice din țări membre UE sau din Statele Unite ale Americii.

Din punctul de vedere al conservatorismului, nu Occidentul multikulti este un model de urmat. Nu societățile occidentale trecute la faza de nouă inginerie socială, difuză și silențioasă, sub presiunea ideologiei de gen, a freudo-marxismului reprezintă pentru conservatori ținta demersurilor politice de viitor.

Progresismul își dorește o Europă decreștinată, chiar atee, fără nici o referință la tradiția milenară formatoare a iudeo-creștinismului. Referința progresistă este Europa văzută ca experiment futurist de tip Star Trek, un univers tehnomorf și transumanist, un univers fictiv asemănător cu idealul „societății fără clase” și cel al „dispariției statului” la care visa Karl Marx în Manifestul communist.

Atașamentul conservatorismului național față de Europa și de Occident este unul critic și selectiv. Ar trebui ca cei ce se consideră conservatori creștini să își facă din opțiunea pentru o nouă constituție a UE, în care să fie obligatoriu menționate rădăcinile creștine ale Europei, un obiectiv crucial pentru care ar trebui să militeze în anii ce vin. Pînă acum, un asemenea obiectiv cultural și politic a fost considerat o cauză pierdută. Și e doar un exemplu de cauză abandonată iresponsabil de creștin-democrația europeană. Pe terenul decepționant al promisiunilor morale, politice și sociale neonorate de creștin-democrații europeni au crescut ciulinii populismului atît de plăcut Moscovei.

În măsura în care detestă eurofobia isterică a populiștilot și a extremei drepte acefale, în măsura în care ia distanță față de euro-entuziasmul tîmp al progresiștilor, conservatorismul național ar trebui să adopte o poziție euro-realistă.

Bogdan George RĂDULESCU

NOTĂ ELECTORALĂ:

Gruparea pro-rusească din România nu mai are nici o șansă la prezidențiale. Ca atare, Washington-ului îi este indiferent dacă în România iese varianta A pro-occidentală sau varianta B pro-occidentală. În ambele situații, americanii sînt mulțumiți. Poate de aceea nu au preferințe prea accentuate pentru un anume candidat sau pentru un altul. În ambele variante, interesele strategice lor sînt conservate. Ceea ce nu e rău deloc. Problema este că nouă nu trebuie să ne fie indiferent ce versiune pro-occidentală cîștigă și are pretenția de a „schimba” România. (B.G.R.)

Autorul textului