INTERMEZZO LIRIC: VALENTIN DAN INEDIT

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

CE NU ȘTII DESPRE PISICA TA

Întîi c-o cheamă altfel. Ea nu ţi-a spus, aşa e?
Are mai mult de nouă iubiri și nu-s de-ajuns.
Oftează dimineaţa, dar seara, pe ascuns,
Lucește cînd se-ntinde-n oglinda ta de baie.

Sînt seri în care dînsa n-ar vrea să vii acasă
Doar ca să ţi se facă un pic mai dor de ea
Şi-apoi, cînd vii, te ceartă că ai venit cam prea
Devreme și că iarăşi eşti parcă mai frumoasă

Decît e ea cînd fuge ca un delfin în salturi
Şi n-o mai vezi. Sînt zile în care-ar vrea să vii
Mai grabnic şi de-aceea tocmește frenezii
Pe care le piteşte în trusa ta de farduri.

Ai patru scrumiere. Nu vezi că mustăceşte
Cînd uneori strîngi scrumul căzut pe canapea?
Pisica ta fumează! – deşi nu bea cafea;
Bea însă ceai de-acela... Dacă te uiţi, în ceşti e

Praf auriu în care descîntul nu mai doarme:
Pisica ta visează cai verzi şi zburători
Pe care îi aleargă din seară pînă-n zori
Doar ca să-ţi fie somnul păzit de doamne-doamne.

Să-i spunem Mau. Dar dînsa îşi spune-n chip şi-n feluri
Atunci cînd se preface că e altundeva,
Unde alintul suie ca dintr-o narghilea
În care-au ars o vreme parfumuri şi danteluri

Pe-o enciclopedie cu pagini aromate
Furată de o fată din Orient Expres.
Cînd n-are chef, se-ntinde într-un subînţeles,
Are priviri pierdute şi uneori ocheade

Aceleaşi ca pe vremea războaielor cu burii,
Dar tace și se-ncruntă dacă o-ntrebi de buri.
Mai multe sînt de nouă ocoluri date gurii
În nopți cînd se trezește şi face prăjituri

După reţeta doamnei marquise de Belle de Jour
Şi îşi înmoaie miaul în miezul prăjiturii.
– Tu dormi nemărginită. Ea toarce-n împrejur
Culcînd în pași întinsul și-n nepăsări condurii.

Cînd va fugi de-acasă,
va îmblînzi trăsuri.

Valentin DAN