INTERMEZZO LIRIC: CUMPĂNĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Te deslușesc din vis ca pe-o nălucă,

dar nu e chip pe loc să te pot ține,

tînjind mereu zadarnic după tine,

atît cît ochiul să te prindă apucă.

Să nu mai fii așa cum ești, pe ducă,

cît aș putea să îți îndur de bine

splendoarea pripășită lîngă mine,

sau cît mi-ar fi iubirea de năucă?

De preafrumos e firea noastră oare,

smintită de la chipul ei dintîi,

să se pătrundă și să-l rabde-n stare?

Pe cît aș vrea de-aievea să rămîi,

pe-atît mă tem că-n rugul slavei tale

m-aș mistui din creștet pînă-n poale…

Răzvan CODRESCU