DIN CICLUL „CU OCHII ALTORA”

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

  

Am primit și dau mai departe...

„MĂI ROMÂNILOR,  

SÎNTEȚI ZDRAVENI LA CAP ???” 

Am citit una dintre cele mai tranșante și dure replici din partea unui străin transmise poporului nostru. Și acesta nu este orice străin, ci chiar ambasadorul Norvegiei în România. Ceea ce spune el poate ne va ajuta pe toți să ne trezim la realitate...

   

Omul acesta, diplomat venit dintr-o țară în care nu prea crește nici grîul, nici floarea-soarelui, nici leușteanul, nu pricepe cum o țară cu un asemenea pămînt, toată traversată de izvoare și izvorașe, capabilă să hrănească fără probleme, cu îndestulare, 90 de milioane de oameni, nu-i în stare să hrănească o populație de cinci ori mai mică! 

E un uriaș paradox, zice ambasadorul, exprimîndu-și astfel perplexitatea. E, citesc eu pe dedesubtul răcnetului dojenitor, o idioțenie.  

Cum să imporți tu, România, cireșe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia?! Cum să cumperi struguri cînd ai podgorii care produc cele mai diverse soiuri de masă și de vin, încît să umpli toate mesele princiare ale lumii?! 

Cum să cumperi, măi România, nu ți-e rușine, struguri de masă din soiul Italia, veniți chiar din Italia, cînd și nesăpată o vie de la Drăgășani sau Pietroasele sau Valea Călugărească sau Odobești îți poate da struguri de masă la fel de buni, dacă nu mai buni decît cei cumpărați din Cizmă și stropiți abundent cu pesticide? 

Se miră ambasadorul Norvegiei, într-o conferință publică, și o sută de politicieni, de oameni de afaceri și de gură-cască prezenți în sală îi dau tîmp dreptate și apoi pleacă acasă liniștiți. Alo, domnule Guvern, ai vreo soluție să nu mai cumpărăm praz din Egipt, fiindcă se ridică Nea Mărin din mormînt, fiindcă-i insulți nu doar Băileștii, ci și opera umoristică?! 

Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum să nu mai cumpărăm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu căcat uman, fiindcă chinezii nu aruncă nimic și găsesc utilitate și produsului ieșit din găoază, și să folosim usturoiul nostru, îngrășat cu gunoi de grajd, fiindcă la noi crește un usturoi mai bun și mai usturoi decît usturoiul lor, cu condiția să-l pui în pămînt?! 

Ne spune uluit (din iubire pentru noi, fiindcă altă motivație n-ar avea), nu un neica nimeni, ci un diplomat care nu-și pierde cumpătul cu una, cu două, că sîntem, ca să nu zică idioți, paradoxali. Da, nea norvegianule! Sîntem un paradox european. Și dacă mai cauți nițel, mai găsești și alte paradoxuri. Îți mai zic eu unul. Acum un sfert de veac exportam mobilă în toată lumea. Pădurile noastre erau vîndute ca viori și paturi și scrinuri sculptate. Nemții cumpărau, era singura șmecherie îngăduită, în lădițe de lemn, musai în lădițe de lemn, legume și fructe românești. Îi interesau în primul rînd... lădițele. Azi vindem, în lumea arabă mai întîi, apoi în lumea europeană și-n toate lumile, exclusiv bușteni. Lemn brut. Cumpărăm de-ale gurii. 

Cumpărăm grîu pentru țara grînelor și cumpărăm cireșe. Cînd, mă întreb, vom cumpăra și dude? Din Guinea Bissau sau din Tanganica? Și zarzăre. Încă nu importăm zarzăre. Să cumpărăm și zarzăre!  

Da, domnule norvegian, ai slobozit un strigăt pe care-l recepționez ca pe o dovadă de dragoste. Transmite dragostea asta care să ne trezească, chiar dacă te ferești să ne numești idioți, ci doar paradoxali...