luni, februarie 18, 2013

INTERMEZZO LIRIC: EDENICELE

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

Vladimir Kush, Walnut of Eden

I

De-aş mai avea vreo douăzeci de ani,
te-aş duce vara pe Neajlov devale,
prin vadulatul viselor domoale,
în raiul meu cu lanuri şi plăvani.

Ni s-ar smeri islazul sub picioare,
iar codrii despletitelor vlăsii
ne-ar îngropa în umbra lor de vii,
cernîndu-şi peste noi întreaga floare.

Ci-abia spre zori, cînd dă lumina-n rouă
şi Dumnezeu, desculţ ca un plugar,
păşeşte blînd prin iarba lumii nouă,
noi ne-am trezi, ca dintr-un somn stelar,
să facem veşnicia pe din două,
şi n-am avea că sîntem goi habar…


II

Aşa mă simt în poala ta de bine,
cînd stăm întinşi sub teii daţi în floare,
că-mi pare moartea glumă trecătoare,
iar viaţa tînjet al luminii line.

Lăuntrică te-aş vrea în mine iară
şi-atît de una într-un trup să fim
încît întregi şi puri să ne trăim,
nicicînd rămaşi din rai pe dinafară.

Cu-n nume să ne strige Dumnezeu,
o, coasta mea cea negrăit de vie,
şi răspunzînd chemării lui mereu,
mireasmă dulce dragostea să fie,
iar şarpele, de-atîta vină greu,
ciudos să-şi muşte coada lui mlădie!


III

Nu-i înger, Doamne, să încapă-n trup,
şi îngeresc ce-i doar pe dinafară
e vrajă care-mbată şi omoară,
de n-am trezvie-n mine ca s-o rup.

Par îngereşti aceste glezne line,
şi ochii-aceştia limpezi de azur,
şi pleata-aceasta ca de aur pur…
dar nici un duh legate nu le ţine!

E frumuseţea cea mai grea ispită
iscată între ceruri şi pămînt,
în sinea ei pe cît de-ndreptăţită,
pe-atît de mincinoasă-n cîte sînt,
căci lumea ta, din raiuri izgonită,
e tîlc întors şi vis bătut de vînt!

Răzvan CODRESCU


9 Comments:

At 19/2/13 8:19 p.m. , Anonymous Anonim said...

Domnule Codrescu, personal, nu stiu daca parerea mea conteaza, va consider un mare poet.
Romanii au avut cativa poeti crestini: Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Daniel Turcea.
Pentru mine sunteti alaturi de ei si cu nimic mai prejos.
Si sper sa ne mai incantati sufletul cu asemenea frumoase poezii.

 
At 19/2/13 11:09 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu said...

Mie îmi place să vă cred. Nu ştiu dacă v-ar crede şi alţii...

 
At 20/2/13 11:17 a.m. , Anonymous Anonim said...

Sunt de acord cu domnul! Si mie imi plac poeziile dvs.

 
At 20/2/13 11:32 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu said...

Mulţumesc. Dar poate că nu e un domn, ci o doamnă...

 
At 21/2/13 4:00 a.m. , Blogger vio said...

Domnul sau doamna "anonim" ce a demarat discutia nu exagereaza...
Multumesc!

 
At 21/2/13 4:44 a.m. , Anonymous Anonim said...

Imi plac si sonetele, dar va prefer ca autor de rondeluri, pentru ca sonete scriu multi, dar rondeluri foarte putini.

 
At 21/2/13 6:58 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu said...

Dacă-i aşa, vă ispitesc chiar aici cu un nou rondel:

De biruinţa-nfrîngerilor greu,
se-ntoarce Don Quijote ca să moară,
dar s-o scula din nou (a cîta oară?)
şi-n pribegie va pleca mereu.

O ştie primul bunul lui lacheu
că doar de ochii lumii, într-o doară,
se-ntoarce Don Quijote ca să moară,
de biruinţa-nfrîngerilor greu.

Lovind în moara timpului plebeu
cu lancea lui ca visul de uşoară,
pe Rocinanta cîntecului meu
va da Nebunul iar pe dinafară,
de biruinţa-nfrîngerilor greu.

 
At 24/2/13 9:22 p.m. , Blogger Cătălin Mareş said...

De mult am vrut să spun şi eu acelaşi lucru, dar n-am făcut-o pentru că mi-era teamă că voi părea cam exaltat. Acum, că au spus-o şi alţii, am prins curaj: domnule Codrescu, şi eu vă consider un mare poet. Păcat că această îndeletnicire a devenit azi una marginală, de nişă, ca să folosesc o sintagmă la modă. În alte vremuri cred că aţi fi avut parte de o recunoaştere (şi cunoaştere) pe măsură.

 
At 24/2/13 11:40 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu said...

@ Cătălin Mareş

Mulţumesc pentru aprecieri. Vremurile, bune sau rele, astea ni-s date şi nu altele. Poate că ceva din noi le va supravieţui pînă la urmă. Sau poate nu. Trebuie să admitem că e loc şi de mai rău... Pînă una-alta, facem ce credem că se cuvine şi încercăm să ne bucurăm unul de celălalt.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire