UN APEL DIN PARTEA AFR

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME 

CREȘTINI DIN TOATE ȚĂRILE, TREZIȚI-VĂ!

 

Tribunalul Suprem al SUA tocmai a refuzat să-i protejeze pe creștini de activismul legebetist. Cu o mînă dă și cu una ia. Acum două săptămîni, grație perseverenței catolicilor, Tribunalul a decis că agențiile de adopții creștine nu pot fi constrînse să dea copii spre înfiere cuplurilor homosexuale. Din nefericire, putea să facă și mai mult să protejeze drepturile creștinilor, dar nu a făcut-o.

 

Decizii eronate

 

Pe 2 iulie Curtea a refuzat să accepte pentru revizuire cazul d-nei Barronelle Stutzman din statul Washington. Stutzman este creștină evanghelică și de zeci de ani deține o florărie în statul Washington. Prin magazinul ei au trecut ani de-a rîndul tot felul de oameni, inclusiv homosexuali. Zîmbea tuturor clienților și le făcea toate aranjamentele florale pe care i le solicitau. Pînă într-o zi cînd statul Washington a legalizat căsătoriile homosexuale. Curînd după aceea au venit la ea doi bărbați care și-au anunțat „căsătoria” și i-au solicitat d-nei Stutzman să le facă aranjamente florale pentru „nunta” pe care urmau să o țină. A refuzat, pe motive de conștiință și convingeri religioase, care, zicea ea, o împiedică să participe, indirect, la o astfel de ceremonie civilă. Pe unul din bărbați, d-na Stutzman îl cunoștea de mulți ani, fiindu-i client.

Cei doi bărbați au dat-o în judecată, pretinzând că încalcă legea nediscriminării pe motiv de orientare sexuală. Stutzman a fost supusă unui iad de nedescris. Fiecare tribunal din statul Washington a obligat-o la despăgubiri grele și amenzi uriașe. În final, Stutzman a făcut recurs la Curtea Supremă. Curtea a refuzat să accepte cazul pentru a-l revizui. Ca atare, deciziile tribunalelor inferioare rămân valabile, iar Stutzman e constrînsă să plătească despăgubiri uriașe. Foarte probabil, firma ei va da faliment.

Ne întrebăm dacă conștiința ori simțul dreptății celor care citesc aceste rînduri mai resimt consternare. Creștinii României sunt (încă) la adăpost de aceste atrocități comise împotriva creștinilor în așa-numitele democrații occidentale. Unii creștini afirmă că ei nu văd „pericole” pentru libertatea lor, valorile ori familiile lor. E evident că nu sînt informați – și nici nu caută să se informeze – asupra lucrurilor care se petrec în cetate. Sînt nepăsători și indiferenți. Privesc pe cei care sînt preocupați de involuția valorilor și de restricționarea libertăților constituționale cu un anumit scepticism nepotrivit. Probabil mulți dintre noi ne spunem nouă înșine că pe noi nu ne afectează deciziile „din afară” și că așa ceva nu se va întîmpla în România. Vă solicităm, respectuos, să vă revizuiți pozițiile! Pericolul ne privește în față.

 

Legea care penalizează

libertatea cuvîntului

a fost adoptată

 

La începutul săptămînii trecute, la solicitarea USR, Camera Deputaților a amendat o lege deja existent, care acum acordă statului posibilitatea de a ne trimite la închisoare de la 6 luni la 3 ani pentru „incitare la ură ori discriminare la adresa minorităților”. E ireal că votul deputaților a fost unanim. Ați citit corect: unanim. Credem că fiecare dintre noi trebuie să se întrebe cum și din ce cauze am ajuns ca societate în acest stadiu de descompunere și atrofiere intelectuală încît nu ne mai dăm seama de consecințele adoptării unor astfel de legi, de diferența dintre bine și rău, de impactul acestor legi asupra intereselor noastre?

Mai pe larg, pe 30 iunie Parlamentul României a adoptat, prin vot unanim în Camera Deputaților, modificarea articolului 369 din Codul Penal, pentru a institui pedepse cu amendă ori închisoare de la 6 luni la 3 ani pentru persoanele care „incită publicul, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane…”.

Pe 30 iunie România a trecut un prag extrem de periculos înspre eliminarea libertății cuvîntului. Libertatea cuvîntului nu este un aspect trivial. Dimpotrivă, este un aspect fundamental al societății, fără de care existența unei societăți libere e imposibilă. În vocabularul internațional aceste legi sînt cunoscute ca hate speech laws sau hate speech crimes. În Europa, legile împotriva incitării la ură ori discriminării au fost justificate de către anumite tribunale pentru a pedepsi persoanele care neagă genocidul armean ori evreiesc, sau critică „minoritățile sexuale”.

 

Legi neo-marxiste

 

Originile acestor legi sînt neo-marxiste. Ele se trag din gîndirea neo-marxistă a anilor ‘60, în special a filosofilor germani și francezi. În opinia lor, lupta de clasă justifică limitarea posibilității „burgheziei” de a-și folosi libertățile „capitaliste” pentru a se opune marșului înainte al istoriei spre anihilarea societății capitaliste. În SUA s-a încercat adoptarea de legi de acest gen, dar au fost declarate neconstituționale. Simplu vorbind, statului nu i se permite să limiteze libertatea cuvîntului. Îi este interzisă autoritatea de a determina ce constituie incitare la violență, incitare la ură, ori incitare la discriminare. Curtea Supremă a declarat de foarte multe ori că libertatea cuvîntului este cvasi-absolută, limitată doar de legile care protejează reputația persoanei. Chiar săptămîna trecută a reafirmat libertatea liceenilor de a-și exprima punctele de vedere în public, chiar dacă ele sînt în conflict cu pozițiile oficiale ale conducerii liceului ori conțin vulgaritate. Vulgaritatea este și ea protejată de lege. Din acest motiv, aceste decizii fac practic imposibilă lupta împotriva pornografiei.

România a ales greșit. Este greu de priceput cum sute de deputați gîndesc identic și toți ridică mîna la unison ca să ne suprime libertatea cuvîntului. Informațiile pe care le deținem dau de înțeles că modificarea articolului 369 s-a făcut la cererea USR. USR ține PNL din scurt, într-o relație de șantaj, iar inițiativele USR devin, din nefericire, și din acest motiv, prioritare. Fără USR, PNL nu mai rămîne la guvernare.

Legea aceasta nu poate fi constituțională. Trebuie invalidată. Este extrem de ambiguă și în total conflict cu drepturile constituționale. Este de neimaginat ca o lege organică să contravină unui drept constituțional, și mai ales atît de drastic încît să aplice chiar și pedeapsa cu închisoarea. Pericolele, deci, sînt mari. Un scurt exemplu este suficient pentru a le pricepe. În epistolele lor, Apostolii ne spun că anumite categorii de persoane care săvîrșesc anumite păcate, printre ele și sodomia și pedofilia, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Preoții și pastorii care de acum înainte vor propovădui din acele texte, afirmînd valabilitatea lor pentru creștinismul zilelor noastre, vor fi pasibili de închisoare!

Dragi cetățeni: exact acest scenariu periculos s-a legiferat în Romania pe 30 iunie. În unanimitate! De către toate partidele politice și de către toți „reprezentanții” comunității creștine din România! Este o lege adoptată fără a fi gîndită și dezbătută înainte. În spatele acestei legi, însă, există forțe obscure care caută să suprime, printre altele, mărturia creștinilor, „prin orice mijloace”. Imaginați-vă un cetățean ținând o pancartă în spațiul public: „Pedofilia este o urîciune". Cetățeanul este, teoretic cel puțin, pasibil să fie amendat, în cel mai bun caz, ori să fie trimis chiar la închisoare (până la 3 ani)!

Creștini din toate țările, treziți-vă!

 

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro