SFINȚENIE VOIEVODALĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

BINECREDINCIOSUL VOIEVOD

ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÎNT

Suit în scaunul voievodal al Moldovei la 1457, Ştefan a domnit pînă în vara lui 1504. Biruitor în aproape 40 de bătălii şi ctitor, după tradiţie, a cam tot atîtea lăcaşuri de închinare, vestit din Răsărit (unde s-a ilustrat, între altele, şi ca mare protector al Sfîntului Munte) pînă în Apus (unde papalitatea l-a numit „atlet al lui Christos”*), personalitatea sa devenise legendară încă din timpul vieţii, iar poporul îi zicea încă de pe atunci „SFETÎ Ştefan vodă”. Recenta sa canonizare oficială (1992) stă şi pe temeiul unei lungi tradiţii de evlavie populară, transpuse în numeroase balade sau povestiri. Fiu duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul, a intrat cu acesta atît în legendă, cît şi în sinaxar. Ziua prăznuirii sale este 2 iulie. (R. C.)

* În legătură cu acest titlu atribuit diplomatic şi lui Ştefan cel Mare, trebuie precizat, totuşi, că nu-i vorba de o caracterizare particulară a voievodului moldav (cum ne-ar plăcea să credem), ci de un titlu acordat curent de papalitate în secolul 15 celor care, fără să fie neapărat mari împăraţi sau regi, erau angajaţi în apărarea porţilor creştinătăţii. Înainte de Ştefan cel Mare, fuseseră numiţi athleta Christi albanezul Skanderbeg (Gergj Kastrioti: 1403-1468), de către Nicolae V, Calixt III, Pius II şi Paul II, sau Iancu de Hunedoara (Ioan Huniade: 1407-1456), de către Calixt III, acesta din urmă fiind gratificat şi cu calificativul de fortissimus (Ab unico Christi fortissimo athleta Johanne voivoda...). După Vintilă Horia (Dicţionarul papilor), lui Ştefan titlul nu i-a fost atribuit pentru prima oară de Sixt IV (Francesco della Rovere, papă între 1471 şi 1484), cum se afirmă în mod curent, ci de Pius II (Enea Silvio Piccolomini, papă între 1458 şi 1464), încă din 1463 (în contextul proiectului de cruciadă zădărnicit de moartea sa: „Pînă astăzi, ceea ce îmi lipsea era o flotă. Astăzi eu voi fi cel ce-i va lipsi flotei...”), cînd încă n-apucase să se ilustreze prin marile lui victorii antiotomane (suit pe tron la 1457, Ştefan va obţine prima victorie împotriva turcilor în 1473, iar Sixt IV îl va numi verus christianae fidei athleta după marea victorie din 1475), ceea ce confirmă caracterul mai degrabă formal al titlului, căruia mai tîrziu (secolul 17) i se va asocia, generic, şi un imn religios latinesc (Athleta Christi nobilis) cu autor necunoscut (Ignotus hic et abditus/ Athleta Christi nobilis/ Serpente cum saevissimo/ Miranda gessit paelia.// Attritus hisce cautibus/ Spinis cruentus asperis/ Benedictus in terra jacens/ Coeli pererrabat choros).