INTERMEZZO LIRIC: RONDEL TOMNATIC
Toamnă după toamnă ruginim de vii,
visele ne poartă tot mai greu în spate,
dar fideli rămînem vechilor păcate
și jucăm pe cartea lui acum și-aci.
Cît și pînă unde amăgirea poate
descînta tristețea anilor tîrzii?
Toamnă după toamnă ruginim de vii
și ne poartă visul tot mai greu în spate.
Zdrențele iubirii cît le-om mai cîrpi,
cînd în jurul nostru se destramă toate,
loc să facă iernii care va veni?
Dăm cu tifla vremii, dar, oricît ne-am zbate,
toamnă după toamnă ruginim de vii.
visele ne poartă tot mai greu în spate,
dar fideli rămînem vechilor păcate
și jucăm pe cartea lui acum și-aci.
Cît și pînă unde amăgirea poate
descînta tristețea anilor tîrzii?
Toamnă după toamnă ruginim de vii
și ne poartă visul tot mai greu în spate.
Zdrențele iubirii cît le-om mai cîrpi,
cînd în jurul nostru se destramă toate,
loc să facă iernii care va veni?
Dăm cu tifla vremii, dar, oricît ne-am zbate,
toamnă după toamnă ruginim de vii.
Răzvan CODRESCU
publicat de Răzvan Codrescu @ 07:01
0 comentarii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire