BISERICA VĂZUTĂ DE UN SLUJITOR AL EI
DESCOMPUNEREA ȘI ȘANSA
Eșecul lui Ionuț Mavrichi, cleric și teolog de toată isprava, de a fi ales de Parlament în Consiliul Național de Combatare a Discriminării (CNCD), nu este personal, ci instituțional. Se formează, treptat, un curent transpartinic care nu mai ia în serios Biserica Ortodoxă majoritară. De ce?
- Nu mai pare utilă electoral.
- A admis ca statul să se impună pînă și în Sfîntul Altar.
- Își apără niște infractori de care ar trebui să se dezică.
- Nu este prezentă pe piața ideilor comunitare.
- Este filantroapă, dar nu și critică social.
- Majoritatea ei este, demografic, în cădere liberă.
- Parazitată de impostori, diaspora ei nu reușește să fie, cu adevărat, o punte între România și lumea largă.
- Facultățile de Teologie din țară sînt multe, dar absente din dezbaterea publică.
- Cu cîteva minunate excepții, publicațiile ei sînt fix ca în Epoca de Aur.
- Iarăși, cu cîteva excepții, prezența ei în mediul digital, adică acolo unde se dă lupta pentru Marea Manipulare, este tîmpă.
- Dialogul cu propriul laicat este umbrit de neîncredere (reciprocă).
- Libertatea de opinie este cenzurată, dacă nu, mai grav, autocenzurată, simptom de organism totalitar.
- Autoritatea este înțeleasă și practicată rudimentar.
În toate acestea, însă, este și o enormă
ȘANSĂ
- De a gîndi în alți termeni, mai modești, mai aproape de realitate.
- De a reduce numărul celor care se fac că lucrează.
- De a fi mai săracă, dar mai liberă.
- De a ridica glasul, fără rețineri.
- De a încuraja expres poporul lui Dumnezeu să nu ia tot ceea ce clasa politică enunță drept adevăr.
- Să echilibreze raporturile de autoritate interpretativă asupra cotidianului.
- Să se concentreze pe miez, lăsînd coaja inutilă să se usuce și, la o vreme, să cadă.
- Nu mai pare utilă electoral.
- A admis ca statul să se impună pînă și în Sfîntul Altar.
- Își apără niște infractori de care ar trebui să se dezică.
- Nu este prezentă pe piața ideilor comunitare.
- Este filantroapă, dar nu și critică social.
- Majoritatea ei este, demografic, în cădere liberă.
- Parazitată de impostori, diaspora ei nu reușește să fie, cu adevărat, o punte între România și lumea largă.
- Facultățile de Teologie din țară sînt multe, dar absente din dezbaterea publică.
- Cu cîteva minunate excepții, publicațiile ei sînt fix ca în Epoca de Aur.
- Iarăși, cu cîteva excepții, prezența ei în mediul digital, adică acolo unde se dă lupta pentru Marea Manipulare, este tîmpă.
- Dialogul cu propriul laicat este umbrit de neîncredere (reciprocă).
- Libertatea de opinie este cenzurată, dacă nu, mai grav, autocenzurată, simptom de organism totalitar.
- Autoritatea este înțeleasă și practicată rudimentar.
În toate acestea, însă, este și o enormă
ȘANSĂ
- De a gîndi în alți termeni, mai modești, mai aproape de realitate.
- De a reduce numărul celor care se fac că lucrează.
- De a fi mai săracă, dar mai liberă.
- De a ridica glasul, fără rețineri.
- De a încuraja expres poporul lui Dumnezeu să nu ia tot ceea ce clasa politică enunță drept adevăr.
- Să echilibreze raporturile de autoritate interpretativă asupra cotidianului.
- Să se concentreze pe miez, lăsînd coaja inutilă să se usuce și, la o vreme, să cadă.
Pr. Radu PREDA
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:02
2 comentarii
2 comentarii:
Bună ziua! V-am trimis un mail și mă întreb dacă l-ați primit. Ce părere aveți privind cele scrise?
Ați trimis pe o adresă de e-mail pe care n-o mai folosesc in mod curent. Acum am văzut cam despre ce este vorba și pot avea in vedere cartea spre editare intr-un viitor imposibil de precizat. Deocamdată, în situația critică creată de pandemie, nu se poate pune problema.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire