sâmbătă, iunie 20, 2020

INTERMEZZO LIRIC: CÎNTECUL ÎNVINSULUI




Un mai învins ca mine e greu de-nchipuit:
în urmă nu-mi rămîne nimic din ce-am visat,
nimic din ce crezusem frumos și-adevărat,
nimic din ce aievea pe lume am iubit.

Așa străin mi-e totul acum, la asfințit,
că să mai am o viață, n-aș scoate-o la mezat:
mai bine să fiu, Doamne, un gînd de-al tău, curat,
decît s-ajung rîndașul acestui veac cumplit!

Din patru zări de lume dau fiarele buluc
și n-a rămas în ele vreun dor de veșnicie,
vreo umbră-a crucii tale, vreo amintire vie,
ci toate spre gheenă în vălmășag se duc,
pidosnice și oarbe, ca un norod năuc,
ce nu mai vrea de tine s-audă și să știe!

Răzvan CODRESCU

1 comentarii:

La 20/6/20 4:42 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Un sentiment ce ma incearca de multa vreme insa pus cu multa maiestrie in versuri....
Radu Greuceanu

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire