miercuri, februarie 26, 2020

INTERMEZZO LIRIC: ÎNSTRĂINARE


Atîta ești de alta, din creștet la picioare,
că te-am trecut cu ochii ca și cînd n-ai fi fost,
deși îți știu făptura întreagă pe de rost,
de cînd abia dăduseși ca mugurul în floare.

De ce se-alese praful de vechea vrajă oare,
de ce îți vine trupul pe duh atît de prost
și nu-și mai află-n tine iubirea adăpost,
iar visul se chircește în somnul tău și moare?

De mila ta aș face acum întoarsă cale,
să îți însemn durerea cu ultimul sărut,
dar m-aș simți ca moartea care ți-ar da tîrcoale
sau ca o boală care te-ar lua de la-nceput,
așa că nu mă-nduplec spre-amurgul cărnii tale
și-mi pipăi coasta lipsă ca pe un rai pierdut.
Răzvan CODRESCU

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire