AFR: DESPRE AVORT ȘI INFANTICID

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

CÎND ÎNCEP VIAŢA 

ŞI DREPTUL LA VIAŢĂ?

Ar trebui să fie de la sine de înţeles că viaţa începe în momentul concepţiei şi că dreptul la viaţă începe tot atunci. Secularismul, însă, a inventat şi promovat mituri privind subiectul, susţinînd că viaţa nu începe în momentul concepţiei şi, mai ales, că dreptul la viaţă nu coincide cu momentul în care viaţa biologică se formează. Ba chiar mai mult, susţine că dreptul la viaţă nu începe nici chiar imediat după naştere, că el nu poate fi pretins de anumite categorii de fiinţe umane nou-născute (cum ar fi copiii născuţi infirmi) ori că nu aparţine fiinţei umane decît de la o anumită vîrstă în sus. Intelectualii secularişti mai radicali, precum un Peter Singer şi un John Săvulescu, pretind că dreptul la viaţă nu poate fi pretins decît de la 2 ani în sus! Astfel de poziţii, şi altele la fel de radicale, care zguduie conştiinţele, îi pun pe oamenii întregi la minte pe gînduri şi îi fac să se întrebe: „Oare oamenii care gîndesc aşa nu se tem de Dumnezeu? Nu se tem că vor da socoteală odată pentru ideile antiumane pe care le propagă?”.

Ne îndreptăm spre infanticid

Am ajuns la punctul în care începe să se vorbească mai puţin despre avort în sensul lui clasic, şi mai mult despre infanticid. Avortul se transformă în infanticid, adică în noţiunea că nou-născuţii pot fi exterminaţi după voie. La început, dezbaterea privind avortul, în vogă cu mai bine de 100 de ani, avea de-a face cu avortarea fătului pentru a salva viaţa mamei. După aceea s-a propus justificarea avortului pentru alte motive, cum ar fi violul, situaţia economică dificilă a familiei ori a mamei, deformaţiile ori bolile incurabile ale fătului (sindromul down, de pldă), minorele rămase însărcinate, faptul că sarcina le împiedecă pe tinere să-şi facă studiile universitare, femeile care din pricina sarcinii sînt împiedecate să-şi urmeze cariera – şi alte motive ca acestea. Punctul esenţial este că lista justificărilor avortului a crescut de-a lungul anilor, şi în mod special în ultimii ani, ajugind ca astăzi dreptul la avort să fie interpretat ca un drept în sine, care poate fi exercitat oricînd, în oricare stadiu al fătului, cu sau fără motiv. Adică, nu mai e neceasar să justificăm crima avortului, aşa cum generaţiile de dinaintea noastră au încercat să o facă.

Generaţia noastră a trecut dincolo de bariera raţiunii şi a conştiinţei privind avortul. Astăzi, spre deosebire de ieri, nu mai e necesară o justificaţie pentru a avorta. Gîndirea care domină actualmente este aceasta: „Sînt însărcinată, e trupul meu şi fac ce vreau cu el”.

Dar deja am început să trecem şi peste această fază în uciderea conştientă a fiinţelor umane. Infanticidul e uciderea fiinţelor umane născute. Conform unui sondaj recent de opine din SUA, pînă la 10% dintre americani sînt de acord cu infanticidul. Iar cei care se opun, dintr-un motiv sau altul, sînt luaţi în rîs. Un exemplu recent e o iniţiativă legislativă în Colorado, care declară avortul după 22 de săptămîni de sarcină ca fiind omor (vezi aici).

Apar şi excepţiile

Din fericire, din cînd în cînd printre noi se ivesc bărbaţi şi femei, în special tineri, care vin cu idei noi, menite să dovedească la nivel ştiinţific cînd începe viaţa. Un astfel de tînăr e Steven Jacobs, creştin practicant, fost student doctorand la University of Chicago. Şi-a pus în minte să-şi scrie teza de doctorat pe ideea: cînd începe viaţa? În acest scop a soliciat părerile a sute de oameni de ştiinţă din Statele Unite, biologi, eticieni, filosofi şi alte persoane educate. Rezultatul investigaţiilor lui e uimitor: majoritatea covîrşitoare a oamenilor de ştiinţă din Statele Unite sînt de acord că viaţa începe în momentul concepţiei.

Dar pentru a ajunge la această concluzie, Jacobs a făcut eforturi uriaşe, vreme de mulţi ani, a fost etichetat nazist, îngust la minte, bigot, sexist, anti-avort, creştin fanatic, a fost ameninţat că nu va trece examenul de doctorat, a fost denigrat în cercurile universitare, cereri pentru angajare i-au fost respinse etc. A suferit un adevărat calvar, a trecut prin situaţii nemaipomenit de ostile, dar a persistat. În final, însă, persistența lui le-a dovedit americanilor că majoritatea covîrşitoare a oamenilor de ştiinţă americani cred că viaţa începe în momentul concepţiei. Atunci, de ce ucidem copiii nenăscuţi?

Recent, Jacobs a publicat o scurtă mărturie a momentelor dificile prin care a trecut. Oferim o traducere parţială a mărturiei lui. (Traducerea a fost făcută de părintele Emil Ember, AFR Baia Mare, căruia îi mulţumim.)

Începutul

Un cercetător de la Universitatea din Chicago dovedeşte că viaţa începe în momentul concepţiei. Munca lui a durat cinci ani şi l-a costat cariera. Steven Jacobs descrie o parte din viaţa sa academică drept „agonie”. Cercetătorul doctorand de la Universitatea din Chicago şi-a petrecut ultimii cinci ani într-o luptă acerbă pentru a strînge şi publica studiile referitoare la dezbaterea privind avortul în America.  În acest timp, el a fost ridiculizat şi batjocorit, acuzat că subminează studiul academic, că transformă ştiinţa în politică; ba mai mult, a fost comparat cu naziştii! Într-un cuvînt, el a fost catalogat ca un profesionist radical, care nu merită titlul de doctor.

Toate acestea s-au întîmplat pentru că Jacobs a întrebat mii de oameni de ştiinţă cînd începe viaţa, prin întrebări pe care unii le considerau capcane „oribil manipulatoare”. Rezultatele muncii lui Jacobs revelează în cele din urmă uimitorul fapt că lumea academică americană din domeniul biologiei, majoritatea profesori, este de acord cu poziţia pro vita vizavi de faptul că viaţa umană începe în momentul concepţiei. Adunarea datelor, argumentarea informaţiilor obţinute şi publicarea lor a produs un cutremur în jur.

Ziarul nostru, The College Fix, a fost în legătură cu Jacobs din martie. Dar cercetătorul nu a vrut să îşi prezinte situaţia oficial în media înainte de susţinerea tezei, pentru că se temea de repercusiuni profesionale. S-a ajuns pînă acolo încît un profesor i-a cerut lui Jacobs să nu intre în contact cu publicaţia noastră, date fiind articolele pe care le-am scris despre dezbaterea privind avortul în campusurile universitare. Profesorul se temea că orice aluzie la munca lui Jacobs în publicaţia noastră va fi folosită de activiștii pro vita.

Jacobs a cerut ca profesorii implicaţi în această poveste să rămînă anonimi, pentru a nu fi afectaţi profesional. În lunga documentaţie furnizată de Jacobs, precum şi într-un interviu telefonic, cercetătorul a detaliat parcursul său spre studiul avortului.

Cînd începe viaţa umană?

La absolvirea Universităţii din Chicago, Jacobs a spus că voia să scrie o lucrare despre dezbaterea privind avortul în America, iar profesorul coordonator i-a interzis să scrie despre acest subiect. „Cînd discutam cu coordonatorul sau cu alţi studenţi din programul meu de doctorat, auzeam voci diferite care îmi spuneau acelaşi lucru: nu este recomandabil să cercetezi subiectul avortului”, spunea el, adăugînd că „aceasta mai ales pentru cine eram: un bărbat de rasă albă, creştin”. Jacobs a cedat, renunţînd la subiect, pînă în 2014. Între timp, a făcut Dreptul şi apoi s-a întors la Universitatea din Chicago. Acolo, călăuzit de un „cugetător fără teamă”, a început să lucreze la un studiu pentru biologii cercetători, care să le adune opiniile privind subiectul fierbinte al avortului: cînd începe viaţa fiinţei umane.

Această întrebare este o dogmă centrală a dezbaterii privind avortul. Partizanii pro vita susţin că viaţa începe în momentul conceperii, iar promotorii avortului în general insistă fie că viaţa umană începe la naştere, fie că nu se ştie cînd, fie că întrebarea ar fi irelevantă. Pentru a-şi sprijini teză, Jacobs a realizat o cercetare-pilot pe această întrebare. El a chestionat 2899 de adulţi americani, descoperind că marea majoritate consideră că întrebarea „Cînd începe viaţa omului?” este importantă pentru dezbaterea privind avortul. Studiul a scos la iveală că marea majoritate a respondenţilor, incluzînd şi o mare parte a susţinătorilor avortului, „i-au ales pe biologi ca fiind grupul cel mai calificat pentru a determina cînd începe viaţa umană”.

Jacobs a început chestionarea biologilor din instituţiile americane, dar imediat au început şi problemele. Întrebările chestionarului erau orientate în mod specific să interpeleze credinţa respondenţilor despre cînd începe viaţa.

Întrebările abordează premisele şi presupunerile ştiinţei biologice mai degrabă decît orice ideologie politică. Iar reacţia la acest studiu a fost în continuu una negativă. Un respondent la anchetă lui Jacobs „l-a acuzat de intenţii abjecte şi l-a ameninţat că îi va sabota lucrarea, spunîndu-le celorlalţi colegi biologi să nu participe la studiul lui”. Acel profesor l-a raportat la comitetul de etică al şcolii. Consilierul lui Jacobs l-a sfătuit să întrerupă colectarea datelor, pentru a putea să-l apere în faţa comitetului de etică, după care cercetarea lui va fi lăsată să continue. „Însă – spune Jacobs – după ce mi-am reluat studiul, în septembrie 2016, cercetările mele au fost întrerupte după o săptămînă”. Pînă şi coordonatorul lui Jacobs a fost asediat de acuzaţii că „nu ar avea integritate dînd undă verde unui asemenea studiu”.

„Mi s-a spus că studiul meu părea realizat de nazişti, mi s-a spus că studiul meu va accelera extincţia rasei umane; mi s-a spus că ar trebui să mă simt ruşinat că am distrus reputaţia Universităţii din Chicago”, a spus Jacobs. El a oferit publicaţiei noastre un număr uluitor de răspunsuri din partea respondenţilor din sondaj. Aceste e-mail-uri variază de la afirmativ la agresiv injurios.

„Un chestionar foarte slab proiectat. Mă îndoiesc că ANUMITE concluzii serioase pot fi trase din această cercetare”, se spune într-un răspuns. „Avortul a fost legal timp de peste 40 de ani. Este timpul că toate convingerile religioase să treacă peste asta”, a spus un altul. „Avortul este dreptul femeii; statul nu are nici un rol în decizia de a renunţa, din orice motiv (medical, cultural, economic)”, citim într-un  al treilea e-mail. „Avortul nu are legătură cu biologia. Nu folosiţi acest sondaj pentru a spune « Uite, chiar biologii sînt pro vita», pentru că nu este deloc ceea ce înseamnă răspunsurile mele”, a spus un alt respondent.

Alţii vorbesc în echivoc cu privire la relevanța întrebărilor. „Biologia se ocupă de fapte. Cînd o viaţă, cu valoare, începe sau se termină, este cel mai bine să decidă filosofii şi eticienii”, a spus un alt respondent.

Iar altul a scris: „Ca om de ştiinţă, sînt de acord că viaţa începe la fertilizare. Dar, în calitate de cetăţean al acestei democraţii, susţin dreptul femeii de a alege. Din această perspectivă, adopt opinia că viaţa începe la prima bătaie a inimii”.

Jacobs a spus publicaţiei noastre că el crede că răspunsul covîrşitor negativ al cercetării sale a afectat poziţia sa în mediul academic, poate iremediabil. „Am ajuns să cred că despre asta s-a vorbit prea mult”, a spus el. „Mi s-a spus regulat că nu pot obţine un loc de muncă în mediul academic. Mi s-a spus clar să nici nu încerc. Mi s-a spus că poate mă angajează o şcoală creştină”. Cu excepţia „unui singur e-mail pe care l-am trimis la un laborator pentru asistenţă de cercetare, nici măcar nu am căutat să fac carieră în mediul academic”, a continuat Jacobs. „Ştiam ce se va întîmpla înainte de a se întîmpla. Mi-am spus că o să fac asta de dragul cercetării, nu de dragul carierei mele”.

Datorită reacţiilor negative în desfăşurare la întrebările sale, lui Jacobs i s-a spus să oprească orice cercetare ulterioară a datelor înainte de a-şi apăra propunerea de disertaţie în faţa unei comisii. După un an de pregătire, a făcut-o cu succes. Dar cînd a apelat la consilierul său pentru a reporni studiul, a fost şocat să afle că coordonatorul şi-a schimbat părerea cu privire la angajament. Acest consilier va renunţa în cele din urmă să supervizeze lucrarea lui Jacobs. În cele din urmă, după numeroase respingeri, Jacobs a găsit un profesor dispus să servească drept cercetător principal pentru cercetarea sa. El a continuat să se confrunte cu respingere neîncetată din partea comunităţii academice. La un moment dat a existat îngrijorarea că comitetul de etică „nu numai că va opri definitiv colectarea datelor, ci şi că ar putea invalida toate datele pe care le-am colectat", făcînd inutilă întreaga cercetare.

În cele din urmă, disertaţia a fost aprobată, iar Jacobs a primit o diplomă de doctorat. În ciuda necazurilor din timpul cercetărilor sale, Jacobs şi-a exprimat recunoştinţa atît pentru universitatea sa, cît şi pentru colegii săi de acolo. Cercetările lui Jacob au arătat că, indiferent de politica lor, majoritatea profesorilor de biologie susţin ideea că viaţa umană începe în momentul fertilizării. Aproximativ 90% dintre respondenţi au răspuns afirmativ. La întrebarea dacă „fertilizarea marchează începutul vieţii omului”, trei sferturi dintre respondenţi au spus da.

Aceste răspunsuri au aruncat o lumină valoroasă asupra unei probleme controversate şi critice a dezbaterii avortului. De-a lungul anilor, experţii şi avocaţii promotori ai avortului au susţinut că întrebarea este, de fapt, una necunoscută. Jacobs şi-a exprimat dorinţa ca dezbaterea despre avort să se îndepărteze de întrebarea „Cînd începe viaţa?" spre „Este bine să ucizi oamenii nenăscuţi?”.

„Viaţa omului începe prin fertilizare. Un avort este uciderea intenţionată a unui om şi, prin urmare, ar trebui să fie recunoscută drept o crimă”, a declarat Jacobs publicaţiei noastre prin telefon. El foloseşte cuvîntul „crimă” şi spune că întrebarea centrală despre avort este: „Cînd sînt omorurile justificabile?”. Jacobs a spus că dezbaterea asupra avortului ar trebui să fie reclădită în jurul chestiunii de drepturi, iar în acest sens speră că cercetările lui vor ajuta la clarificarea şi avansarea ei.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro