CUVÎNT
Spre zarvă a venit cu iasomie,
Spre întrebări, cu salva lui de tun
Întinerit ca ochiul de străbun
Pierdut în lupta care o să-nvie.
Spre toate a venit întors din drum
Să le aducă rost şi vrednicie.
Și-a-nchis în flăcări focul care-mbie
La înălţarea aripii din scrum.
Golit în ceara lui cu cer împuns
De lumînări pe care nu le vede,
Şi-a pus ficatul cald într-un erete
Cînd nici un vultur nu i-a mai răspuns.
Nimic suit în cer nu e ascuns.
Cuvîntul
cade pe pămînt. Ne crede.
REFLUX
De ochii mei, ce nu mai au a cere,
Te-am prins și-abia aşa îmi ești aici.
Cît praf din mine scoli cînd te ridici,
Ce bine văd cu praful în vedere!
Te-am prins și-abia aşa îmi ești aici.
Cît praf din mine scoli cînd te ridici,
Ce bine văd cu praful în vedere!
Mai bine dormi. Nimic nu cade azi,
Un con de ieri ne-a luat în stăpînire.
Prin somnul tău dă-i voie să respire,
Înalță-l sub un cer culcat de brazi.
Un con de ieri ne-a luat în stăpînire.
Prin somnul tău dă-i voie să respire,
Înalță-l sub un cer culcat de brazi.
Mărindu-se, lumina te îmbie
Și-ntîi din mine mușcă, nu din zori.
Vei trece printr-o umbră uneori,
Curată-mi va fi trecerea şi mie
Și-ntîi din mine mușcă, nu din zori.
Vei trece printr-o umbră uneori,
Curată-mi va fi trecerea şi mie
Spre altă dimineață de pămînt:
Închide-mi, ziuă, ochii ei în gînd!
Închide-mi, ziuă, ochii ei în gînd!
Valentin DAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu