ÎNNIMICIRE
«Mai singur sînt decît Adam
cînd încă
nu se-ndulcise după coasta lui,
iar Dumnezeu sau s-a ascuns,
sau nu-i,
oricît ar fi credința mea
de-adîncă...
Din palma mea un șarpe orb
mănîncă,
dar n-are grai și bîntuie
hai-hui,
ca piaza rea din raiul nimănui
–
pustiu întins de vis urît și
stîncă...
Nu știu ce-aștept, nici cît,
nici de la cine,
ci-abia-ndrăznesc privirea
să-mi ridic
spre cerul care ceas cu ceas
îmi vine
mereu mai jos, mereu mai de
nimic,
și-ncet-încet îmi uit și eu de
mine,
întors ca-n pîntec și tăcînd
chitic...»
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu