AFR: HIPSTERII POST-REFERENDUM

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Pe parcursul a mai bine de o lună, între votul amendamentului la Articolul 48 dat de Senat pe 11 septembrie şi sfîrşitul lunii trecute, am primit din partea publicului un număr vast de mesaje electronice conţinînd o mulţime de întrebări şi subiecte de interes ale cititorilor noştri cît şi preocupări şi îngrijorări. Cu aproximativ o săptămînă înainte de referendumul din 6 şi 7 octombrie am primit un număr relativ mare de mesaje electronice, iar apoi şi telefonice, în care cetăţenii erau îngrijoraţi că pe ultima sută de metri ai campaniei pentru referendum au apărut pe scenă cîteva personalităţi care pînă atunci nu erau adepţi ai mişcării pro-familie din România, şi care rar exprimau poziţii publice privind familia, dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi ori căsătoria naturală între un bărbat şi o femeie. Unii cetăţeni chiar ne întrebau dacă nu cumva pe ultima sută de metri ai campaniei apăreau persoane în spatele cărora se aflau partide politice ori personalităţi politice influente, care încercau să deturneze mişcarea pentru familie din România. Adică mişcarea pe care am fondat-o noi cu mai bine de 10 ani în urmă, la care am muncit cu abnegaţie şi pe care am cultivat-o şi crescut-o pentru a ajunge la anvergura care e cunoscută tuturor.

Tentative de deturnare

Mărturisim că am avut şi noi aceleaşi îngrijorări şi presimţiri, dar am ales să ne concentrăm asupra referendumului, pentru a-i asigura reuşita. Pe baza informaţiilor pe care le posedăm, putem confirma suspiciunea încercărilor de deturnare a mişcării pro-familie din România. Avem suspiciunea că persoanele care s-au lansat în sprijinul referendumului pe ultima sută de metri vor apărea pe listele electorale ale unor partide politice la alegerile europarlamentare din anul viitor. Dedicăm deci comentariul de astăzi acestor preocupări ale publicului, pe care le împărtăşim şi noi. Sîntem îngrijoraţi de zgomotul hipsterilor post-referendum care vor să canalizeze pe cei 3,5 milioane de cetăţeni care au votat pentru amendamentul Articolului 48 într-o direcţie politică.

Înainte de a discuta mai aprofundat acest aspect, menţionăm şi faptul că atît în mesaje electronice, cît şi telefonice, mulţi ne-au întrebat dacă intenţionăm să ne transformăm într-un partid politic. Răpunsul nostru este azi acelaşi care l-am dat şi acum zece ani: Alianţa Familiilor din România nu intenţionează să se transforme în partid politic. 

Găsim însă de bun augur şi relevantă o notă din partea unui cititor, care aduce în prim-plan o noţiune care a preocupat mintea multora dintre noi în vremea din urmă, de cînd mişcarea pro-referendum a mobilizat milioane de aderenţi. Întrebarea de bază a fost dacă mişcarea pro-familie ori pro-referendum din România se va transforma în partid politic. Redăm mai jos mesajul unuia dintre cititori, o reacţie la articolul pe care l-am publicat acum o lună şi pe care l-am intitulat „Perdanţii Referendumului”.

Comentariul unui cetăţean

Reflecţiile dvs. privind rezultatele Referendumului, deşi dureroase, sînt adevărate. Ţinînd cont de toate cele menţionate în mesajul dvs., se ridică totuşi întrebarea firească: ce este de făcut în continuare? Cum va reuşi această minoritate creştină din România să-şi facă auzită vocea? Problemele cu care se vor confrunta de acum înainte toţi cei ce se mai consideră creştini vor fi din ce în ce mai numeroase şi nu vor întîrzia să apară... Din păcate, aşa după cum bine aţi remarcat, clasa politică actuală, în ansamblul ei, de la Preşedinte în jos, a dezamăgit profund. Spuneaţi că pentru comportamentul lor vor fi penalizaţi la viitoarele scrutine electorale. ... Bine, dar cum se va întîmpla acest lucru atîta timp cît nu există în prezent o alternativă viabilă? Pentru că, sincer vorbind, nu văd în acest moment pe scena politică un partid sau o mişcare de inspiraţie creştină în vorbe şi fapte... Şi poate că cei 3,5 milioane care au votat „DA” la acest referendum ar merita să-şi aibă reprezentanţii lor, aleşi dintre ei, în Parlament, şi nu doar acolo, ci în general, în viaţa politică a societăţii în care trăim.

Înainte şi după Referendum CpF a anunţat că NU se va transforma într-un partid politic. Este opţiunea dumnealor, şi, desigur, nu sîntem noi în măsură de a-i judeca. Cred însă cu tărie că efortul uriaş depus de toţi în aceşti aproape 3 ani scurşi de la demararea strîngerii semnăturilor merită o continuitate pe măsură. Dar a merge înainte numai redactînd şi trimiţînd scrisori de protest diverselor autorităţi (Parlament, Guvern, Preşedinție etc.) ori semnînd diverse petiţii on-line mi se par mult prea puţin şi cam fără rost. Aceasta pentru că nimic nu pare a se schimba în bine dacă se va urma numai această cale. Decidenţii politici ai timpurilor noastre par a avea cu totul alte priorităţi decît să-şi plece auzul la cuvintele unora care, în opinia lor, iată, nici nu sînt atît de numeroşi (de vreme ce n-au fost în stare să „treacă” un Referendum).

Şi totuşi... dacă ne imaginăm că măcar o parte din cei care au votat „DA” în această toamnă ar susţine înfiinţarea unei mişcări creştine care să-i reprezinte, atunci s-ar strînge cu uşurinţă cca. 700.000 de voturi. La alegerile parlamentare trecute (2016) participarea a fost de aproximativ 40% (cca. 7.300.000). În aceste condiţii s-ar obţine o susţinere din partea a cca 10% dintre votanţi, ceea ce ar însemna un procent semnificativ pentru început. Important este ca noua formaţiune – am putea să o numim Alianţa Creştină din România – să-şi definească urgent un program închegat, promotor al valorilor creştine, să fie acceptată şi „populată” de reprezentanţi integri aparţinînd diferitelor tradiţii religioase din România și care, lăsînd la o parte micile diferenţe ce-i despart, să reușească să descopere un limbaj comun, inspiraţi din cuvintele Mîntuitorului: „Ca toţi să fie una” (Ioan 17, 21).

Şi poate că astfel, la un moment dat, glasul creştinilor se va face în sfîrşit auzit, părerea lor va conta şi va fi luată în seamă, iar implicarea lor va putea schimba în bine societatea de azi. „Voi sînteţi sarea pămîntului... Voi sînteţi lumina lumii” (Matei 5, 13-14) sînt cuvintele cu care Domnul i-a îmbărbătat pe ucenici, căci, spune tot El, „în lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi: Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33) Cu speranţa într-un viitor mai bun pentru toate familiile noastre, vă încurajez să mergeţi mai departe.

Hipsterii post-referendum

Este neîndoielnic că mulţi dintre noi sîntem în consens cu opinia celui care ne-a scris şi ne dorim un partid ori mişcare politică care să reprezinte segmentul autentic creştin al României, preocupat şi îngrijorat de involuţia valorilor creștine în România şi în Uniunea Europeană. Afirmăm însă că hipsterii post-referendum nu posedă calificativele necesare pentru lansarea unei astfel de mişcări.

Începem cu terminologia: ce e un hipster? Hipster e un cuvînt din vocabularul englez, folosit în special în Statele Unite, care e dificil de tradus exact şi printr-un singur cuvînt în româneşte. Vine de la expresia to be hip, care înseamnă gălăgie şi alergare după atenţie, iar hipsterul e o persoană care duce un stil de viaţă care caută atenţie şi relevanță. Hipsterii sînt prezenţi în toate culturile şi sub-culturile sociale, inclusiv cele creştine. Cu ani în urmă, scriitorul creştin american Brett McCracken a scris o carte foarte relevantă şi interesantă despre fenomenul hipsterilor în rîndul creştinilor americani. Titlul cărţii lui e Hypster Christianity şi oferim aici un mic rezumat al ei. Hipsterii creştini sînt în general fie creştini tineri, care doresc să atragă atenţia şi să fie relevanţi, fie creştini mai în vîrstă, care doresc să fie în rînd cu tînăra generaţie creştină şi să fie îndrăgiţi ori asimilaţi de aceştia. În cartea lui, McCracken dă exemple numeroase de hipsteri creştini, discută originea hipsterismului creştin şi întreabă dacă el ajută ori dezavantajează creştinismul în general. Concluzia lui finală esta ca hipsterismul, chiar creştin, dăunează mişcării creştine în general.

Revenim în România şi la realităţile ultimelor săptămîni. România îşi are şi ea hipsterii ei. Hipsterilor le plac discuţiile şi dezbaterile live, cu sute de mii de vizualizări simultane, şi sînt avizi să cunoască opinia publicului despre ei. Discuţiile şi dezbaterile sînt prefaţate de zile ori chiar săptămîni de hipe ori zgomot on-line, menit să atragă atenţia publicului lerg. Hipsterii folosesc metode ne-ortodoxe pentru promovarea personală, care se aseamănă copilăriilor lui Ricky Bobby din pelicula hollywoodiană Talladega Nights: The Ballad of Ricky Bobby. Unii transmit live prin Facebook (ori alte rețele mediatice și de socializare) impresii constante, fie că sînt solicitate, fie că nu, din maşină, de la birou, de la aeroport, din magazine ori din cafenele. Sînt dependenţi de atenţie din partea publicului, divorţaţi de realitate şi lipsiţi de pragmatism. Iubesc şi generează senzaţionalismul. De obicei, hipsterii nu au profesii stabile, nu au un venit stabil şi mulţi dintre ei fie nu au familii, fie nu sînt capabili să hrănească o familie ori să crească copii. Trăiesc din donaţii, stilul lor de viaţă fiind finanţat de „sponsori”.

Dezbeterile ori dialogurile lor sînt selectate cu grijă, pentru a genera interes şi a asigura numărul maxim de participanţi, atît live, cît şi prin media. Sîntem martori și în România la astfel de încercări, care amintesc de presupusul şi mult discutatul dialog dintre Seneca şi Apostolul Pavel din primul veac al creştinismului, o dezbatere care e menţionată în scrierile apocrife ale veacului IV. Cei interesaţi de subiect pot afla detalii privind presupusa dispută a lui Seneca cu  Apostolul Pavel în cartea lui Emmanuel Carrère Le Royaume, publicată în 2014 (pp. 283-287).

Hipsteri fără realizări

Natural, nu sîntem de acord cu hipsterizarea mişcării pro-familie din România. Hipsterii post-referendum sînt fără experienţă, aventurieri într-un domeniu răms pentru ei terra incognita, un domeniu care, dimpotrivă, impune o experienţă vastă, acumulată de-a lungul multor ani, tenacitate, expertiză dobîndită prin acţiuni concrete de advocacy în Parlamentul României, instituţiile europene şi alte forumuri internaţionale. Nu am auzit niciodată ca vreunul dintre hipsterii post-referendum să fi făcut măcar un singur demers în Parlament, Curtea Constituţională ori forumuri internaţionale în favoarea familei sau căsătoriei naturale. Nu am auzit ca vreunul dintre ei să fi făcut campanie pro-referendum, să fi împărţit fluturaşi, să fi mers din casă în casă să ia semnături din partea publicului în sprijinul iniţiativei constituţionale, să fi pus fluturaşi ori materiale de campanie în cutiile poştale ale cetăţenilor, ori să fi criticat factorii politici din România care au lansat boicotul referendumului. Nu am auzit de nici unul dintre ei care să fi luat public atitudine împotriva Norvegiei şi în sprijinul eliberării copiilor familiei Bodnariu din temniţele Barnevernetului, ori să fi ieşit în stradă ca să ceară eliberarea copiilor. Nu am auzit de nici unul dintre ei care să fi participat ori să fi ţinut discursuri la marşurile pentru viaţă. Și atunci... prin ce se legitimează?!

Ne opunem deturnării mişcării pro-familie

AFR consideră că are autoritatea morală să atenţioneze publicul din România asupra acestui fenomen, avînd în vedere implicarea noastră vastă, atît în timp, cît şi privind resursele, şi intervenţiile făcute de-a lungul anilor în favoarea cauzelor pro-familie şi pro-valori în general. Din 2005 încoace, am făcut zeci de intervenţii de tot felul, atît în România, cît şi la nivel internaţional. Vă reamintim că în septembrie AFR a înregistrat un amicus curie în Curtea Constituţională a României în sprijinul Referendumului. Împotriva poziţiilor noastre şi a Referendumului au fost înregistrate o sumedenie de alte demersuri, în capul listei aflîndu-se Amnesty Internaţional. Ne îndoim că vreunul dintre hipsterii post-referendum ar fi avut intuiţia, interesul ori expertiza să lansese o intervenţie de genul acesta, şi mai ales la timp, în favoarea Referendumului,  pentru a asigura că el se va ţine. În final, Curtea Constituţională  a adoptat, cu un vot de 7 la 2, majoritatea argumentelor conţinute în memoriul înregistrat de AFR şi le-a respins pe cele făcute de Amnesty Internaţional şi aliaţii lor.

În concluzie, nu putem fi de acord cu deturnarea mişcării pro-familie din România de către hipsterii post-referendum. Ne opunem senzaționalizării tragediei din 6-7 octombrie, tabloidizării ei şi oportunismului desemnat să genereze atenţie pentru hipsterii post-referendu pe seama mişcării pro-familie din România.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro