DECEPȚII DE DREAPTA

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Dumnezeu mi-e martor că am încercat de cîteva ori unificarea grupurilor de dreapta (naționaliști, creștini-democrați, conservatori, liberali clasici) în ultimii douăzeci de ani. Mereu am sperat și am dat de la mine cît am putut. N-am reușit. Și n-au reușit nici alții.

Ultimul eșec l-am înregistrat deunăzi, după șapte luni de eforturi susținute într-un nou proiect.

Precedentul eșec a fost ANR, care, deși s-a constituit, a sfîrșit în sectarism politic. Și pentru acel proiect am lucrat șase luni. Înainte de înscrierea partidului, am renunțat, căci îmi era clar încotro se îndreaptă, din pricina... leadership-ului. Evoluția ulterioară mi-a oferit o amară confirmare. N-am spus nimic, ba chiar i-am susținut (fără convingere, dar din disperare) în alegerile din 2016. Lista de candidați era atît de relevantă pentru direcția în care se îndrepta partidul...

Solitudinea, uneori rodnică și izbăvitoare, cel mai adesea auto-sabotoare, este caracteristica principală a românului. Preferă să piardă singur decît să cîștige alături de alții. E o formă extremă de cultivare a propriei libertăți. Poți s-o admiri, ori doar să te împaci cu ea. Nu poți s-o anulezi sau să o schimbi.

Un părinte înțelept îmi spunea odată că și la Sfîntul Munte Athos românii sînt mai buni ca pustnici decît în obște. De aceea n-am avea pînă azi o mănăstire, ci numai schituri românești acolo.
Dacă asta se întîmplă în Grădina Maicii Domnului, nu putem spera nimic altceva la meridian românesc. Dumnezeu să ne ajute!

ClaudiuTÂRZIU