Cea mai bună ediție a Jurnalului fericirii (2008)
Zilele trecute
am fost blocat de FB. Motivul a fost că am postat un fragment dintr-un text de
Nicolae Steinhardt, mai exact, din prefața Jurnalului fericirii. Nu doar că
este vorba de cea mai publicată carte în limba română din perioada
post-decembristă (10 ediții în limba română și traduceri în 8 limbi străine),
dar este vorba de un text care narează viața autorului din închisoare, zilele
de după gratii fiind considerate demne de a umple
paginile unui jurnal al „fericirii”. Nota bene, pentru Nicolae Steinhardt,
zilele de după gratii de la Jilava, Gherla și Aiud au fost unele de fericire!
Și de ce a ajuns la închisoare? Pentru că a refuzat să depună mărturie
împotriva lui Constantin Noica.
Despre ce este
vorba în acest text cenzurat de FB? Despre cele trei soluții sugerate de
Steinhardt pentru supraviețuirea într-un univers concentraționar – soluția lui
Soljenițîn (acceptarea destinului morții), soluția lui Alexandru Zinoviev
(transformarea insului într-un neadaptat ce nu poate fi subjugat de sistem) și
soluția lui Churchill și a lui Bukovsky (vitejia nebună din fața morții).
Komisarii
corectitudinii politice ce gestionează cenzura de pe FB nu mai practică
terorismul de stat, precum precursorii lor comuniști din Europa de Est.
Komisarii de astăzi au dezvoltat un „terorism intelectual”, după cum bine l-a
numit Jean Sevilla. Ce este terorismul intelectual? După cum ne spune Jean
Sevilla, totul începe prin folosirea anumitor etichete și clișee. „Aplicate de
mîine experte, ele îmbracă un sens nedefinit, a cărui elasticitate permite
înglobarea tuturor elementelor asupra cărora ideologii (stîngii) aruncă anatema.
Apoi, tehnica obișnuită duce la asimilarea adversarului cu arhetipul răului.
Efectul acestei amalgamări este radical disuasiv: cine și-ar putea asuma riscul
de a fi, de pildă, tratat drept fascist sau rasist? Acuzația poate fi explicită
sau poate fi efectuată prin insinuare, deschizînd ușa spre procesul de
intenție: orice opozant poate fi atacat nu pentru ce gîndește, ci pentru gîndurile
care îi sînt atribuite. «Manicheisme oblige», maniheismul constrînge la acest
lucru: o altă logică intră în ultimă instanță în funcțiune, diabolizarea. Nici
nu se pune problema de a discuta pentru a convinge: e vorba doar despre a
intimida, a culpabiliza, a descalifica” (Jean Sevilla, Terorismul intelectual.
Din 1945 pînă în prezent, Ed. Humanitas, 2012, p. 8).
Remus TĂNASĂ
Fișa de
încarcerare a lui N. Steinhardt (Jilava)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu