OVIDIU HURDUZEU DESPRE „CRIZA REFUGIAȚILOR”

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

  

„ESTE O INVAZIE ORGANIZATĂ...” 

„Cu siguranţă nu putem să-i verificăm pe toţi aceşti oameni care sosesc, să le stabilim identitatea sau chiar să-i arestăm — nu putem face asta şi nici nu intenţionăm s-o facem“, a declarat jurnaliştilor Gerhard Puerstl, şeful poliţiei din Viena. 

Cum se poate aşa ceva? Un sirian sosit cu barca în Grecia, ca să primească statut de refugiat trebuie să fie luat în evidenţă de poliţie şi agenţiile de emigrare. Altfel riscă puşcărie. România nu are nici o obligaţie faţă de aceşti oameni. Azilul se cere în PRIMA ȚARĂ ÎN CARE AI SOSIT, nu te plimbi prin toată Europa şi ceri să te primească țara care-ţi place. Pe vremea comunismului, mulţi români nu au primit viză de emigrare în SUA fiindcă, mai întîi, s-au plimbat prin toată Europa şi abia după ce au terminat turul turistic au cerut în Italia sau Austria azil politic şi emigrare în SUA. Dacă românii treceau ilegal graniţa în Italia pe la Trieste, venind din Iugoslavia, şi erau prinşi de grănicerii italieni, aceştia îi trimiteau înapoi în Iugoslavia (era un abuz, fiindcă nu puteai cere azil în Iugoslavia, căci erai trimis pachet în România). Eu am ajuns cu avionul în Italia în 1989, la Roma, deci pentru mine Italia era PRIMA ţară unde se putea cere azil. Regimul refugiaţilor este strict reglementat juridic prin Convenţia de la Geneva din 1949. Nu merge să invoci motive sentimentale. Cînd i-am spus unei funcţionare de la o agenţie de emigrare de la Roma: „Eu unde dorm?”, mi-a rîs în nas: „Noi nu te-am chemat aici”. Nici eu nu-i chemasem pe sovietici să aducă comunismul în România şi nici sirienii nu i-au invitat pe occidentali să le facă praf țara, dar asta nu contează. O dată ajuns în situaţia de refugiat, nu ai nici un drept, eşti la cheremul celor pe al căror teritoriu te afli. Nimeni nu este obligat să te hrănească, să te cazeze sau să-ţi dea de muncă. Cît am stat în Italia (un an şi patru luni), aşteptînd viza pentru SUA, nu mi s-a oferit nici cazare, nici drept de muncă legal. Doar masa de prînz prin organizaţia catolică Caritas, şi ăsta era un mare privilegiu, fiindcă eram refugiat legal. 

Ce se întîmplă astăzi nu are nimic în comun cu procesul normal de emigrare. Este o invazie organizată, care se bucură de un imens sprijin logistic. 

Ovidiu HURDUZEU 

 

* Născut la Bucureşti pe 12 iunie 1957, absolvent al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine (secţia engleză-franceză), emigrat în 1989 și stabilit în SUA, doctor în French and Humanities la Stanford University (1997), autorul cărților Sclavii fericiţi. Lumea văzută din Silicon Valley (Ed. Timpul, Iaşi, 2005), Unabomber, profetul ucigaş (Ed. Logos, Bucureşti,  2007), A Treia Forță. România profundă (Ed. Logos, Bucureşti, 2008 – co-autor: Mircea Platon) etc. (R. C.)