Cît de imbecil
și/sau de lipsit de simțul limbii pe care o vorbește poate să fie cineva
care colportează festiv o asemenea urare „de rîsul copiilor”, potrivită
mai degrabă pentru... boi și vaci?! Și cît de simplu s-ar putea evita
această stupiditate ilariantă, devenită marcă a oligofreniei românești
(căci, vai, „noi sîntem români” și în privința aceasta!), spunînd, de
pildă, „Paștele/Paștile cu bucurie!” sau măcar „Un Paște fericit!” (bisericește,
vorbim de Învierea Domnului sau Sfintele Paști, cu substantivul la
plural, ceea ce ar trimite mai degrabă la formula „Paști fericite!”,
care ar elimina omonimia hilară dintre forma de singular a
substantivului respectiv și forma de imperativ a verbului „a paște”).
Chiar nu putem să ne luăm seama și să ieșim din această „apucătură”
decerebrată a „pășunismului” pascal? (Nu mai pun problema dacă o
asemenea urare - mai degrabă „mondenă” - cadrează cu cernita austeritate
a Săptămînii Patimilor...) (R. C.)
E tot o formă de secularism, pentru că arată cât de puțini români sunt de fapt, în Biserică. dacă educația religioasă le este făcută de media si de corporații...
RăspundețiȘtergere