INDICE DE NUME
Am primit și dau mai departe...
Coaliţia pentru Sănătate
Sediu: Cabinet de Avocat Macovei Ionel Marian,
Bd.
Unirii nr. 14, Bl. 6ABC, Sc. 2, mezanin, Sector 4, Bucureşti
Email: sediu@coalitiapentrusanatate.ro
Email: sediu@coalitiapentrusanatate.ro
Către Ministerul Sănătăţii
Str. Cristian Popişteanu nr. 1-3, sector 1
70109 Bucureşti
Str. Cristian Popişteanu nr. 1-3, sector 1
70109 Bucureşti
Proiect de lege
privind organizarea
și finanțarea activității de vaccinare
a populației în
România
Bucureşti, 19 aprilie 2017
Domnule Ministru,
Coaliţia pentru Sănătate este constituită prin gruparea unui
număr de peste 40 de asociaţii şi organizaţii, și a fost înfiinţată în scopul
derulării de acţiuni de monitorizare şi intervenţie
pe arii de interes major, naţional sau zonal, pe teme de sănătate şi educaţie
pentru sănătate.
Coaliţia
pentru Sănătate militează pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor
persoanei în privinţa accesului la şi a aplicării de diverse proceduri,
tratamente sau intervenţii medicale de orice natură, cu asigurarea respectării
principiilor supreme ale prevalenţei interesului individual faţă de cel al
societăţii, ale integrităţii şi securităţii fizice a persoanei şi al consimţământului
informat.
Coaliţia pentru Sănătate apără drepturile părinţilor în privinţa creşterii, îngrijirii şi educării copiilor lor, fireşti sau adoptaţi, în conformitate cu art. 48 din Constituţia României, îndeosebi prin obţinerea acordul lor prealabil, expres şi neechivoc cu privire la orice intervenţii medicale sau de altă natură asupra copiilor lor, precum şi, în general, apărarea şi promovarea tuturor drepturilor şi libertăţilor persoanei umane în societatea românească, prin orice mijloace prevăzute de lege.
Coaliţia pentru Sănătate apără drepturile părinţilor în privinţa creşterii, îngrijirii şi educării copiilor lor, fireşti sau adoptaţi, în conformitate cu art. 48 din Constituţia României, îndeosebi prin obţinerea acordul lor prealabil, expres şi neechivoc cu privire la orice intervenţii medicale sau de altă natură asupra copiilor lor, precum şi, în general, apărarea şi promovarea tuturor drepturilor şi libertăţilor persoanei umane în societatea românească, prin orice mijloace prevăzute de lege.
Prin
prezenta exprimăm pe larg poziţia Coaliţiei faţă de proiectul de lege privind
organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației in România la http://www.ms.ro/acte-normative-in-transparenta/:
A: OBSERVAȚII ȘI
OBIECȚIUNI CU CARACTER GENERAL
În primul
rând, considerăm că acest proiect de lege nu este generat de nicio motivație de
utilitate sau necesitate, orice îmbunătățire a activității curente de vaccinare
putându-se face prin amendamente aduse cu bună-credință legislației deja
existente (a se vedea propunerile făcute mai jos, la pct. C infra).
Nici un alt
medicament sau procedură medicală nu deține o legislație specială în peisajul
legislativ românesc, astfel cum propune Ministerul Sănătății prin acest proiect
de lege dedicat EXCLUSIV vaccinurilor și procedurii de vaccinare.
În al doilea
rând, în întreg ansamblul său, proiectul de lege afișat de Ministerul Sănătății
în transparență decizională este ilegal, neconstituțional și profund abuziv, și
din aceste motive este în totalitate lovit de nulitate pentru încălcarea mai
multor dispoziții legale, constituționale și comunitare, după cum vom detalia în
cele ce urmează.
Principalul
aspect care preocupă este obligativitatea.
În esență și
cu precădere, acest proiect de lege își propune să reglementeze :
- obligarea
cetățeanului de a fi vaccinat, exclusiv în forma și cu respectarea procedurii
propuse de Minister;
- raportarea
cetățenilor către instituții menite a le aplica sancțiuni;
- înregistrarea
datelor medicale personale aparținând cetățenilor (adulți și minori, deopotrivă),
inclusiv a acelor date protejate de relația de confidentialitate medic-pacient,
în baze de date constituite special pentru a centraliza activitatea de
vaccinare la nivel național (cum este, de exemplu, Registrul Electronic Național
de Vaccinări), folosirea și dezvăluirea acestor date, fără acordul expres prealabil
al cetățenilor
- sancționarea acelor cetățeni
care refuză să furnizeze aceste date personale sau să se supună (sau să își
supună propriii copii) unei proceduri medicale ce comportă riscuri pentru sănătatea
și viața lor, prin acuzarea acestora de “neglijare medicală” și “rele
tratamente aplicate minorului”;
-
identificarea acelor medici care exprimă opinii contrare sau neîncredere în
procedura vaccinării și anihilarea lor profesională. Se prefigurează conclusiv
pedepsirea oricărui medic care ar asocia vaccinarea cu vreun efect advers.
Totodată, proiectul
de lege încalcă grav dispoziții legale de prim rang din sfera legislației
aplicabile în materia sănătății, a drepturilor la viață, sănătate și
integritate corporală, precum și libertăți fundamentale de conștiință și
opțiune religioasă. Astfel:
- Drepturile pacientului; consimțământul informat
Potrivit dispozițiilor Capitolului III “Consimțământul pacientului
privind intervenția medicală” și în special ale art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind
drepturile pacientului, “Pacientul are dreptul să refuze sau să
oprească o intervenție medicală, asumându-și, în scris, răspunderea pentru
decizia sa.”
Definiția intervenției medicale este dată la art. 1 litera d)
din aceeași lege, astfel:
prin „intervenție
medicală” se înțelege “orice examinare,
tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic, ori
de reabilitare”,
deci include în mod neechivoc și vaccinarea.
Conform art. 6 din aceeași lege, “Pacientul are dreptul
de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor
existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi
nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre
diagnostic şi prognostic.”
Prin introducerea conceptului de “acord prezumat”, proiectul de lege încalcă prevederile Legii 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, respectiv articolul 600
(1) : “Pentru a fi supus la
metode de prevenție, diagnostic și tratament, cu potențial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, [...], conform
prevederilor alin. (2) si (3), pacientului
i se solicită acordul scris.
(2) În obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, [...]
sunt datori să prezinte pacientului informaţii
la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.
(3) Informaţiile trebuie să conţină:
diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului
propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor,
prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.”
Or, nerespectarea articolului 660 atrage după sine răspunderea
cadrelor medicale așa cum este prevăzută în articolul 662 din Legea sus-menționată:
“Medicul curant, […]
răspund atunci când nu
obțin consimțământul informat al pacientului sau al reprezentanților legali ai
acestuia, […].”
Obținerea consimțământului pacientului sau al
reprezentanților legali ai acestuia înaintea efectuării oricărui act medical
reprezintă o normă deontologică fundamentală în relația medic-pacient, prevazută în Codul
Internațional al Eticii Medicale, în Declarația de la Geneva și în Jurământul lui
Hipocrate depus de orice medic la începutul carierei sale.
Conform art. 382 din
aceeași lege, “Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori
când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în
imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului şi dreptul acestuia de
a refuza ori de a opri o intervenţie medicală.”
În
legătură cu acest concept de “acord prezumat”, există decizia Curții
Constituționale nr. 306/2012 dată în dosarul nr. 1.311 D/2011 legat de participarea copilului petentului la “ora
de religie”: Curtea a respins acțiunea petentului, aratând că acesta avea
dreptul de a opta ca al său copil să nu frecventeze ora de religie, acest drept
fiind consacrat atât în dreptul intern cât și de numeroase convenții internaționale
la care România este parte.
- Drepturile parentale
Părintele este și trebuie să rămână singurul
îndreptățit să ia decizii în legătură
cu propriul copil. Este evident că în conținutul noțiunii de drepturi și
responsabilități ale părinților intră cu prisosință și acest drept prevăzut de art. 13 din
Legea nr. 46/2003.
A
nu recunoaște acest drept – ca element esențial al ansamblului drepturilor și
obligațiilor parentale – înseamnă a anihila drepturile parentale și
responsabilitatea legală a părinților în privința copiilor lor, prin forța
coercitivă a statului, ceea ce este o măsură inacceptabilă și inimaginabilă într-o
societate de drept.
“Familia se întemeiază pe căsătoria
liber consimțită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi
îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”,
text care de altfel este reluat și de Codul Civil la art. 258.
Tot
Codul Civil la art. 261
“Îndatorirea părinților” arată că: “Părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi
educare a copiilor lor minori.”
“Părinţii
au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi
dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, […], potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului”.
Riscurile
și
reacțiile adverse pe care le presupune această procedură medicală care este vaccinarea, precum și ingredientele
vaccinurilor, fie prezentate în cuprinsul prospectelor acestora sau chiar necunoscute de nimeni (nici măcar
de autoritățile care aprobă punerea lor pe piață) datorită faptului că sunt
considerate „secrete industriale”, sunt prin ele înseși suficiente pentru
a declara cu certitudine procedura vaccinării ca fiind purtătoare de riscuri,
ca atare numai un părinte informat, după o aprofundată chibzuință și cântărire
a situației personale a copilului, luând în considerare contextul medical
familial, cu istoricul său imunologic,
alergologic, genetic, poate decide să și le asume sau nu în privința acestuia.
- În privința drepturilor și libertăților fundamentale, proiectul de lege încalcă numeroase dispoziții legale și constituționale.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni
în viaţa intimă, personală sau de familie, [...], fără consimţământul său
[...].
(3)
Este, de asemenea, interzisă utilizarea,
în orice mod, a [...] informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără
acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.”
3.2 Potrivit art. 67 din
Noul Cod Civil „Nicio
persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop
terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în
condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.”
3.3 Este încălcat
principiul inviolabilităţii libertăţii
persoanei, reglementat de art. 23 alin. 1 din Constituţia României și de
art. 64 din
Codul Civil, prin faptul că simplul act al vaccinării
constituie o contrângere a voinţei persoanei copilului, cu atât mai mult cu cât
proiectul de lege reglementează posibilitatea efectuării vaccinului fără,
ba chiar împotriva voinței exprese și exprimate în prealabil a părinţilor.
3.4 Este de
asemenea încălcat flagrant dreptul
constituţional la viaţă şi dreptul la
integritate fizică şi psihică a persoanei, prevăzute de art. 22 alin. 1
din Constituţia României. “Dreptul
la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt
garantate”. Actul vaccinării este considerat un act medical preventiv, care
este și trebuie să rămână facultativ, deoarece nu există o
garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse
ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se
administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică
sau psihică[1].
Înseși
prospectele vaccinurilor existente pe piață enumeră riscuri mici, medii, și
majore, mergând până la deces[2], [3].
Nu există practic nici o garanţie, medicală sau juridică, împotriva riscurilor
sau reacţiilor adverse ale unui vaccin. Mai mult, însuși proiectul de lege
amintește de riscurile inerente procedurii vaccinării, prin faptul că încearcă
să reglementeze, de o manieră improprie și incompletă, despăgubirea persoanelor
afectate de vaccinuri.
3.5 Este de
asemenea încălcat principiul constituţional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăşi, principiu
prevăzut de art.
26 alin. 2 din Constituţia României deoarece actul vaccinării
constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă şi privată a copilului şi în
familia acestuia, în măsura în care nu există un acord prealabil
efectuării acestuia.
3.6 Sunt
totodata încălcate dreptul la ocrotirea
sănătăţii şi dreptul special de
protecţie a copiilor şi tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 şi art.
49 din Constituţia României, prin faptul că nu există analize
risc-beneficiu realizate în mod științific pentru vaccinuri, deci nu se
prezintă o garanţie suficientă şi rezonabilă de către statul român că prin
administrarea unui anumit tip de vaccin unui subiect uman nu i se pune în
pericol acestuia viaţa sau integritatea fizică sau psihică.
3.7 Art.
61 din Codul Civil
stipulează că “(1) Viaţa, sănătatea şi
integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite
în mod egal de lege” și că
“(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei”, așadar sacrificarea copiilor care ulterior devin afectați de vaccinare pentru un ipotetic interes al societății nu este admisibilă.
“(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei”, așadar sacrificarea copiilor care ulterior devin afectați de vaccinare pentru un ipotetic interes al societății nu este admisibilă.
3.8 Prin
prevederile sale, care ar interzice accesul într-o instituție de învățământ fără carnetul de vaccinari la zi sau calendarul
de recuperare a vaccinărilor omise sau amânate, proiectul de lege încalcă dreptul fundamental la educație,
prevăzut în Constituţia
României, la art. 32, alin. 1: „Dreptul la învăţătură este
asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi
prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de
instrucţie şi de perfecţionare“, precum și dispozițiile art. 51 (1) din Legea 272/2004 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului: “Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită
dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității
sale”, și ale art. 52 (1) din legea menționată: “Ministerul
Educației Naționale, ca organ de specialitate al administrației publice
centrale, precum și inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, […] sunt
obligate să întreprindă
măsuri necesare pentru:
a) facilitarea accesului la educația preșcolară și asigurarea învățământului general obligatoriu și gratuit pentru toți copiii”.
a) facilitarea accesului la educația preșcolară și asigurarea învățământului general obligatoriu și gratuit pentru toți copiii”.
3.9 Încălcat
este și dreptul la libertatea conştiinţei, consacrat
de art. 29
din Constituţia României: ”(1)
Libertatea gândirii şi a opiniilor,
precum şi libertatea credinţelor
religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi
constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare
convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantată
[...]”. Or, proiectul de lege nu menționează dreptul de bază al părinţilor de a
refuza administrarea vaccinului, precum orice altă procedură medicală, din
motive religioase sau de conştiinţă (dreptul la obiecţiune de conştiinţă), în
special pentru motivul că anumite vaccinuri au printre ingrediente celule provenind
de la foetuși avortați[4],[5],[6]
sau de la animale.
3.10 Conform art. 53 alin. 1
şi 2 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau
libertăţi poate fi restrâns numai în cazurile expres și limitative prevăzute,
anume: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei
publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei
penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru
ori ale unui sinistru destul de grav. Or tocmai recurenţa epidemiilor în cadrul
populaţiilor vaccinate[7],[8],[9],[10]
și desele efecte adverse ale procedurii indică eficienţa nesigură a vaccinării
în masă[11]
şi importanţa discutabilă în consolidarea sănătăţii publice (spre exemplu,
România este cea mai vaccinată țară împotriva TBC[12]
și totodată are cele mai multe cazuri de TBC din Europa[13];
de amintit este și eșecul major al vaccinării cu BCG din 2012, când
extrem de mulți bebeluși au dezvoltat efecte adverse severe, fapt ca urmare a
căruia vaccinul a fost retras de pe piață[14],[15]).
- Proiectul de lege încalcă importante dispoziții de aplicabilitate comunitară, cuprinse în convenţii internaţionale. Obligativitatea unui act medical (vaccin) prevăzut într-o lege este în contradicţie cu reglementările internaţionale privind atât etica şi cercetarea medicală, cât şi profesia de medic în general, reglementări legate de drepturile pacienţilor, consimţământul informat şi obligaţiile autorităţilor medicale. Este vorba despre Declaraţia de la Helsinki privind experimentele și cercetările biomedicale (1962-1989) (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), Codul Nuremberg (1947) (Punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10), Raportul Belmont (1978) (Cap. 2, 3, 4, 6), Declaraţia de la Geneva (1948), Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) (în special art. 3, 18, 25, 36), Tratatul privind Uniunea Europeană (2007) (Art. 2, 3 şi 6 referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului), Codul Internațional al Eticii Medicale (1949), Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (1950), Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1966, ratificat de România în 1974), Charta Socială Europeană (1961), Declarația de la Lisabona privind Drepturile Pacientului (1981), Convenția privind Drepturile Omului și Biomedicina (2000), etc.
- În plus, subliniem faptul că teoria de “imunitate de turmă”, utilizată drept justificare și bază pentru întregul efort internaţional de vaccinare în masă este pusă sub semnul întrebării de însemnaţi membri ai comunităţii ştiinţifice mondiale[16],[17],[18] ca atare până la apariția unor studii primare solide care să o dovedească, această teorie nu poate fi considerată decât un mit, o teorie devenită dogmă. De altfel, poziția oficială a comunității medicale despre imunitatea vaccinală limitată în timp, frecventele nereuşite ale vaccinurilor în a produce anticorpi, transmiterea de virusuri de la vaccinați către persoane nevaccinate[19],[20],[21] dar mai ales nenumăratele epidemii pornite în sânul comunităţilor integral vaccinate[22],[23],[24],[25],[26] spulberă mitul imunităţii de turmă realizabile prin vaccinare[27].
- Tot în Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, în Capitolul IV “Dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața privată a pacientului”, se arată, la art. 21, că „Toate informațiile privind starea pacientului, [...] datele personale sunt confidențiale […]”, iar art. 22 precizeaza „Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.”
De
asemenea, conform art. 25 (1) “Orice
amestec în viața privată, familială a
pacientului este interzis, cu excepția cazurilor în care această imixtiune
influențează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate și numai cu consimțământul pacientului.”
Conform
art. 37, “Nerespectarea de către personalul
medico-sanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a
confidenţialităţii actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale
pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea
disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.”
- Nu mai puțin, acțiunile cerute medicilor prin proiectul de lege încalcă grav deontologia medicală. Existenţa efectelor adverse grave ale vaccinurilor (întregi clase noi de patologie certificate de studii publicate în literatura de specialitate[28] sau chiar de producătorii de vaccinuri, în prospectul oficial) împiedică posibilitatea stipulării într-o lege a obligativităţii acestora. Deontologia medicală şi jurisprudenţa internaţională nu admit ca rezonabilă nici măcar recomandarea unor acte medicale ale căror beneficii sunt inferioare riscurilor, cu atât mai puţin obligativitatea unor proceduri dovedite drept potenţial periculoase şi controversate în ce priveşte eficienţa. Astfel, literatura ştiinţifică medicală și studiile efectuate indică faptul că vaccinurile pot provoca: deces[29], boli autoimune[30],[31],[32],[33],[34],[35], boli neurologice[36],[37], autism[38],[39],[40],[41],[42],[43],[44],[45],[46], encefalită[47], convulsii febrile și epilepsie[48], diabet (tip I)[49], sindromul morţii subite a sugarului[50],[51],[52],[53], alergii[54],[55], astm[56], intoleranțe alimentare[57], dermatită atopică[58] şi alte afecţiuni grave[59],[60] (șoc anafilactic, paralizie, diverse neuropatii[61],[62],[63] encefalită, encefalopatie, meningită, sindromul Guillaume-Barre, disfuncții cognitive cronice[64] etc). Respectatul site www.greenmedinfo.com a cules un număr de peste 300 de referințe bibliografice din Biblioteca Națională de Medicină www.pubmed.org cu privire la efectele adverse ale vaccinării (peste 200 de efecte adverse distincte, inclusiv deces), ca și numeroase studii privitoare la contaminarea vaccinurilor[65],[66] și la izbucnirea de epidemii în rândul populațiilor intens vaccinate[67]. Aceste afecţiuni postvaccinale au fost certificate şi de instanţe judecătoreşti sau medicale, iar producătorii responsabili au fost condamnați să plătească despăgubiri victimelor[68], aproximativ un milion de dolari pentru fiecare caz. Citim cu îngrijorare în proiectul de lege că statul își propune, cu lejeritate, să acorde compensații celor afectați de asemenea efecte adverse din bugetul public.
- Prevederile legale anterior menționate trebuie citite în coroborare cu cele ale Legii 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, care în CAPITOLUL III: Reguli speciale privind prelucrarea datelor cu caracter personal, la art. 7 Prelucrarea unor categorii speciale de date, precizează că „Prelucrarea [...] datelor cu caracter personal privind starea de sănătate [...] este interzisă”, or, niciuna dintre situațiile de excepție prevăzute de lege (la art. 9 din Legea 677/2001), situații în care prelucrarea acestui tip de date cu caracter special ar fi permisă, nu este în mod real îndeplinită, apărând eventual doar la nivel declarativ, în textul proiectului de lege în discuție.
- Ca un corolar, proiectul de lege privind vaccinarea populației din România este ilegal întrucât încalcă întreg cadrul legislativ în vigoare și de asemenea ignoră principiul ierarhiei actelor juridice, conform căruia printr-un act juridic de forță inferioară nu se poate abroga sau modifica, nici măcar implicit, un act normativ de forță juridică superioară, cum este legea organică și cu atât mai mult însăși Constituția României.
- Norme de drept penal
Atragem atenția și asupra
faptului că, prin acțiunile de vaccinare soldate cu vătămari sau/și punerea vieții în pericol, agenții vaccinatori
(producătorii, distribuitorii, medicii, decidenții, etc.) devin subiect activ
al unor infracțiuni din sfera penală, cum ar fi:
-
Lovirea sau alte violenţe (cf art. 193 Cod Penal) („(2)Fapta
prin care [...] este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este
evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă”)
-
Vătămarea corporală (cf art.
194 Cod Penal) („(1)Fapta
prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe: a)o infirmitate; b)[...] afectarea sănătăţii unei
persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de
îngrijiri medicale; [...] e)punerea în primejdie a vieţii
persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani”)
-
Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (cf art. 195
Cod Penal) („Dacă vreuna
dintre faptele prevăzute în art. 193 şi art. 194 a avut ca urmare moartea
victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani”)
-
Vătămarea corporală din culpă (cf art.
196 Cod Penal) („(3)Când fapta prevăzută în alin. (2) a
fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor
de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea
unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau
amenda. (4)Dacă urmările prevăzute în
alin. (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”)
-
Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate (cf art. 203 Cod Penal) (”(1)Omisiunea de a [...] anunţa de îndată
autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate
corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”) - legat de
omisiunea de raportare a efectelor adverse ale vaccinării într-o manieră
expeditivă, corectă și completă
-
Infracţiuni contra umanităţii (cf. art.
439 Cod Penal) („(1)Săvârşirea, în cadrul unui atac
generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, a uneia
dintre următoarele fapte: [...] g)vătămarea integrităţii fizice sau
psihice a unor persoane; j)persecutarea unui grup sau a unei
colectivităţi determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau
prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin
politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de
alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internaţional; se pedepseşte cu detenţiune pe
viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi”)
B: ANALIZA
PROIECTULUI DE LEGE PE ARTICOLE
În
cele ce urmează vom face o analiză a proiectului de lege, pe articole.
Cap.
I
Art.
1
Art. 1, pct. (1) - Activitatea de
vaccinare este deja reglementată.
Solicităm dovezi științifice, bazate pe
surse primare, că vaccinarea previne categoric boli transmisibile, precum și
pentru afirmația că vaccinații ar face „o formă mai ușoară a bolii”.
Art. 1, pct. (2) - afirmația “Prin
prezenta lege este garantat si promovat interesul superior al copilului”: având în vedere efectele
adverse asociate cu actul vaccinării, menționate în prospecte, numeroasele
cazuri raportate de părinții de copii afectați, și care de asemenea sunt menționate
chiar în proiectul de lege, cum se poate afirma că legea obligativității
vaccinării garantează interesul superior al copilului?
Art.1, pct. (3) – în privința unor
cetățeni ale căror religii le interzice vaccinarea, această prevedere nu
respectă principiul libertății religioase.
Art. 2
Art. 2, pct. (1) – Considerăm că statul trebuie să asigure dreptul la sănătate
al cetățenilor prin facilitarea unor servicii de sănătate optime, iar nu prin
reglementarea obligării cetățeanului de a le accesa. Cetățeanul are DREPTUL, iar nu obligația, să acceseze serviciile puse
la dispoziție de stat, în vreme ce statul are OBLIGAȚIA de a le furniza și a
oferi acces cetățenilor la aceste servicii în schimbul contribuțiilor plătite
de aceștia la bugetul de sănătate.
Art. 2, pct. (2) – considerăm că activitățile
pe care statul trebuie să le reglementeze cu prioritate în scopul asigurării
stării de sănătate a cetățenilor sunt cele care vizează asigurarea de servicii
medicale de bază. Aceste servicii sunt în acest moment deficitare în multe zone
ale țării, iar în unele zone defavorizate lipsesc cu desăvârșire. Având în
vedere că vaccinarea se poate aplica doar unor indivizi în perfectă stare de
sănătate, abia după ce se va asigura o funcționalitate perfectă a fazei 1,
adică după ce sunt asigurate complet nevoile primare - de viata și medicale
(hrană suficientă și de calitate, sisteme de apă potabilă și canalizare
funcționale la standarde adecvate, aer curat, igienă, etc.), s-ar putea discuta
de prevenția bolilor.
Art. 2, pct. (3) – solicităm să se facă
publică programa de studiu pe care o asigură statul la ora actuală în cadrul
facultății de medicină, în scopul însușirii noțiunilor de “vaccinologie”
Art. 2, pct. (5) – solicităm să se facă
publice criteriile pe baza cărora se stabilește că o situație epidemiologică
devine “specială”, precum și care este autoritatea care verifică îndeplinirea
acestor criterii și ar declara situația specială. Este obligatoriu să
se asigure că o asemenea autoritate ar fi independentă și imparțială.
Art. 2, pct. (6) – efectele adverse
menționate de prospectele vaccinurilor, numeroasele cazuri de copii afectați de
vaccinare, precum și faptul că însuși proiectul de lege menționează la art. 2 pct.
(7) arată că nu există vaccinuri “sigure”.
Art. 2, pct. (7) – solicităm reformularea
acestui articol, astfel: “Statul român,
prin Ministerul Sănătății, SE OBLIGĂ să
asigure imediat ulterior momentului producerii unui efect advers despre care
există o posibilitate cât de mică de a fi fost produs de vaccinare, condiții
optime pentru diagnosticare și tratament la standarde internaționale
(în mod simetric cu afirmația că vaccinurile sunt “eficace și
sigure, corespunzătoare standardelor internaţionale”, în baza unor fondurilor
speciale constituite din contribuțiile producătorilor de produse farmaceutice care
comercializează vaccinuri pe piața din România, precum și din contribuțiile
tuturor celor aflați pe întreg lanțul furnizării serviciilor de vaccinare (spre
exemplu, dar fără limitare la, transportatori, depozitari, medici vaccinatori
etc). Suplimentar, din aceleași surse, Statul român se obligă să asigure și
compensarea oricăror efecte adverse și/sau invalidante ale vacinurilor (în
cuantumul și în termenele prezentate în anexa la prezenta lege). Toate
tratamentele și compensările menționate mai sus se vor efectua în baza
diagnosticului stabilit de medicul curant al pacientului, fără nicio altă
confirmare suplimentară, iar statul va asigura condițiile raportării situației
constatate în condiții de confidențialitate și
impunitate. Toate aceste măsuri compensatorii nu exclud și nu limitează răspunderea
penală a tuturor persoanelor și entităților implicate în activitățile ce au
condus la situația declanșării efectelor adverse și/sau invalidante”.
Art. 3
Art. 3, pct. (1), lit. a) – solicităm
listarea tuturor bolilor „care pot fi prevenite prin vaccinare”, precum și a vaccinurilor specifice la care face
referire proiectul privind obligativitatea. Acestea nu sunt menționate nicăieri în lege, ceea ce echivalează cu
acceptarea a priori a tuturor vaccinurilor pe care în viitor autoritățile ar
dori să le includă sub umbrela de reglementare a legii.
Art. 3, pct. 1, lit. b)
– solicităm amendarea și completarea definiției vaccinului astfel: “Vaccinul este un medicament care
conține care conţine virusuri sau bacterii vii atenuate sau inactivate,
fragmente antigenice de virusuri, bacterii sau obţinute prin inginerie genetică
precum și unul sau mai mulți adjuvanți
care sunt adăugați în compoziția serului cu intenția de a genera în organismul
vaccinat un răspuns imun mai puternic decât cel care ar fi fost generat doar
prin injectarea fragmentelor de viruși/bacterii, existând posibilitatea de a declanșa
boala împotriva căreia se vaccinează, dar, presupus, într-o formă mai ușoară.”
Art. 3, pct. 1, lit. b) și f) –
solicităm furnizarea de dovezi științifice că niciun antigeni și niciuna dintre
substanțele conținute în vaccinuri nu prezintă suprapuneri de substanțe
proteice cu proteomul uman
Art. 3,
pct. 1, lit. g) - solicităm amendarea
definiției reacției adverse postvaccinale astfel încât să cuprindă TOATE
motivele pentru care se produce: substanța
inoculată, adjuvanții, doza, modul de administrare, modul de
transport, sau alte condiții ce țin de actul medical sau de persoana căreia i
s-a administrat vaccinul, în conformitate cu definiția
clasică a reacției adverse din literatura medicală de specialitate. În forma
actuală, definiția reacției adverse lipsește practic de conținut obligația de
despăgubire a efectelor
adverse postvaccinale.
Art. 3
pct. 1 lit i) – solicităm amendarea articolului prin clarificarea unor aspecte
esențiale:
- ce
înseamnă “reacții așteptate și comune”,
- care
este distincția dintre ele și anumite “semne și simptome de scurtă durată”,
- ce
înseamnă “semne și simptome”,
- ce
înseamnă “de scurtă durată”,
- care
este limita de la care aceste reacții nu mai sunt așteptate și comune,
- care
este diferența dintre ele și reacția adversă postvaccinală,
- care
este legătura dintre reacțiile așteptate și comune și vaccinul în sine pe de o
parte, particularitățile persoanei pe de altă parte iar în al treilea rând
legătura dintre ele și modul de administrare, doza administrată și alte
condiții care țin de actul medical.
Art. 3,
pct. 1, lit. j) – solicităm modificarea definiției ”acoperirii vaccinale”:
“proporţia persoanelor vaccinate din totalul persoanelor existente în
colectivitatea de referință”.
Art. 3,
pct. 1, lit. l) – respingem cu tărie acest articol: acesta reprezintă
un serios atac și o desconsiderare gravă
a instituției drepturilor părintești. Această dispoziție încalcă grav art. 487 și 488
Cod civil, reducând responsabilitatea părintelui în ceea ce privește
asigurarea stării de sănătate a copilului la obligația părintelui de a permite
personalului medical realizarea unui act medical prevăzut de lege.
Cap.
II
Art. 4 –
respingem acest articol în totalitate, și formulăm totodată următoarele
observații punctuale:
Art. 4, pct. a) – nu poate exista vaccinare obligatorie.
Art.
4, pct. b) - solicităm să se facă publice criteriile pe baza cărora se
stabilește că o situație epidemiologică devine “specială” (a se vedea supra, comentariul la art. 2 pct. 5)
Art.
4, pct. c), pct. 2 – solicităm enumerarea concretă și precizări suplimentare cu
privire la profesiile vizate de text:
- care
sunt aceste profesii,
- ce
înseamnă “expuse suplimentar”,
Art. 4,
pct. c), pct. 3 - solicităm precizări suplimentare cu privire la categoriile de
vârstă vizate de text.
- ce
înseamnă “risc crescut”,
- cine
stabilește situațiile de risc crescut și pe baza a ce,
- cum se
poate stabili în mod concret legătura dintre o anumită categorie de vârstă și
riscul crescut,
- care este rolul particularităților
persoanei în această paradigmă colectivă de abordare al cărei unic criteriu
este vârsta.
Art. 5
Art.
5, pct. 2) – este necesar a fi reglementat concomitent cu legea care sunt
condițiile care trebuie îndeplinite pentru contractarea în vederea desfășurării
activității de vaccinare, și în orice caz acestea să fie în condiții de transparență și deplină conformitate cu legislația în
materia achizițiilor publice.
-
Reprezintă totodată o încălcare a
dispozițiilor art.
487 – 488 Cod civil în sensul că exclude dreptul părinților care
doresc să își vaccineze copiii de a alege un anumit tip de vaccin monovalent
sau cu mai puține valențe decât cele disponibile sau de calitate superioară, un
anumit mod de administrare, un anumit furnizor al vaccinului ori condiții superioare
ale actului medical – cu atât mai mult cu cât art. 3(1) lit. g exclude aceste
circumstanțe din reacțiile adverse postvaccinale.
Art.
6
- După cum arătam în comentariile generale, respingem reglementarea înregistrarii electronice
a vaccinarilor în RENV. Este vorba de date
cu caracter personal sensibile la care trebuie să aibă acces exclusiv
titularul (în cazul copilului, părintele sau reprezentatul legal) și pentru a
căror prelucrare de către o altă persoană sau entitate (deci inclusiv stocarea,
modificarea și accesul) trebuie să fie obținut în prealabil acordul expres al
titularului, în conformitate cu prevederile legislației speciale în materia
datelor cu caracter personal.
Art. 7
Art.
7, pct. 1) – respingem cu tărie această
definiție pernicioasă, care pune semnul egalității între vaccinare și starea de
sănătate a copilului. După cum am arătat mai sus, vaccinarea nu este o
procedură lipsită de riscuri, există numeroase cazuri, în România și întreaga
lume de efecte postvaccinale adverse, și de asemenea există deja o populație
infantilă nevaccinată despre care părinții raportează o stare de sănătate
înfloritoare, prin contrast cu copiii vaccinați, acolo unde sunt mai mulți frați
(unii vaccinați iar alții nu).
În
acest context, solicităm ca statul român,
prin instituțiile abilitate și în strânsă colaborare cu organizațiile de părinți,
să realizeze de urgență, la nivel național,
un studiu comparativ între copii vaccinați și nevaccinați, pe o
populație infantilă
relevantă, astfel încât
să existe dovezi irefutabile pentru starea de sănătate a fiecărei categorii,
precum și
pentru costurile asociate îngrijirilor medicale și
despăgubirilor totale acordate fiecărei categorii.
Art.
7, pct. 2) – respingem cu tărie
reglementarea “acordului prezumat” – noțiune complet ilegală și
abuzivă. Nimeni nu poate fi
obligat să acceseze un serviciu medical care face parte din totalitatea
serviciilor medicale asigurate de stat cetățenilor săi. În schimb, statul însuși
trebuie să se oblige să asigure că aceste servicii medicale sunt prestate de o
manieră optimă, atât la nivelul nevoilor de bază cât și al celor suplimentare,
astfel încât să fie asigurat un nivel cât mai scăzut al efectelor adverse, o informare
și o raportare optimă și o despăgubire rapidă și integrală, din fondurile
asigurate de persoanele și entitățile implicate în producerea, furnizarea și
actul vaccinării.
Art.
7, pct. 3) - după cum arătam mai sus, solicităm efectuarea unei evaluări complete a persoanei care
optează pentru procedura vaccinării, anterior efectuării procedurii, cel puţin
din punct de vedere alergologic, imunologic şi genetic, inclusiv în familia acestuia. Evaluarea trebuie efectuată din fonduri puse la dispoziție integral de
stat.
Ca
urmare a acestei evaluări prealabile, dacă medicu curant va putea constata o contraindicație definitivă de vaccinare,
această contraindicație NU va trebui avizată suplimentar de nici o altă comisie /
organism.
Art.
7, pct. 4) – solicităm reglementarea în detaliu a procedurii de despăgubire a
efectelor adverse: tipuri de răspundere
(civilă=pecuniară, penală), fonduri, persoane responsabile, termene de
soluționare (ore/zile), etc
Art. 8
Art.
8, pct. 1) – respingem în totalitate acest articol. Accesul la educație nu poate fi condiționat de vaccinare.
Art.
8, pct. 2), lit. a) – respingem în totalitate acest articol
Ca o observație,
solicităm dovezile științifice pe care se bazează obligația de recuperare a
vaccinurilor – nu este periculos pentru o persoană să primească
vaccinuri acccelerat, nerespectând astfel calendarul? Ce valoare mai are schema
de vaccinare recomandată, dacă vaccinurile pot fi recuperate oricum și în orice
moment?
Cap
III
Art. 9
Art.
9, paragraf (1), lit d) – recomandăm organizarea unor dezbateri special cu
organizațiile patronale în acest sens
Art.
9, paragraf (1), lit e) – solicităm divulgarea surselor de finanțare concrete
preconizate la acest punct
Art.
9, paragraf (3) – care este motivul procentelor diferite – solicităm
clarificări
Cap.
IV
Art. 10 – respingem în
totalitate acest articol; un asemenea organism nu este necesar, dimpotrivă este
periculos prin atribuțiile reglementate și incompatibil cu funcționarea unei
societăți democratice
Art.
10, paragraf (2) – solicităm explicații pentru faptul că dintr-o asemenea
comisie nu face parte niciun reprezentant al societății civile, al
organizațiilor de părinți, nimeni din partea organismelor ce reprezintă pacienții
(consumatorii).
Care
este motivul pentru care din componența acestui organism face parte un
reprezentant al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și
Adopție?
Art. 10, paragraf (5) –
atribuțiile GTCAV sunt contradictorii din punct de vedere al conflictului de
interese. Îngrijorează în special rolul polițienesc, incompatibil cu natura
seviciilor medicale, al acestui organism, destinat să monitorizeze activitatea
de vaccinare, să realizeze activitatea de informare a populației cu privire la
vaccinare (în locul profesioniștilor în sănătate, care ar acționa conform
deontologiei profesionale și jurământului depus la intrarea în profesie), să
detecteze și evalueze opiniile potrivnice vaccinării vehiculate în spațiul
public, să sesizeze organele competente în caz de neconformare, etc etc
Art. 11 - respingem în
totalitate acest articol; un asemenea organism nu este necesar, dimpotrivă este
periculos prin atribuțiile reglementate și incompatibil cu funcționarea unei
societăți democratice
Art.
11, paragraf (1) – solicităm explicații de ce este necesară prezența unui psiholog?
Art.
11, paragraf (4) lit. f) – respingem cu
tărie orice măsură menită să ia în evidență situațiile de nevaccinare precum și stabilirea oricărui plan sau
program de recuperare a vaccinurilor
Art.
11, paragraf (4) lit. h) – respingem;
orice contraindicație de vaccinare
se discută în deplină confidențialitate între medic și pacient
Art.
11, paragraf (4) lit i) – respingem forma actuală a articolului. Orice situație de efect advers se constată
de către medicul curant al persoanei vaccinate și trebuie raportată de către
acesta, în condiții de deplină confidențialitate și impunitate. Trebuie precizat termenul
și cuantumul în care compensarea efectului advers trebuie efectuată.
Art.
11, paragraf (4) lit j) – respingem cu
tărie acest articol
Art.
11, paragraf (4) lit l) - respingem cu
tărie acest articol
Art.
11, paragraf (4) lit m) & n) - respingem
cu tărie acest articol!
Art.
11, paragraf (4) lit p) - respingem cu tărie
acest articol! Medicii trebuie să fie absolut liberi să își spună liber părerea despre
vaccinuri, inclusiv să studieze, solicite și primească informații, în
conformitate exclusiv cu normele deontologice profesionale și cu propria
conștiință.
Cap.
V
Art. 12 Drepturile revin exclusiv părinților.
Alte persoane sau organisme au doar rol consultativ, în scopul
adoptării unei decizii informate, și doar dacă părinții le solicită expres
serviciile în acest sens.
Art. 13
Art.
13, paragraf (1) lit b) – despre ce “calendar” este vorba?
Art.
13, paragraf (1) lit d) –unde se vor menține stocurile? Cine va realiza
controlul stocurilor? Este necesr să existe un control public asupra acestei
probleme recurente
Art.
13, paragraf (1) lit f) – solicităm ca achiziția centralizată de vaccinuri SĂ
NU FIE EXCEPTATĂ de la prevederile legislației privind achizițiile publice,
dimpotrivă, să o respecte întocmai
Art. 13, paragraf (1)
lit u) – ce înseamnă “eficacitate”? ce înseamnă “grad acceptabil de siguranță”?
solicităm definirea prin precizarea de criterii științifice, clare si
cuantificabile
Art. 14
Art.
14, paragraf (1) lit k) – solicităm completarea articolului cu termene concrete
de realizare a obligațiilor prevăzute
Suplimentar, solicităm reglementarea
răspunderii autorității respective pentru obligațiile ce îi revin
Art. 15
Art.
15, paragraf (1), lit p) – respingem acest articol
Suplimentar, solicităm
reglementarea răspunderii autorității respective pentru obligațiile ce îi revin
Art.
17
Art. 17, paragraf (1)
lit a) – ce înseamnă în accepțiunea legiuitorului “informații corecte și
complete”? solicităm garanții pentru medici ca în achitarea de aceste obligații
să se supună doar normelor deontologice profesionale și propriei conștiințe
Art. 17, paragraf (1)
lit h) – solicităm reglementarea de garanții pentru medici, că vor putea să se
achite de obligația raportării în condiții de confidențialitate și
deplină impunitate, fără să se teamă că raportarea unui efect advers post
vaccinal va fi considerată o “atitudine antivaccin” (cum este acum reglementat
la art. 11 para 4 litera p) și art. 18
Art. 17, paragraf (1)
lit r) – informarea trebuie să conțină și alte aspecte legate de vaccinare
(ingrediente, riscuri, efecte adverse, posibilitate de raportare, alternative,
etc)
Art.
19
Art. 19, lit. b) – respingem articolul și totodată atragem
atenția asupra faptului că se face referire la UN ARTICOL INEXISTENT în textul
proiectului de lege (art. 26)
Art.
20
Art.
20, lit a) – informarea se face către adulți, nu către copii
Art.
20, lit b) – respingem cu tărie acest
articol
Art. 20, lit d) – respingem cu tărie acest articol.
Școlile au menirea de a educa, nu de a desfășura activități polițienești;
în plus este vorba despre date cu caracter personal sensibile.
Art.
21
Art.
21, lit b) – respingem cu tărie acest articol.
Art.
21, lit c) – respingem cu tărie acest articol.
Art.
21, lit e) – solicităm reformularea astfel: “Colaborează cu organizațiile
civice organizate legal în localitate sau consiliile consultative în
vederea informării corecte și complete a populației privind riscurile și beneficiile
vaccinării.”
Art.
22
Art.
22, lit a) – respingem acest articol
Art.
22, lit b) – respingem acest articol; informarea nu se face către copii
Art.
22, lit c) și lit d) – respingem acest articol.
Art. 23 – respingem
acest articol
Art. 24 - respingem
acest articol
Art. 25 -
respingem acest articol
Art. 26 – acest articol
lipsește
din text
Art.
27
Art.
27, alin 1) - normele de aplicare trebuie aprobate tot prin lege
Actul normativ aflat în dezbatere publică în forma
propusă de proiectul de lege este profund ilegal.
Solicităm reglementarea anumitor aspecte deosebit de
importante, care la ora actuală lipsesc
din peisajul legislativ consacrat vaccinării populației din România.
Astfel:
Ø Obligaţia
“furnizorilor de servicii de servicii medicale de vaccinare” de a furniza
persoanei care se vaccinează analize risc-beneficiu pentru fiecare vaccin,
precum și de a informa persoana care se vaccinează, în mod complet şi corect, pe
bază de studii științifice primare, asupra tuturor informaţiilor relevante în
ceea ce priveşte procedura medicală administrată, şi anume cel puţin cu privire la compoziţia
completă a vaccinului ce se doreşte a fi administrat şi cu privire la toate riscurile asociate administrării,
alternativele la procedura propusă, consecințele refuzului administrării;
Ø Obligaţia
“furnizorilor de servicii de servicii medicale de vaccinare” de a efectua o anamneză
familială detaliată precum și o evaluare completă a persoanei supuse
vaccinării, anterior efectuării acestei proceduri, cel puţin din punct de
vedere alergologic, imunologic şi genetic, inclusiv în familia acestuia;
Ø Asumarea în scris – înainte de efectuarea actului medical al vaccinării
- a obligaţiei de a
înregistra şi raporta toate efectele adverse ale vaccinului administrat, suportate
și relatate de persoana vaccinată sau de aparținătorii acesteia, indiferent de
momentul survenirii în timp a acestui efect faţă de momentul administrării
vaccinului, în condiții de deplină confidențialitate și fără teama de
consecințe punitive (precum se prevede în proiect în acest moment)
Ø Asumarea în scris a
răspunderii civile și penale de către medicul vaccinator pentru actul medical
al vaccinării, inclusiv pentru acoperirea tuturor cheltuielilor ocazionate
subiectului procedurii în cazul survenirii unor efecte adverse;
Ø Reglementarea
răspunderii civile și penale a producătorilor de vaccinuri, importatorilor,
distribuitorilor, decidenților, și a tuturor persoanelor și entităților implicate
în activitatea de vaccinare.
D. Mențiune specială dorim să facem cu privire la SITUAȚIA VACCINĂRII DIN PRINCIPALELE ȚĂRI
CIVILIZATE ALE EUROPEI ȘI LUMII:
- Vaccinarea este opțională în următoarele țări: Germania, Austria, Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Elveția, Suedia, Norvegia, Finlanda, Irlanda, Spania, etc.
- În Franța sunt obligatorii 3 vaccinuri (difterie, tetanus și polio) însă există o masivă opoziție a populației întrucât nu există doze de vaccin tri-valente (care să conțină doar aceste trei tulpini). Conform Institutului Național Francez pentru Prevenție și Educație de Sănătate, nivelul de neîncredere al francezilor în vaccinuri a crescut de la 10% în 2005 până la 40% în 2010[69], și este în continuare în creștere[70], existând și numeroase procese pe rolul instanțelor de judecată. Italia are 4 vaccinuri obligatorii însă este reglementat dreptul de a refuza, cu proceduri diferite de la zonă la zonă. Portugalia are obligatorii doar vaccinurile contra difteriei și poliomielitei, iar Belgia doar pe cel contra poliomielitei;
- În Statele Unite ale Americii, noua administrație a început în mod hotărât să chestioneze siguranța schemei actuale de vaccinare și siguranța vaccinurilor în genere;
- Nicăieri în lume accesul copiilor în diverse instituții de învățământ nu este condiționat de vaccinare, iar părinții ce nu își vaccinează copiii nu sunt nici sancționați, nici discriminați.
*
Faţă de dispoziţiile Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în
administraţia publică, solicităm organizarea de dezbateri publice reale și
extinse pe tema acestui proiect de lege, dezbateri la care publicul şi
presa să aibă acces nelimitat, în scopul asigurării transparenţei şi
contradictorialităţii necesare pe acest subiect atât de important pentru
sănătatea cetăţenilor. În acest scop, vă invităm să ne comunicaţi data, ora
şi locul unde va/vor avea loc sesiunea/-sesiunile de dezbatere publică.
Menţionăm că, în absenţa îndeplinirii celor mai sus solicitate, ne rezervăm
dreptul de a ataca atât proiectul cât şi eventuala lege, pentru încălcarea
prevederilor Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia
publică.
În vederea asigurării transparenței decizionale, și având în vedere
multiplele conflicte de interese între atribuțiile diverselor autorități, ce se
decelează chiar din textul acest proiect de lege, vă invităm să faceți publică
componența exactă a colectivului care a elaborat acest proiect de lege precum
și profesiile și funcțiile deținute de membrii acestui colectiv în cadrul unor
autorități publice sau private.
Coaliţia pentru Sănătate
[30]
Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin – “Autoimmune/inflammatory syndrome induced
by adjuvants”, Journal of Autoimmunity, 2010, 3:1-5
[31]
Agmon-Levin N, Paz Z, Israeli E, Shoenfeld Y. – “Vaccines and autoimmunity”,
Nat. Rev. Rheumatol., 2009; 5(11):648-52
[32]
Adam Austin, Angela Tincani, Shaye Kivity – “Transverse myelitis activation
Post H1N1 immunization: a case of adjuvant induction?” Israel Medical
Association Journal, vol. 17, febr 2015
[33]
Yehuda Shoenfeld, Nancy Agmon-Levin, Lucija Tomljenovic - “Vaccinurile si
autoimunitatea”, Ed. Christiana, 2016
[36]
Grose C, Spigland I. – “Guillan-Barre syndrome following dministration of live
measles vaccine” – American Journal of Medicine, 1976 Mar; 60(3):441-3
[38]
Young HA, Geier DA, Geier Mr. – “Thimerosal exposure in infants and
neurodevelopmental disorders” Journal of Neurological Sciences , Jurnalul
oficial al World Federation of Neurology, afiliat OMS, 2008
[47]
Avinoam Shuper – “Suspected measles-mumps-rubella vaccine related encephalitis”
– Scandinavian Journal of Infectious Diseases, Sept 2010
[49]
Harris Coulter, Ph. D – “Childhood vaccination and Juvenile-Onset (Type-1)
Diabetes”, 2005
[50]
Prospectul oficial al vaccinului Infanrix Hexa de GlaxoSmithKline, la pagina 7 și urm., sectiunea Reactii adverse:
http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/EPAR_-_Product_Information/human/000296/WC500032505.pdf
[59]
Prospectul vaccinului Priorix produs de GSK, sectiunea despre Reactii adverse: http://gsk.ro/Produsele-noastre/Vaccinuri/232/Priorix.aspx
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu