Blogul lui Răzvan Codrescu: UN RAPORT ÎNGRIJORĂTOR

ISLAMUL:

RELIGIE MAJORITARĂ

ÎN ANUL 2100

În 2100 Islamul va fi religia cea mai numeroasă din lume, conform unui studiu publicat de Pew Research Center din SUA pe 27 februarie (detalii aici). În 2010 erau în lume 1,6 miliarde de musulmani, reprezentînd aproximativ 23% din populaţia planetei. În acelaşi an, se estima că în lume trăiau 2,2 miliarde de creştini (31% din întreaga populaţie a planetei). În 2050, cînd populaţia lumii va ajunge la 9,3 miliarde de locuitori (în comparaţie cu 6,9 miliarde în 2010), se estimează că numărul musulmanilor va fi aproape egal cu cel al creştinilor, dar că îi vor depăşi numeric pînă în 2100. Trebuie aceste cifre să ne îngrijoreze? Care sînt cauzele acestui decalaj numeric?

Tendinţe demografice

Între 2010 şi 2050 populaţia musulmană a planetei va creşte cu 73%, în timp ce populaţia creştină cu doar 35%. Iar dacă direcţiile demografice curente vor rămîne constante pînă la sfîrşitul veacului, musulmanii vor constitui atunci cea mai numeroasă religie a lumii. Cu toată că islamismul deja este, de mult timp, o religie globală, asemenea creştinismului, pînă în 2100 va deveni mult mai numeroasă în ţările în care deocamdată constituie doar o minoritate infimă. Pe moment, doar 20% dintre musulmani trăiesc în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, restul fiind concentraţi în regiunea Asia-Pacific (Indonezia, Pakistan, Bangladesh, Iran, Turcia şi India). La ora actuală, Indonezia e ţara cu cei mai mulţi musulmani, dar în 2050 cei mai mulţi musulmani vor trăi în India, conform studiului Pew. În Europa, musulmanii vor alcătui 10% din populaţia întregului continent în anul 2050.

În contrast, numărul musulmanilor în SUA e încă mic, fiind estimat la doar 3,3 milioane, adică 1% din întreaga populaţiei a Americii. În 2050, însă, ei vor alcătui 2,1% din întreaga populaţie a Americii, depăşindu-i numeric pe evrei, care alcătuiesc aproximativ 2% din populaţia SUA. Dublarea procentului de musulmani care vor trăi în America în 2050 şi stagnarea ori declinul populaţiei israelite se datorează realităţilor demografice curente. Femeile musulmane din America au mai mulţi copii decît cele israelite, iar majoritatea covîrşitoare a musulmanilor care imigrează în SUA sînt tineri, adică în perioada de viaţă cînd îşi formează familii şi nasc copii. 63% din musulmanii Americii sînt imigranţi. Asta înseamnă că 63% din cei 3,3 milioane de musulmani care trăiesc în America astăzi au emigrat în America pe parcursul vieţii lor. Din cei 3,3 milioane de musulmani, doar 1,8 milioane sînt adulţi, restul fiind copii şi adolescenţi sub 18 ani. Anual, 100.000 de musulmani primesc rezidenţă permanentă în America (cam 10% din total).

Proiecţiile demografice estimează expansiunea rapidă a islamismului la nivel global, în detrimentul creştinilor. Creşterea cea mai rapidă a musulmanilor e anticipată să aibă loc în Africa sub-sahariană, unde de acum pînă în 2050 fiecare femeie musulmană va avea, conform estimărilor, în medie, 5,6 copii. În contrast, femeile creştine din această parte a Africii vor naşte doar 4,5 copii de persoană. În Orientul Mijlociu şi Africa de Nord natalitatea va fi de 3 copii la fiecare femeie musulmană şi de 2,6 copii la fiecare femeie creştină. În Asia şi Pacific, raportul natalităţii va fi de 2,7 la 2 copii, în America de Nord de 2,1 la 2 copii, în Europa de 2,1 la 1,5 copii, iar, la nivel global, de 3,1 la 2,3 copii.

De ce creşte populaţia musulmană?

Studiul Pew atribuie explozia numerică a musulmanilor factorului demografic – adică femeile musulmane nasc mai mulţi copii ca femeile creştine – şi factorului de vîrstă. Populaţia musulmană e mult mai tînără decît cea creştină. Vîrsta mediană la musulmani (adică vîrsta la care întreaga populaţie musulmană a lumii poate fi împărţită în două grupuri egale numeric) este de 23 de ani. Cu alte cuvinte, dacă întreaga populaţie musulmană a lumii e de 1,6 miliarde de persoane, 800 de milioane dintre ei au vîrsta de 23 de ani ori mai puţin, iar 800 de milioane au vîrsta de la 23 de ani în sus. În contrast, vîrsta mediană a celorlalte grupuri religioase, inclusiv creştini, este de 30 de ani.

Studiul Pew evită să indice termenul îngrozitor de „A”, adică avort, ca fiind cauza principală a declinului numeric al creştinilor. Majoritatea creştinilor renunță cu nepăsare şi fără regrete la copiii nenăscuţi. În contrast, avortul e mult mai puţin răspîndit la musulmani. Aceeași realitate neplăcută o întîlnim în China şi India. Ne e deci de mirare că numărul creştinilor e în declin la nivel global, iar cel al musulmanilor în creştere. Dacă după Al Doilea Război Mondial europenii nu ar fi avortat copiii nenăscuţi, inclusiv în România, Europa nu ar fi avut nevoie de imigranţi musulmani pentru a umple fabricile în anii ‘50-‘70 ai secolului trecut. Europenii au ales avortul, hedonismul şi destrămarea familiei şi a căsătoriei, în detrimentul natalităţii. Şi-au sacrificat viitorul biologic pentru a-şi satisface plăcerile şi comoditățile. Pentru că în 2050, cînd Europa (în principal cea ocidentală) va fi 10% musulmană, va deveni tot mai greu pentru ea să-şi păstreze identitatea creştină, şubredă cum e deja, asaltată simultan nu doar de un Islam agresiv, dar şi de un secularism la fel de agresiv şi de iraţional.

Care sînt percepţiile europenilor

privindu-i pe musulmani?

Studiul Pew redă date dintr-un sondaj de opinie făcut în 2016, în 10 ţări europene, cu privire la atitudinea europenilor faţă de musulmani. Întrebarea de fond a fost dacă respondenţii au o percepţie pozitivă ori negativă despre musulmani. În jumătate din cele 10 ţări europene, peste 50% din populaţia fiecărei ţări atestă o imagine negativă despre musulmani: 72% în Ungaria, 69% în Italia, 66% în Polonia, 65% în Grecia şi 50% în Spania. În celelalte ţări, mai puţin de jumătate din populaţia fiecăreia atestă percepţii negative asupra Islamului: 35% în Olanda și Suedia, 29% în Franţa și Germania, 28% în Marea Britanie.

Cum se explică această discrepanţă în opinii? Credem că răspunsul e uşor de intuit la cei care cunosc cît de cît istoria. Cu excepţia Italiei, celelalte patru ţări europene cu un procent de peste 50% din populaţie care are opinii negative privind Islamul au fost sub ocupaţie musulmană vreme de secole. Ungaria fost paşalîc turcesc, Spania a fost stăpînire musulmană pînă spre sfîrşitul secolului XV, Grecia a fost stăpînită de musulmani pînă în 1821, iar Polonia a avut mult de furcă cu musulmanii vreme de sute de ani. Iar Italia, cu toate că nu a fost stăpînită de musulmani, a fost, vreme de multe secole, la frontiera dintre creştinism şi lumea musulmană, cunoscînd-o îndeaproape și pe aceasta din urmă.

În contrast, experienţele occidentalilor cu lumea musulmană sînt relativ recente: în cazul Germaniei ori a Olandei de mai puţin de 100 de ani, iar al Scandinaviei de doar cîteva decenii. Nici una dintre aceste ţări nu a fost vreodată sub ocupaţie musulmană, nici nu a cunoscut distrugerea civilizaţiei sale de către cotropitorii musulmani. Surprinde, deci, că, în ciuda acestor contacte istorice relativ limitate, pînă la o treime din populaţia acestor țări are o opinie negativă despre musulmani. Dacă şi aceste ţări ar fi fost sub ocupaţie musulmană, la fel ca ţările din sud-estul Europei, foarte probabil că procentul acesta ar fi mult mai ridicat.

Terorism islamic

în Marea Britanie

Pe 4 martie, The Henry Jackson Society din Marea Britanie a publicat un studiu masiv (de aproape 1000 de pagini) privind terorismul islamic în Marea Britanie între 1998 şi 2015. Titlul studiului e Islamist Terrorism: Analysis of Offences and Attacks în the UK (1988-2015) („Terorismul islamist: analiza crimelor şi atacurilor în Marea Britanie: 1988-2015”). O parte a studiului e disponibilă on-line. Iată cîteva dintre coucluziile lui: terorismul islamist reprezintă principala ameninţare teroristă la adresa intereselor britanice, atît în Marea Britanie, cît şi în lume. La începutul anului 2017 terorismul direcţionat şi inspirat de Statul Islamic a fost ameninţarea predominantă pentru securitatea naţională a Marii Britanii. Vreme de mai mult de două decenii grupuri islamiste militante au recrutat cu succes cetăţeni britanici şi musulmani din Marea Britanie pentru a se angaja în acţiuni teroriste în Marea Britanie, în Europa şi în lume.

Blasfemie în Danemarca:

alianţa secularismului

cu terorismul islamic

Am mai scris despre alianţa tacită între secularismul agresiv european şi islamismul terorist. Dat fiind subiectul comentariului nostru de astăzi, dăm încă un exemplu recent.

Danemarca e una dintre puţinele ţări europene care încă pedepseşte blasfemia împotriva religiei. În decembrie 2015 un danez a dat foc Coranului şi a postat incidentul pe Facebook. Luna trecută procuratura daneză a anunţat că persoana respectivă va fi trimisă în instanţă pentru blasfemie la adresa religiei musulmane. Pe de altă parte, în 1997 un danez a ars Biblia în timpul unui program de pe un canal public de televiziune, fără ca persoana respectivă să fi fost trimisă în instanţă. Autorităţile nu au intervenit, cu toate că luteranismul (creştinismul) e religia oficială în Danemarca (detalii aici).

Cum se explică diferența aceasta în tratarea favorabilă a islamismului şi tratarea nefavorabilă a crestinsimului? Răspunsul e simplu. Danezii iau măsuri profilactice pentru a preveni atacuri teroriste. Prin asta dau de înţeles că cei care întorc obrazul cînd sînt insultaţi, adică creştinii, sînt cetăţeni de rangul doi, dar cei care întorc rău pentru rău, adică musulmanii, sînt cetăţeni de primă clasă. Cei din urmă merită protecţia legii, dar cei dintii nu. Şi nu e de mirare, acţiunea judecătorească fiind demarată la iniţiativa guvernului social-democrat danez aflat la putere.

Dar sînt și veşti bune...

Printre toate aceste veşti destul de rele, există şi veşti bune. Veşti care nu apar însă pe prima pagină a presei curente occidentale, sau nu apar deloc. Pentru că aceste veşti, bune pentru creştini, sînt rele pentru secularistii dedicaţi distrugerii creştinismului. Se știe că tot mai mulţi musulmani care migrează în Europa se convertesc la creştinism. La fel în Iran, unde se estimează că există milioane de creştini care se întîlnesc în casele lor, iar autorităţile fac razii periodice să îi împrăştie. În Khartum (Sudan) sînt zeci de biserici creştine care apar în cartierele sărace şi mărginaşe ale oraşului și pe care autorităţile vor să le demoleze. Iar în Gana 70% din populaţia ţării e creştină, influenţa ei fiind extrem de vizibilă, mult mai mare ca în ţările tradiţional creştine ale Europei. Şi foarte recent am aflat că 10% din populaţia din Bangladesh, predominant musulmană şi buddhistă, s-a convertit mai nou la creştinism (detalii aici). În fine, o remarcabilă convertire la creştinism se simte şi în Nepal.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro