INDICE DE NUME
Foto: Vladimir Bulat
În mine port urîtul altui veac,
cum port și restul lui de frumusețe,
ca pe o boală ce mai trage-a leac
și poate încă minte să ne-nvețe.
Dar ce-i în jur așa străin îmi pare
și-așa de fără rest în zurba lui
că nici un răsărit de alinare
pe lume jos sau sus în ceruri nu-i.
Doar moartea poate capăt să-i mai pună
acestui iad ce ne-a-nghițit de vii
și-n care loc de firea noastră bună
n-a mai rămas, oricît ne-am osteni.
Cu zdreanța mea de suflet de-altădată
te caut, Doamne, ca pe-un țărm stelar,
dar simt, în sinea mea înfricoșată,
că vrednic nu mai sînt de nici un dar.
De vină greu, cu tot ce mă-nconjoară,
risipitor și-aievea, și în vis,
ce fac mai mult decît să trag pe sfoară
icoana mea uitată-n paradis?
Dar mila ta e mai nebună poate
decît credința noastră în minuni
și nu-i de-ajuns potopul de păcate
ca tu dreptatea-n noi să o răzbuni.
Nu-i rău în toți pe cît e-n tine bine
și ne iubești oricît de răstignit
ai fi pe cruci sau minte n-am mai ține
Cuvîntul tău, prin care ne-ai zidit.
Cu cît te dor, cu-atît îmi ești mai tată
și lumea nu-i decît răbdarea ta,
cu tot ce sîntem sau am fost vreodată,
dar și cu tot ce vom mai fi cîndva.
De nu rămînem nimeni și nimic,
e doar că tu te vrei în fiecare,
iar de nădejde mai nutresc vreun pic,
e doar că ești pe cît te cred de mare.
Răzvan
CODRESCU
Pesimismul ăsta obosit nu prea cadrează cu creștinismul. Părerea mea.
RăspundețiȘtergereDumnezeu să mă ierte. Sper ca bruma de poet din mine să nu mă piardă de tot.
RăspundețiȘtergerePoezia e foarte frumoasa.
RăspundețiȘtergere