INTERMEZZO LIRIC: UN SONET DE VALENTIN DAN
SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME
A cîta oară, Doamne, fug în tine
Şi nici măcar aminul nu mi-l ştiu.
Ca să mărturisesc că nu sînt viu
Ceva mereu mă-mpiedică, mă ţine.
Cu nimeni, Doamne, nu pot să te-amestec,
Sub rana de pe cruce mă închin,
Sîngele-ți beau din orice strop de vin,
Carne mănînc, dar pîinea ta o mestec.
Ochii îi cer privirii să rămînă,
Ai mei, fără a ta, sînt lunecoşi,
Dar ochii mei sînt ceruri în fîntînă:
Da, Doamne, rog – o, zei nicicînd hristoşi –
Să frîngem nevăzutul împreună,
'ngropînd în el cîntatul de cocoși.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire