NATURĂ MOARTĂ CU... MOSCHEE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

În timp ce dăm, la repetatele presiuni ale Institutului Național (?) „Elie Wiesel”, o lege împotriva extremismului legionar (legionarismul fiind pus abuziv în aceeași oală cu fascismul și nazismul), sîntem gata să deschidem larg, la București, poarta extremismului islamic! O ținem creanga că legionarii, ajunși demult oale și ulcele, ar fi fost ultranaționaliști și fundamentaliști, dar cu fundamentalismul musulman, cît se poate de viu și de ofensiv, sîntem gata să dăm mîna, fără nici un fel de scrupule religioase sau ideologice! Amestec tipic de imbecilitate și schizofrenie neoromânească. 

Proiectul celei mai mari moschei din Europa, ce ar urma să se ridice în zona fostei Pieți a Scînteii (devenite ulterior Piața Presei Libere, iar mîine, eventual, Piața Semilunii), alături de o universitate islamică de 6000 de studenți (recrutați de pe tot cuprinsul lumii musulmane, unde creștinii sînt astăzi prigoniți și martirizați mai abitir ca în primele veacuri), aflăm că se negociază de mai mulți ani cu statul turc, ce ar urma să ofere, în schimb, un teren la Istanbul pentru o bisericuță ortodoxă cu hramul Sfinților Brâncoveni (lucru pe care legea turcească actuală nu-l permite de fapt!) și un cămin pentru pelerinii sărăntoci de acasă. 

În timp ce Islamul aspiră să se afirme maiestuos la „porțile Europei” (cea mai mare moschee și cea mai mare universitate musulmană de pe continent), noi aspirăm la o fundătură mioritică într-o mahala a Istanbulului, unde – pardon de expresie – să ne masturbăm pios puținătatea! Chiar am ajuns o țară de viermi de closet (turcesc), acefali și nevertebrați, în care orice străin își poate face mendrele, în timp ce tot ce este românesc iese perpetuu bagatelizat sau diabolizat, fie pe bani grei, fie din oportunism larvar (marca Victor Ponta sau marca Crin Antonescu)? Și cum de nu se fac în nici un fel auziți, într-o asemenea împrejurare gravă, „greii” intelectualității românești, sau „greii” Bisericii noastre, totul fiind lăsat la latitudinea unei clase politice dovedit iresponsabile și unei prese clientelare sau stupid vociferante? Iar politrucii iudaismului vindicativ de la „Elie Wiesel” realizează oare cu cît e mai periculos spectrul terorismului islamic decît amintirea lui Valeriu Gafencu? Să-i ferească Dumnezeu s-o realizeze chiar pe pielea lor...

Abia întors tocmai de la Istanbul, unde și-a dres picioarele pe care să și le bage în țara-mamă, premierul Victor Ponta – căruia proiectul i se pare (țineți-vă bine!) „civilizat și european” – minte cu aceeași senină nerușinare care l-a propulsat în topul mizeriei pesediste, sugerînd că inițiativa (fastă, culmea!) i-ar aparține de fapt ex-președintelui Traian Băsescu, adică celui care, în realitate, a deconspirat întreaga afacere, arătînd că terenul cedat la Istanbul e doar o pasăre de pe gard și că riscul asumării unui astfel de bastion islamic e mai mare decît orice ni s-ar putea da la schimb! Cu atît mai mult cu cît afacerea depășește cadrul unei înțelegeri bilaterale Turcia-România, locul (11.000 de metri pătrați, estimați ridicol la numai la 4 milioane de euro) fiind de fapt cedat Cultului Musulman din România, în spatele căruia se află întregul lumii islamice, cu toate resursele ei de terorism în numele credinței și de prozelitism endemic (ce a făcut deja ravagii în Occidentul euro-american). 

Dacă neamțul de la Cotroceni, depășit deja de lozinca „lucrului bine făcut”, evită încă să exprime o poziție clară, premierul s-a transformat aproape într-un mesager al Islamului, iar întrebarea care se naște de la sine este dacă nu cumva, după ce și-a dres picioarele de trepăduș penal al politicii dîmbovițene, nu există pe undeva prin lume vreo clinică în care să-și dreagă și capul jovial-oligofrenic, măcar pînă la limita elementarei decențe a unui băiat de cartier... 

Cît despre biata „țărișoară”, dacă e pînă la urmă „să vegheze turcită”, măcar de am avea, de hatîrul ei tîrziu, un ultim rest de tupeu și de orgoliu, cerînd la schimb, nu în numele nostru, ci al întregii creștinătăți, cu toată nobila candoare a utopiei, nu un loc de azil pe malul Bosforului, ci, de pildă, redarea Sfintei Sofii cultului creștin, cu paroh numit din Dealul Patriarhiei!

Răzvan CODRESCU