INDICE DE NUME
Am primit și dau mai departe...
FIICELE LUI IEFTAE
Uneori adevărul iese la lumină doar după ce neadevărurile triumfă. Asta se întîmplă
peste tot în lume unde revoluţia sexuală a dezinstituţionalizat familia şi
căsătoria. Din nefericire, însă, adevărul şi familia nu sînt singurele victime
ale neadevărurilor revoluţiei sexuale. Cele mai importante – dar şi inocente – victime sînt
copiii. Ridicarea relaţiilor
homosexuale la rang de „căsătorii” şi echivalarea
familiei naturale cu „familiile curcubeu”* s-a făcut fără multă dezbatere în societatea civilă.
Acolo unde căsătoriile homosexuale au fost legalizate, guvernele, media,
academicienii şi, pe ici şi colo, chiar şi Bisericile, le-au promovat. Dezbaterile au fost
sporadice şi făcute mai mult din politeţe decît din convingere. S-au exprimat
mai mult opinii, dar adevăratele dezbateri au fost puţine. Argumentele
contrarii au fost reduse la tăcere şi li s-a acordat puţin ori mai deloc spaţiu în
presă discuţiilor privind
subiectul. Nu e deci de mirare că, în final, glasul celor care au promovat
căsătoriile homosexuale a fost amplificat, iar glasul celor care s-au
împotrivit a fost suprimat.
În tumultul zgomotos al propagandei pentru căsătoriile homosexuale
chiar şi copiii, adică cele mai inocente şi firave fiinţe ale societăţii, au
fost folosiţi pentru atingerea scopurilor lor. Propaganda homosexuală promova
ideea că relaţiile
homosexuale nu dăunează copiilor, că nu există nici o diferenţă între copiii
crescuţi de homosexuali şi cei crescuţi în familiile naturale; ba chiar, culmea, că cei crescuţi de homosexuali ar fi mai bine
ajustaţi social decît copiii proveniţi din familiile naturale! Aceste
minciuni au dominat discuţiile şi, din nefericire, au influenţat factorii
decizionali. Peste tot au fost afişate poze de bărbaţi ori femei tinere, arătînd
sănătoşi şi sănătoase, zîmbind, cu fețele radiind de fericire, în compania unor copii
drăgălaşi la fel de „fericiţi” şi zîmbitori.
Dar toate aceste imagini au fost o farsă. Un artificiu. „Familii curcubeu” fericite sînt puţine – un adevăr
ascuns şi estompat de propagandă şi dezinformare.
O carte recentă: Jephthah's Daughters
Iată însă că un grup de bărbaţi şi femei cu mult curaj, în
marea lor majoritate crescuţi/crescute de cupluri homosexuale, au publicat, anul acesta,
cea mai importantă carte scrisă pînă acum privind impactul oribil pe care
relaţiile homosexuale ale părinţilor le au asupra copiilor, daunele profunde şi
imense, ca şi cicatricele
cu care au rămas aceşti copii crescuţi fără mamă ori tată, în compania unor
cupluri cu un comportament sexual nenatural. Cartea e intitulată Jephthah's Daughters. Innocent casualities in the war for
family „equality” (Fiicele lui Ieftae. Victimele inocente ale
războiului pentru „egalitatea” între familii). Are nu mai
puţin de 484 de pagini cu scris mărunt. E editată de Robert Oscar López şi Rivka
Edelman, amîndoi crescuţi de cupluri lesbiene. Cartea e foarte bogată în
informaţii, perspective, articole, studii, opinii şi comentarii ale unui număr
mare de autori din
diverse țări occidentale, majoritatea dintre ei fiind crescuţi, ca şi copii, de
cupluri homosexuale, în absenţa tatălui ori a mamei din familie. Autorii îşi
exprimă, succint, avînd
în vedere limitele de spaţiu ale cărţii, experienţele, simţămintele, lipsurile
şi impactul pe care „familiile curcubeu” l-a avut în viaţa lor. Cartea are 50 de capitole şi
reprezintă efortul colectiv a 17 autori. Unii dintre ei au devenit confuzi
privind propria identitate sexuală şi, chiar în prezent, se confruntă cu
probleme personale deosebit de serioase privind viaţa intimă.
Se înţelege de la sine că recomandăm cu mult entuziasm această carte. E foarte importantă de
citit. Informaţiile şi argumentele pe care le conţine sînt de o valoare inestimabilă. În
acest sens, Fiicele lui Ieftae este o carte de referinţă. Este o lectură
obligatorie pentru fiecare persoană cu impact din spaţiul românesc. O
recomandăm preoţilor, ierarhilor, legiuitorilor, sociologilor, academicienilor, profesorilor, jurnaliştilor,
intelectualilor şi tuturor celor care se implică în mişcarea pentru familie şi pentru drepturile
copiilor. Cartea trebuie cunoscută mai ales de parlamentarii români, care nu cunosc – sau par să minimalizeze – realităţile
privind situaţia tragică a copiilor crescuţi de homosexuali. Cartea e un semnal
de alarmă pentru politicieni şi, în final, pentru societate în general.
Valoarea cărţii nu consistă doar în diversitatea temelor pe care le tratează, ci şi în
varietatea geografică din care provin autorii: SUA, Canada, Franţa, Marea
Britanie, Hong Kong. Tema
principală comună tuturor acestor persoane este îngrijorarea profundă pe care o
au pentru copiii crescuţi de homosexuali. Pentru autori legalizarea
căsătoriilor homosexuale nu e subiectul de cea mai imediată importanță. Îngrijorarea lor principală este că revoluţia
sexuală şi instituţionalizarea relaţiilor homosexuale i-au transformat pe copii
în victime. Paradoxal, aceşti copii au fost folosiţi în mod ipocrit pentru a-i convinge pe oamenii naivi să agreeze legalizarea căsătoriilor homosexuale,
inclusiv pe judecători şi
parlamentari.
Cartea lui López şi Edelman este şi o carte de
pionerat. Şi din această perspectivă trebuie apreciată şi cunoscută. Este una
dintre primele cărţi
care arată pe copii ca victime ale
ofensivei homosexualilor pentru drepturi. Pînă în ani recenţi doar puţini copii
crescuţi de homosexuali au ajuns la majorat ori suficient de maturi pentru a-şi exprima
experienţele proprii. Trăind cu părinţii lor, nu aveau posibilitatea ori curajul să se exprime.
López şi Edelman, însă, au schimbat, împreună cu
ceilalţi autori, direcţia dezbaterii privind căsătoriile homosexuale.
Oscar López – un bărbat care trebuie cunoscut
E clar că titlul cărţii e curios. A fost ales de
López, intenţionat. În introducerea cărţii, López afirmă că viaţa lui se aseamănă cu viaţa lui Ieftae**. De la patru ani a fost crescut fără tată, în
compania a două femei cu proclivități sexuale nenaturale. Viaţa lui López a fost grea.
Încă din copilărie a devenit retras, avea prieteni puţini, tînjea după tată. Cînd îşi
vedea tatăl, era în
compania lui pentru doar cîteva zile. Nu simţea dragostea tatălui. Tatăl îi ura
mama. Lopez nu se simţea la locul lui. Era invidios pe puţinii prieteni pe care
îi avea și care păreau
fericiţi că aveau doi
părinţi de sex opus, pe unul numindu-l „tată” şi pe celălalt „mamă”. Era diferit. Se simţea straniu, ori queer („bizar”, în engleză), cum se descrie el pe sine însuşi. În anii
adolescenţei şi-a pus la îndoială identitatea sexuală. A întreţinut relaţii
sexuale cu persoane de acelaşi sex, s-a implicat în droguri, dar a rămas un singuratic.
Locuia cu mama lui nu într-o casă, ci într-o rulotă, unde, în timpul week-end-ului, mama lui
petrecea timpul cu o altă femeie. Retras în casă, López a devenit interesat în
limbile neolatine, învăţînd
patru dintre ele. Mai tîrziu s-a căsătorit, dar cicatricele anilor petrecuţi în „familia
curcubeu” a mamei lui nu
s-au vindecat niciodată.
În 2012, la 41 de ani, Lopez a dat peste primul şi, pînă
în prezent, cel mai important studiu sociologic privind impactul relaţiilor
homosexuale asupra copiilor, care scotea la iveală adevărul privind situaţia tragică a
copiilor crescuţi de cupluri homosexuale. Studiul, imens din perspectiva
numărului mare de respondenţi, a fost făcut de catolicul Mark Regnerus, profesor de Sociologie la University of Texas. López
citea cu nesaţ studiul, regăsindu-se în
el. Conform studiului, copiii crescuţi în familiile de tip curcubeu suferă de
depresie, simţăminte de inferioritate faţă de ceilalţi copii, au note slabe la
şcoală, au o proclivitate mai ridicată pentru recidivism şi sînt dependenţi de
alcool, tutun şi droguri mai mult decît ceilalţi copii. Important, ei suferă de
confuzie sexuală mai mult decît restul copiilor ori adolescenţilor.
Citind studiul lui Regnerus, López şi-a revenit din
depresia care-i afecta existența şi, zice el,
şi-a descoperit vocația în viaţă – să fie glasul generaţiei de copii, acum ajunşi adulţi, crescuţi de
homosexuali, să devină purtătorul lor de cuvînt şi să ralieze în
jurul lui o întreagă generaţie de copii crescuţi de homosexuali ajunşi acum
maturi. În doar trei ani după lansarea studiului lui Regnerus, López a devenit
cea mai puternică şi prolifică voce a acestei generaţii la nivel global. O dată lansat în
cursă, López a descoperit, la scurt timp, că nu e singur. Mii şi mii de tineri
din toată lumea au început să exprime simţăminte similare. Peste noapte, López
a devenit o celebritate mondială. S-a implicat în marşurile pentru familie din
Franţa, Italia şi Marea Britanie. A vorbit în forurile internaţionale
parlamentarilor şi delegaţilor din Parlamentul European, Consiliul Europei şi
chiar de la Naţiunile
Unite. Menţionează chiar şi întruniri cu unii dintre delegaţii României în Consiliul Europei interesaţi
să cunoască detalii şi date privind impactul relaţiilor homosexuale asupra
copiilor. López a devenit, în acest fel, un cruciat cu o cauză celebră – protejarea copiilor de relaţiile homosexuale.
Un scurt sumar al cărţii
Cartea lui López şi a colegilor lui nu este pentru
ori împotriva căsătoriilor homosexuale. În teorie, zic ei, nu obiectează. Dar sînt
categoric împotriva consecinţelor sociale cauzate de căsătoriile homosexuale.
În opinia autorilor, căsătoriile homosexuale sînt un dezastru social clădit pe
neadevăruri. Au fost impuse forţat societăţii prin tactici criminale şi neoneste, bazate pe intimidare. Au încălcat drepturile copiilor pentru a
satisface vanităţile celor privilegiaţi. („In practice, same-sex marriage has been, and is, a social
disaster. It was premised on falsehoods. It was pushed on unwilling populations
using nefarious tactics ranging from half-true propaganda to criminal
intimidation and racketeering” – pag. 8). Au schimbat ciclurile vieţii sănătoase pe care le-am
moştenit de la părinţii noştri, pentru a acomoda o teorie a egalităţii nu mai veche
de 10 ani – „egalitatea de
familii”. Copilăria copiilor
a fost sexualizată. Noţiunea de
părinte a fost re-definită pentru a-i decupla biologic pe părinţi de copii şi a-i transforma pe copii într-o marfă care se cumpără şi se vinde.
Sociologia şi ştiinţele au capitulat în faţa noii definiţii de familie, iar
şcolile, tribunalele, primăriile şi parlamentele s-au prăbuşit, au capitulat de
teama de a nu fi
etichetate drept înapoiate ori
antiprogresiste („Ancient life
cycles were overturned for fashinable social theories less than a decade old.
Childhood hîd to be hyper-sexualized. Parenthood hîd to be totally
de-sexualized and replaced with systems of buying and selling offspring.
Science and academic research fell prey to groupthink, false assertions, and
consensus by duress. Schools, courts, city halls, and popular culture faced
catasprophic reprisal if they did not agree to promote the falacies used to
justify the same-sex movement” – pag. 9).
Cîteva eseuri din carte discută probabil cel
mai crunt aspect al revoluţiei pentru „egalitate” sexuală: acela că cel mai important drept al copilului, dobîndit
prin naştere, de a-şi cunoaşte părinţii biologici şi de a fi crescut de mama şi
tatăl care i-au dat
viaţă, a fost ars pe rugul inchiziţiei homosexuale. („A range of
essays will demonstrate how children's most fundamental birthright – the right
to their mother and father, indeed their heritage – has been cast to
the flames to make a small gay lobby happy, and few on the left or right seemed
to notice or care” – pag. 9; în românește: „Mai multe comentarii vor demonstra cum cel mai important
drept al copiilor, dobîndit la naştere, dreptul la o mamă şi un tată, la
moştenirea lor chiar, a fost aruncat în flăcări pentru a satisface un grup mic
de homosexuali, în timp ce puţini oameni, atît la stînga, cît şi la dreapta politică, par să fi observat ori să le fi păsat”).
Alte consecinţe ale revoluţiei homosexuale sînt deja
bine cunoscute celor care citesc cu regularitate comentariile noastre săptămînale:
confuzie privind sexualitatea şi identitatea de gen, confuzie şi ambiguitate
privind dragostea firească şi naturală, inabilitatea de a iniţia ori trăi o
viaţă romantică, comodificarea sexuală a fiinţei umane şi a relaţiilor dintre
bărbaţi şi femei. O consecinţă mai puţin cunoscută este însă şi faptul că, în
ciuda legalizării căsătoriilor homosexuale, homosexualii continuă să constituie
cel mai nefericit segment al populaţiei. O altă consecinţă tragică este
triumful neadevărului asupra
adevărurilor dovedite şi ostracizarea celor care gîndesc diferit.
Cutia Pandorei
Este un argument cert privind căsătoriile homosexuale că ele au deschis
Cutia Pandorei. Dar e unul care, într-o perioadă de timp mai scurtă decît a
telefoanelor celulare, s-a dovedit a fi adevărat. Notăm, în sensul acesta, patru capitole ale cărţii scrise
de Stella Morabito, un comentator
de anvergură în cercurile intelectuale conservatoare ale Americii. Cu lux de
amănunte, Morabito
descrie, prin date statistice, colapsul moral şi al sexualităţii normale în
societatea americană. Confuzia sexuală în rîndurile tinerilor nu mai e o
raritate. Fluiditatea sexuală nici ea nu mai e o aberaţie. Mulţi adolescenţi
trec prin anii tinereţii identificîndu-se în forme multiple privind identitatea
de gen şi viaţa intimă. Identitatea lor se schimbă de la an la an. Iar cînd
încep o familie, ei sînt
dezorientaţi şi se confruntă cu probleme majore. Morabito discuta şi pericolele
pentru copiii crescuţi în stiluri de convieţuire netradiţionale, dar nu
neapărat homosexuale – poligamia, poliamoria, căsătoriile multiple, relaţiile
sexuale de grup. Apoi urmează educaţia sexuală, care devine tot mai bizară din an în an.
Sexualizarea copiilor începe de la o vîrstă tot mai fragedă. Copiii nu sînt
fiinţe sexuale, sexul nu îi interesează şi nici nu urmăresc o identitate
sexuală anumită atîta vreme cît sînt copii. Presiunile revoluţiei sexuale, însă,
a furat de la copii inocența şi drăgălăşenia, începînd cu primii ani de şcoală.
Educaţia sexuală perversă duce la pedofilie, Morabito explicînd că la începutul
mişcării lor homosexualii au promovat atît relaţiile homosexuale între
adulţi cît şi relaţiile sexuale cu minori. În timp, pe cele din urmă le-au
abandonat pentru a le legitima pe primele. Urmează dezincriminarea
incestului, o altă tragedie de proporţii uriaşe, care va distruge şi ea inocența copiilor. (AFR)
* Curcubeul este ținut de homosexuali drept un simbol al mișcării lor.
** Despre personajul biblic Ieftae, cf. Judecători , cap. 11.
* Curcubeul este ținut de homosexuali drept un simbol al mișcării lor.
** Despre personajul biblic Ieftae, cf. Judecători , cap. 11.
AFR vă
recomandă un rezumat al cărții Fiicele
lui Ieftae publicat de Oscar López în publicația First Things pe 18 martie 2015: http://www.firstthings.com/web-exclusives/2015/03/synthetic-children
ALIANȚA
FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax: 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro
Curcubeul este si simbolul adoptat de miscarea New Age, care sustine o Noua Era a omenirii, Era Varsatorului, menita sa ia locul Erei Pestilor, adica a erei crestine. Iata cum lucrurile se leaga si cum vedem actiunea conjugata a raului in istorie, care cauta pe toate caile sa distruga sau sa mutileze creatia lui Dumnezeu, si in primul rand omul in demnitatea lui de rege al creatiei facut dupa chipul lui Dumnezeu si chemat la asemanarea cu El.
RăspundețiȘtergerePr. Nicolae
Nu prea vad legatura cu Ieftae, care nici n-a avut mai multe fiice, ci o singura fiica...
RăspundețiȘtergereDrept să spun, nici eu. Dar lucrul mi se pare mai puțin important: contează faptele din realitatea imediată.
RăspundețiȘtergere