Aurélie Moreau, Femme
dans la lune
DOMOL TRECURĂ ANII
Domol trecură anii ca nişte boi bătrîni,
Au luat-o razna, iată, plăvanii peste vis,
Nici vlagă n-ai, nici vreme de-acuma nu mai este;
E noapte-n ochii tăi şi ştiu
c-ajuns-am iarăşi prea tîrziu
şi că din visul unde şezi
nici nu m-auzi, nici nu mă vezi…
Domol trecură anii ca nişte boi bătrîni,
cu
pîntece umflate aproape să plesnească:
îţi
trebuia, iubito, un bici mai bun să-i mîni
prin
bărăganul nostru de dragoste lumească.
Au luat-o razna, iată, plăvanii peste vis,
să
caute islazuri cu iarbă ne-ncepută,
ci
tu tot strigi zadarnic pe urma lor, căci ţi-s
cuvintele
betege prin cîmpuri de cucută.
Nici vlagă n-ai, nici vreme de-acuma nu mai este;
în
ochii tăi durerea ca într-un scoc se-adună
şi-ncremeneşti
înaltă în zarea lumii-aceste,
cu
pletele-ncurcate în raze reci de lună.
Răzvan CODRESCU
(din vol. Răsăritenele iubiri,
ciclul "Icoane de-ntuneric")
Puteţi
accesa AICI poezia pusă pe muzică şi interpretată (voce şi chitară) de Şerban
Moescu (foto).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu