ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXXIX)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

2006

LA PLECAREA DINTRE NOI

A PĂRINTELUI CALCIU

Ne-a "trădat" părintele Gheorghe Calciu: a plecat să se odihnească puţin "în lumina Celui Nepătruns", lăsîndu-ne pe noi, cei din generaţia lui, al căror spiritus rector a fost, de izbelişte în această "vale a plîngerii". Ne vei lipsi mult, părinte Ghiţă, atît nouă, prietenilor tăi de o viaţă, cît şi tuturor celor ce te-au preţuit şi te-au iubit. Şi, mai ales, vei lipsi mult tinerilor pe care, cu harul tău şi cu sufletu-ţi mereu tînăr, ai ştiut, ca nimeni altul dintre noi, să ţi-i apropii.

Nu, nu spun vorbe mari şi fără acoperire. Gheorghe Calciu a fost, într-adevăr, liderul spiritual de necontestat al noii "generaţii de la '48". A fost printre puţinii care au ieşit cu sufletul neschilodit din iadul de la Piteşti. Pe el suferinţa nu l-a înrăit, ca pe alţii, ci l-a înţelepţit şi înnobilat. Desigur, a cunoscut şi el, ca toţi ceilalţi, căderea, căci, în acest cumplit "experiment", omeneşte nu s-a putut rezista. Supuşi la tortură continuă timp îndelungat, subiecţii acestui "experiment" au fost transformaţi în roboţi care executau cele mai aberante ordine. ("Am înţeles ce s-a întîmplat la Piteşti cînd am aflat că Puiu Chivulescu, care a fost un momument de rezistenţă şi demnitate în lagăr, a căzut" – mi-a spus un prieten [1] care fusese tovarăş de suferinţă al acestuia în lagărul de ofiţeri români de la Oranki). Dar, în cazul lui Ghiţă Calciu, pe cît de dureroasă i-a fost căderea, pe atît de spectaculoasă i-a fost înălţarea ulterioară. Imediat ce perioada de teroare a luat sfîrşit, el a conştientizat ce s-a întîmplat cu ei toţi şi a avut tăria să ia atitudine, cu o îndrăzneală şi o fermitate rămase legendare. A fost, poate, singura dintre fostele victime care a ridicat glas împotriva ororilor săvîrşite şi care a refuzat cu vehemenţă să se facă părtaş unei noi mîrşăvii, pe care regimul comunist o punea la cale, şi anume aruncarea vinovăţiilor pentru tot ceea ce s-a întîmplat la Piteşti tot asupra nefericitelor victime. Încă înainte de a se renunţa la "experiment", Securitatea a purces, din însărcinarea organelor de Partid şi de Stat, la instrumentarea unui proces (care urma să fie public) intentat "ţapilor ispăşitori" recrutaţi, în marea lor majoritate, dintre fostele victime. Se pare că această acţiune este legată de excluderea din partid a Anei Pauker, pe care Gheorghiu-Dej ar fi vrut să o facă răspunzătoare, printre altele, şi de ororile de la Piteşti. Deşi la vîrful partidului se ştia precis că "tovarăşa Ana" fusese iniţiatoarea acestui sinistru proiect, pînă la urmă, de teama implicaţiilor internaţionale probabil, s-a renunţat la această variantă. Au fost totuşi sacrificate cîteva cadre de calibru mai mic, precum colonelul Tudor Sepeanu, Alexandru Dumitrescu (directorul penitenciarului Piteşti), cîţiva ofiţeri politici, precum şi cîţiva gardieni, cărora li s-au dat pedepse nesemnificative. Grosul acestui lot, al "ţapilor ispăţitori", era deci format din deţinuţi care fuseseră supuşi acţiunii de reeducare. Dintre aceştia, singurul care a refuzat să semneze declaraţiile care i se impuneau a fost Ghiţă Calciu. Acesta a cerut cu insistenţă ca în procesul care se pregătea să fie implicaţi şi adevăraţii iniţiatori ai ororilor săvîrşite: Ana Pauker, Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), colonelul Dulgheru alias Dulbergher şi toată liota de ofiţeri de Securitate care puseseră la cale şi "monitorizaseră" fenomenul. Pînă la urmă, pentru a nu le strica scenariul pe care îl pregăteau, anchetatorii au fost nevoiţi să-l disjungă din lotul prim, rămînînd să fie judecat cu un al doilea lot, al cărui proces a avut loc de-abia  în 1957.

Tot atunci, deci foarte de timpuriu, deţinutul Gheorghe Calciu, conştientizînd faptul că a păcătuit, s-a hotărît să-şi răscumpere păcatele prin ispaşă. Din acel moment, toată viaţa lui a fost una de mărturisire, de jertfă şi de ispăşire. În Cartea îndreptărilor (Ed. Christiana, Bucureşti, 2004), Răzvan Codrescu, referindu-se la această performanţă a părintelui Calciu, spune următoarele: "Poate că nimeni n-a mai reuşit după Piteşti o victorie morală atît de pilduitoare şi de nedezminţită. Pentru că există un caz Gheorghe Calciu, se poate afirma că «experimentul Piteşti» a eşuat. El a zdrobit oameni, dar nu a putut distruge, pînă la capăt, Omul. Părintele Calciu nu s-a salvat doar pe sine: el a salvat, în cele din urmă, demnitatea umană în faţa a ceea ce Mircea Eliade numea «teroarea istoriei»".

Cu "medicinistul" Ghiţă Calciu am vorbit prima dată prin Morse în mai 1957. Eram amîndoi în arestul Ministerului de Interne, însă în celule diferite Mie tocmai mi se terminase ancheta (eram arestat în legătură cu proiectata manifestaţie studenţească de solidaritate cu revoluţia din Ungaria) şi fusesem chemat de anchetator pentru a-mi comunica punerea sub acuzare şi încadrarea juridică. Aflasem, cu această ocazie, că fusesem încadrat la un articol care prevedea pedeapsa cu moartea. Acolo sus, în biroul în care mi se comunicase vestea, m-am străduit să par cît mai indiferent, pentru a nu da satisfacţie bestiei de anchetator care de-abia aştepta să mă vadă lamentîndu-mă. Întors însă jos, în celulă, am început să rumeg situaţia în care mă aflam şi am intrat, oarecum, în panică. Mă gîndeam că, pentru a da un exemplu drastic celorlalţi studenţi, s-ar putea ca pe unii dintre noi, consideraţi iniţiatorii acţiunii, să ne condamne la moarte. În timp ce mă plimbam agitat prin celulă, aud deodată o ciocănitură în perete. M-am apropiat cu precauţie şi, supraveghind, în acelaşi timp, cu atenţie uşa, pentru a nu fi surprins de gardian, am răspuns chemării. Astfel, am aflat că omul de dincolo de zid este "Gheorghe Calciu, student medicinist, arestat încă din 1948". Ne-am confesat unul altuia şi, simţindu-mi zbucimul şi neliniştile, a încercat să mă liniştească, spunîndu-mi că şi el este în aceeaşi situaţie şi că nu putem face altceva decît să ne rugăm şi să avem încredere în pronia cerească. Relatîndu-mi despre Piteşti (în legătură cu care, la ora aceea, eu nu ştiam mare lucru), mi-a spus următoarele: "Ai să auzi despre mine că am făptuit lucruri îngrozitoare. Să ştii că totul este adevărat. La Piteşti nimeni nu a putut rezista. Doar cei care au reuşit să se sinucidă. Am păcătuit şi va trebui să ispăşesc. De aceea am făcut legămînt că, dacă voi mai ieşi vreodată de aici, mă voi preoţi".

După cîteva zile petrecute "împreună" (e un fel de a spune), am fost mutaţi în alte celule, fiecare urmîndu-şi destinul. Eu am fost judecat şi condamnat (nu la moarte, ci la 20 de ani muncă silnică), după care am luat drumul Aiudului. El a fost, de asemenea, judecat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, după care, împreună cu alţi 15 "bandiţi" condamnaţi în acelaşi lot, au luat drumul  Jilavei, unde au fost "cazaţi" în celebra Casimcă, supranumită şi "Secţia morţii". Aici li s-a aplicat un regim de exterminare atît de sever încît, într-un an şi jumătate cît au stat acolo, 9 dintre ei au decedat (majoritatea de t.b.c.). Pe la începutul anului 1960, cei rămaşi în viaţă au fost trimişi la Aiud, de unde, în 1964, în urma apariţiei decretului de "slobozenie generală", s-au eliberat şi ei o dată cu ceilalţi deţinuţi [2].

După eliberare ne-am reîntîlnit, bineînţeles. De data aceasta faţă către faţă. Ne-am cunoscut şi între noi s-a înfiripat o trainică şi de nezdruncinat prietenie. Fiecare însă ne-am urmat drumul nostru. Fidel legămîntului făcut în temmniţă, după ce a terminat Filologia, s-a înscris la Teologie, iar în 1972 a fost hirotonit preot şi numit profesor de franceză şi de dogmatică la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti. Din această postură, în 1977, cînd, ierarhia Bisericii, timorată, era dispusă să dea Cezarului mai mult decît i se cuvenea, el a făcut ultima mare "nebunie" a vieţii sale: a ridicat public glas ferm împotriva demolării Bisericii Enei din inima Bucureştiului, pornind astfel o luptă făţişă – şi, din păcate, solitară la nivel clerical – împotriva unui regim politic scelerat. Acest nou "război" al lui cu puterea lumească atee şi materialistă a culminat cu cele "Şapte cuvinte către tineri", rostite în Biserica Radu-Vodă, în Postul Mare al anului 1978. Această îndrăzneală a lui nu putea rămîne nepedepsită, drept care, în mai 1979, după multe şicane şi ameninţări, a fost arestat, judecat şi condamnat la 10 ani de închisoare pentru activitate duşmănoasă împotriva regimului. S-a eliberat în 1984, în urma unor susţinute proteste internaţionale, dar, pentru că era în continuare incomod, în 1985 a fost practic expulzat, împreună cu familia, în Occident. Cu sufletul a rămas însă aici, în ţară, şi a dovedit acest lucru cu prisosinţă după 1989. De atunci, în fiecare an, de obicei toamna, a venit cu regularitate acasă; şi de fiecare dată, timp de o lună, cutreiera ţara în lung şi în lat, întîlnindu-se şi întreţinîndu-se mai ales cu tinerii, pentru care avea o aplecare specială.

Deşi grav bolnav, nu a lipsit de la această întîlnire cu ţara nici anul acesta. Cînd eu, realizînd cît de gravă îi era boala, l-am mustrat, spunîndu-i că a fost inconştient să plece, în halul în care era, într-o călătorie atît de lungă şi de obositoare, el mi-a răspuns, uitîndu-se trist şi blînd în ochii mei: "Tu nu îţi dai seama că eu am venit să-mi iau rămas-bun de la voi şi, eventual, să mor aici?". De murit nu i-a fost dat să moară aici [3], dar, conform legămîntului făcut, s-a întors să fie înmormîntat în pămîntul ţării [4].

TE ODIHNEŞTE ÎN PACE, PRIETEN DRAG!

Demostene ANDRONESCU

[1] Gabriel Constantinescu, directorul Punctelor cardinale. [Nota Blog]

[2] Gheorghe Calciu s-a eliberat în 1963, dar a mai făcut un an de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. [Nota Blog]

[3] S-a stins la Washington, pe 21 noiembrie. [Nota Blog]

[4] A fost înmormîntat la Petru-Vodă, pe 3 decembrie. [Nota Blog]

* Demostene Andronescu, "La plecarea dintre noi a Părintelui Calciu", în Puncte cardinale, anul XVI, nr. 12/192, decembrie 2006, p. 6. Text inclus în vol. Demostene Andronescu, De veghe la cumpăna vremilor. Articole, cronici, mărturii, Ed. Christiana, Bucureşti, 2011, pp. 336-340.

Toamna 2006: Părintele Calciu şi autorul textului

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…"

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor"

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare"

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din Clejani"

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în Vendeea"