ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXXVII)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

 2006

«SFÎNTUL» MIŞA DIN CLEJANI

Cînd spui Clejani, te gîndeşti imediat la celebrul "taraf din Clejani", şi parcă îţi imaginezi palatele pe are le-au construit ţiganii după 13 ani de cîntat pe la case mari şi prin ţări străine... Cu greu ţi-ai putea imagina că mai toţi (doar vreo 3-4 sînt mai răsăriţi) stau în case de chirpici, lipite cu bălegar, "aşa cum se făcea înainte", cu copiii, cîte 6-7, duduind prin bătătură, cel mai adesea în fundul gol, murdari şi cu ochişorii sticloşi adînciţi în dîre de praf dospit... Dar noi în Clejani am fost, de fapt, să-l căutăm "Sfîntul" Mişa, pe urmele unei legende care nu ne-a putut lăsa indiferenţi...

Curiozitate şi suspiciune. Pe drum, trecînd prin sate sărace şi printre case pipernicite, bătute de vremuri şi uitate de toţi, ca să treacă timpul, discutăm intrigaţi despre "Sfîntul" din Clejani, pentru că ni se pare nefiresc totuşi ca într-o localitate prăfuită să existe, de 118 ani [1], trupul neputrezit al unui maior sîrb, care a făcut istorie în ţara lui. În timp ce cîmpia pîrjolită de soarele dogoritor se scurge pe sub ochii noştri, facem fel de fel de speculaţii. O fi fost blestemat, de nu a putrezit? Unde l-au ţinut? O fi vreo tehnică secretă de păstrare a trupului, care s-a pierdut în neguri? Dacă era vreun sfînt, cum de nu-i trecut în calendar? Da’ ce caută o figură legendară într-un sat în care majoritatea locuitorilor sînt ţigani? Cînd am ajuns în Clejani şi am oprit în dreptul bisericii, ca vrednici urmaşi ai lui Toma Necredinciosul, plutea în noi o vie curiozitate, împletită însă cu o suspiciune pregnantă.

Lăcaşul dintre ruine. În dreptul bisericii, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, roboteau nişte muncitori. Biserica în formă de corabie, cu turlă zveltă pe naos – de proporţii mari –, ne-a impresionat prin masivitatea construcţiei. Alb ca neaua, sfîntul lăcaş contrasta puternic cu un grup de puradei goi, are îşi făceau de lucru lîngă nişte ruine jumătate tuciurii, jumătate roşiatice, de caramidă care zîmbea ştirb la soare. În aşteptarea preotului, ne-am toropit de căldură, de acea secetă prăfuită a Cîmpiei Române. Soarele care ne bate în cap ne face şi mai sceptici, în timp ce privim chiorîş, încercînd să străpungem cu puterea minţii misterul "Sfîntului" de pripas.

Apare şi părintele Costel Ciocan, care, în ciuda căldurii sufocante, îşi poartă cu demnitate reverenda preoţească. Imediat după ce facem prezentările, îmi dau seama că este un vrednic om al Bisericii, după pasiunea cu care vorbeşte despre Casa Domnului. Cu dragoste, cu gingăşie... Şi repede, foarte repede. Vrea să ne spună atîtea şi cît mai multe deodată. Părintele a ajuns în parohia Clejani în 1994 şi a găsit o biserică în ruină, afectată de cutremurul din 1977. Ca să nu credem că le înfloreşte cumva, părintele ne arată şi fotografii ale bisericii de atunci. Încet-încet biserica a fost reconstruită, iar în 1996 resfinţită de PS Vincenţiu Ploieşteanul.

Boierul sîrb din Cîmpia Română. Din vorbă în vorbă ajungem şi la ctitor. "Maiorul  Mişa Anastasievici s-a născut în 1803 şi era un oier sîrb. Avea moşie aici, dar era extrem de bogat şi la el în ţară. Casa sa din Belgrad este acum clădirea Universităţii şi are 365 de camere. Averea lui era estimată la 200 de milioane de dolari, cum ar veni acum în monedă forte. Avea zeci de vapoare, 23 de cămăşerii, iar peste 1000 de oameni lucrau pentru el. Un mare filantrop şi milostiv, numai în România a ridicat trei biserici: aceasta, biserica Sf. Apostol şi Evanghelist Luca din comuna Brînceni şi cea din Valea Pragului, în Banatul Sîrbesc".

La intrarea în biserică există un monument al maiorului, ridicat de Liga de Prietenie Româno-Sîrbă. Pe pisania bisericii scrie: "S-a zidit acest sfînt sanctuariu de maiorul Mişa Anastasievici, proprietarul moşiei Clejani şi cetăţean al Belgradului din principatul Serbiei, consacrînd Sf. Arhanghel Mihail, în zilele fericite ale domniei Prea Înaltul Domn al Principatelor Unite Române Alexandru Ioan I – 1864".

În biserică se mai pot vedea o parte din picturile lui Gh. Tattarescu, celebrul pictor care a înfrumuseţat-o în totalitate. În pronaos, de-o parte şi de alta a uşilor, se pot observa tablourile în ulei ale ctitorilor: maiorul Mişa Anastasievici, în dreapta, şi soţia sa, în stînga. Contrastînd violent cu sărăcia satului, pardoseala este din mahon şi marmura de Carrara.

O biserică de 120000 de galbeni. "Biserica aceasta a fost construită în 1864, cu meşteri italieni, şi a costat 120000 de galbeni. Strănile sînt aduse şi făcute din lemn de cireş, la Viena, iar ceasul tot acolo. Numai ca să repar ceasul, mi s-au cerut 11000 de euro!", ne-a povestit părintele. Tot de la el aflăm că ruinele din faţa bisericii aparţin şcolii construite în 1865 de maiorul Mişa, cunoscută sub numele de "Institutul de la Clejani". Construcţia era sub formă de careu, cu un etaj, fiind prima şcoală modernă din judeţul Vlaşca, din timpul domniei şi reformei lui Alexandru Ioan Cuza. Şcoală modernă construită special pentru copiii ţăranilor, clăcaşilor din această comună şi din împrejurimi. Clădirea a luat foc la un revelion tovărăşesc, organizat de comunişti prin anii ‘80, şi nu a mai fost refăcută niciodată, deşi este un monument istoric. Ba mai mult, locuitorii din Clejani folosesc acum, fără nici o jenă, cărămizile la construcţii particulare.

Maiorul mort de 118 ani n-a putrezit! Din explicaţie în explicaţie, ajungem şi la ceea ce ne incita curiozitatea cel mai tare, adică la "locul de veci" al maiorului. În naos, în partea dreaptă a bisericii, cum te uiţi spre catapeteasmă, stă mormîntul lui Mişa Anastasievici. O placă mare de marmură şi un basorelief amintesc că aici odihneşte patriotul sîrb. La capătul mormîntului, lîngă cruce, se deschide un tunel, aproape imperceptibil. Scările duc la criptă. Pînă caută părintele ceva de luminat, noi, ca să ne facem curaj, îl mai iscodim: "E stafidit?". "Nu, e intact". "Probabil are un microclimat special acolo şi e ermetic închis, de nu a putut să putrezească". "Aşa am crezut şi eu, dar iarna se abureşte geamul şi se văd picăturile de apă în interior, deci are legătură cu exteriorul. Au fost şi de la Medico-Legal, au fost doctori renumiţi, şi nimeni nu a ştiut să ne dea vreo explicaţie". Explicaţia istorică sună sec, fără să aducă vreo lămurire: "Trupul său se găseşte şi astăzi îmbălsămat în cavoul-subsol din biserică şi se pot vedea foarte bine capul şi o parte din corp, fără să fi suportat stricăciuni, fiind conservat foarte bine".

Îmi fac curaj, mai mult să nu mă fac de rîs faţă de colega noastră, care pare să nu aibă nici o teamă. Intrăm pe rînd în criptă, părintele aprinde un neon, iar noi luminăm cu o lampă mormîntul, care e placat cu marmură şi prevăzut cu geam în dreptul capului defunctului. De aproape, aplecaţi cu lanterna peste coşciugul lui, ţi se ridică părul pe ceafă şi nu ştii dacă să-i zici "sfînt" sau "minune", iar creierul caută în gol cuvinte în măsură să descrie grozăvia imaginii, ori termeni de comparaţie de care să se agaţe. Probabil vă imaginaţi că am dat peste o mumie! Ei bine, nu! Prin geamul mormîntului, dublat de cel al coşciugului, am văzut un chip intact, ce părea al unui om care doarme...

Chipul mortului e neschimbat! Acolo era un mort care păstrase apa în ţesuturi timp de 118 ani! Rozaliu şi cărnos, cu mustăţile roşii, aşa cum l-au îngropat în 1885! De obicei, morţilor le cresc părul şi unghiile, însă maiorul Mişa este neschimbat. Cu părul şi favoriţii aranjaţi la fel ca în timpul vieţii, te uluieşte şi te înspăimîntă. Mintea refuză să înţeleagă, cauţi în zadar explicaţii logice. Nici hainele nu s-au deteriorat, nici culorile nu s-au schimbat, nici un miros în criptă, de parcă ieri ar fi fost pus acolo ca să tragă un pui de somn!

Simt nevoia să ies imediat afară din criptă, dintr-o frică animalică, crescută pe tăcute din perplexitatea încercată în faţa unui mister pe care nimeni nu-l poate explica. Îmi cam tremură mîinile, şi îmi tremură şi vocea cînd îi răspund preotului, care, vizibil satisfăcut de reacţia noastră, mă întreabă ce cred. Încerc o altă explicaţie: o fi fost blestemat. Însă preotul Ciocan mi-o retează iarăşi, scurt: i s-au făcut demult citirile de dezlegare. Şi nu o dată, ci de mai multe ori, ultima dată chiar de către doi episcopi: PS Vincenţiu şi PS Calinic. Dacă era blestemat, putrezea; mai mult, cei blestemaţi nu rămîn neschimbaţi, ci se îngălbenesc sau devin vineţii.

De ce sicriu cu geam?! "Aşa păţesc toţi, staţi linistiţi. Păi, cînd vin sîrbii – a fost chiar şeful de Stat Major la el –, rămîn trăsniţi. Nici nu le vine să creadă", ne mai încurajează părintele. Au fost legişti, profesori de la Universitate care s-au zgîit pe geam, ca şi noi, şi mai mult decît că aşa ceva nu s-a prea pomenit pînă acum n-au ştiut nici ei să zică". Din cîte ştie părintele, nimeni nu a umblat pînă acum în interior, şi nici nu are de gînd să o facă, dacă nu vor hotărî cei de la Patriarhie. Ştie doar că cei de la Liga de Prietenie Româno-Sîrbă ar fi cerut canonizarea sa. Însă treaba asta durează, pentru că, după canoanele ortodoxe, pentru a fi sfînt trebuie să întruneşti mai multe condiţii: viaţă milostivă, trup nestricăcios, dar şi înfăptuirea de minuni. Or, de minuni nu ştie nimeni nimic, deşi lumea din partea locului îi spune "Sfîntul".

La întoarcere, pe drum, discutăm din nou despre ce-am văzut, iar în maşină mi se pare frig, deşi afară este o zăpuşeală de nedrescris. Pe lîngă toate enigmele de mai sus, mai e un lucru care mă intrigă cel mai mult, o întrebare care-mi sfredeleşte creierul: de ce maiorul Mişa Anastasievici a vrut să fie îngropat într-un sicriu cu geam? Ştia el că nu va putrezi?! Şi iar mă încearcă un fior, în timp ce în minte îmi revine, severă, figura maiorului, cu favoriţii săi de epocă. Mai tîrziu, la fel ca şi senzaţia de groază, întrebările se estompează, pe măsură ce în subconştient se instalează ideea că am văzut o minune. Iar minunile trebuie lăsate aşa cum sînt, neexplicate. La urma urmei, de aceea sînt minuni, pentru că noi nu le putem înţelege...

Mişa Anastasievici, "capetan dunarian". Unul dintre voluntarii din Serbia, care luptau împotriva Imperiului Otoman, a fost şi Mişa Anastasievici, "capetan dunarian". În 1804, sub conducerea lui Rarg-Gheorghe, poporul sîrb s-a răsculat împotriva turcilor, învingindu-i şi eliberînd cea mai mare parte din Serbia. Mişa Anastasievici, o personalitate în istoria poporului sîrb, este cunoscut drept "capetan dunarian", deşi nu condusese vreun vas. A început ca zilier, fiind foarte sărac.

În 1813, turcii reocupă Serbia şi se răzbună cumplit. Sîrbii s-au răsculat din nou în 1814, sub conducerea lui Miloş Obrenovici, iar Mişa Anastasievici a fost unul dintre cei mai buni tovarăşi ai cneazului Miloş. Mişa a reuşit să devină unul dintre cei mai mari negustori şi politicieni ai vremii. A început să ţină negoţ cu sare, făcînd drumuri cu vapoarele pe Dunăre şi aprovizionînd toate oraşele din Balcani cu acest produs.

În 1816 şi-a început cariera de negustor, în domeniul vapoarelor. Cu 7000 de groşi şi-a cumpărat primul vapor mare de transport pe Dunăre,  transportînd de trei ori mai multe mărfuri din Poreci la Belgrad decît ceilalţi negustori. Cu ajutorul a doi profesori, Mişa a devenit, zice-se, cel mai mare negustor din Balcani.

Dar Mişa Anastasievici se afirmă şi pe plan politic. El făcea parte din organizaţia secretă "Societatea Amicală", avînd ca program eliberarea popoarelor din Balcani supuse de turci. Prin legăturile cu negustorii greci, a cunoscut activitatea revoluţionară a Eteriei. Legăturile şi corespondenta dintre Alexandru Ipsilanti şi cneazul Miloş se făcea prin intermediul lui Mişa. În urma eşecului răscoalei de eliberare din Grecia, Mişa a strîns donaţii pentru Grecia, iar însuşi poetul Byron a călătorit pe vaporul lui. Din cauza îngheţurilor mari din 1825, Mişa pierde vapoarele, acestea fiind distruse de blocurile de gheaţă de pe Dunăre. Cneazul Miloş îi vinde un vapor mare cu 10000 de groşi şi totodată îi deschide credite nelimitate. În timpul războiului ruso-turc din 1829, Mişa cumpără vapoare de la negustorii turci, cîştigînd de 700 de ori mai mult decît plătise şi ajunge din nou cel mai mare negustor din Balcani. În perioada Statului autonom sîrb, cneazul Miloş îl numeşte, în anul 1833, "capetan dunarian". În 1849 era proprietar a 74 de vapoare şi avea în serviciul său cam 1000 de angajaţi.

Moşia de la Clejani. În anul 1830, se deplasează în Ţara Românească, ca angrosist de cereale. A ajuns şi prin părţile localităţii Clejani, jud. Vlaşca, cumpărînd cereale de la logofătul Stan, fiul lui Stancu Nicoară.  Mişa a făcut negoţ cu cereale şi sare. "Un kilogram de sare ajungea să valoreze cît un kilogram de carne" (cf. Marele dicţionar geografic al românilor, vol. IV, Bucureşti, 1901, p. 473). Una dintre fiicele sale s-a căsătorit cu nepotul lui Gheorghe Karagheorghevici. Mai tîrziu, Mişa îşi pierde, din cauza speculaţiilor, o mare parte din avere. La decădere a contribuit şi luxul prea mare în care trăia familia: de pildă, doar cînd pleca la vînătoare cheltuia peste 2000 de ducaţi. În 1863, Mişa a terminat palatul său din Belgrad, construit în piaţa mare şi care l-a costat 100000 de ducaţi. Între 1863-1864, construieşte în România, la moşia sa din Clejani, jud. Giurgiu, un palat de proporţii mici, cu un etaj, după tipul celui din Belgrad. Aici a construit şi minunata biserică în stil gotic, pentru a cinsti trecutul de luptă împotriva turcilor şi în amintirea bătăliei date de Radu de la Afumaţi, la 1522, chiar la Clejani, pe apa Neajlovului.

Măreţie şi declin. La 14 februarie 1863, Mişa Anastasievici îşi dăruieşte palatul din Belgrad învăţămîntului, acesta devenind clădirea Academiei din Iugoslavia.

Între 1865-1866 pierde monopolul pe sare, iar venitul său scade foarte mult. După această perioadă, activitatea sa se desfăşoară în România. În 1866, "capetanul dunarian" Mişa Anastasievici este înaintat la gradul de maior şi tot el este cel care-l aduce cu vaporaşul, pe Dunăre, pînă la Turnu-Severin, pe Prinţul Carol de Hohenzollern. După această dată, activitatea sa politică şi comercială scade, el rămînînd mai degrabă un boier scăpătat, cu oarece relaţii, care-şi va duce viaţa mai departe la moşia sa din Clejani, sau la Bucureşti şi Belgrad.

În anul 1885, pe data de 21 ianuarie, Mişa Anastasievici moare la Bucureşti şi este înmormîntat în incinta bisericii din Clejani, zidite de el la 1864-1865, pe care continuă s-o vegheze din sicriul cu geam, sfidînd parcă tăcut mirările noastre înfiorate...

Florian BICHIR

(din volumul de reportaje creştine

Credinţa noastră cea de toate zilele,

în curs de apariţie la Editura Revistei

"Lumea Credinţei" din Bucureşti [2])

[1] Acum s-au făcut 126. [Nota  Blog]

[2] Cartea a apărut în acelaşi an şi la aceeaşi editură, dar cu un alt titlu: Reporter pe tărîmul minunilor. 25 de popasuri mărturisitoare. În volum, textul se află la pp. 71-79. [Nota Blog]

* Florian Bichir, "«Sfîntul» Mişa din Clejani", în Puncte cardinale, anul XVi, nr. 11/191, noiembrie 2006, p. 12 (cu urm. în p. 13).

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…"

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)

* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor"

* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare"