POVESTEA UNCHIULUI DAMIAN

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am primit şi dau mai departe...

Unchiul meu Damian era în stare bună de sănătate pînă cînd soția lui, mătuşa mea Doroteea, la cererea fiicei sale, verişoara mea Tota, i-a zis:

- Damian, împlineşti 65 de ani, e timpul să-ţi faci şi tu un control medical!

- Dar de ce? Mă simt foarte bine!

- Pentru că prevenirea trebuie să fie făcută acum, cînd încă eşti în putere - i-a replicat mătuşa mea.

Aşa că, unchiul Damian s-a dus să-l vadă un medic. Medicul, de bună seamă, l-a trimis să-şi facă toate examinările şi analizele. Două săptămîni mai tîrziu, doctorul i-a spus că e destul de bine, dar are în atenție unele rezultate care trebuie să fie îmbunătățite. Apoi i-a scris o rețetă:

Atorvastatina comprimate, pentru colesterol;

Losartan, de inimă şi hipertensiune;

Metformin, pentru a preveni diabetul zaharat;

Polivitamine, pentru a creşte imunitatea;

Norvastatina, pentru tensiune arterială;

Desloratadina, pentru alergie.

Cum medicamentele erau numeroase, trebuia protejat stomacul şi i-a dat Omeprazol şi Diuretic pentru edem.

Unchiul Damian s-a dus la farmacie şi a plătit pentru medicamente o bună parte din pensie. Totodată, nemaiaducîndu-şi aminte dacă pilulele verzi de alergie trebuie luate înainte sau după cele pentru stomac, iar cele galbene pentru inimă în timpul sau după ce a terminat masa, s-a dus iar la doctor. I s-a făcut, aşadar, o mică descriere privind modul cum să fie luate doctoriile. Se simțea un pic tensionat şi cumva deprimat, aşa că i s-a mai dat să ia Alprazolol Succedal pentru dormit.

Unchiul meu, în loc să se simtă mai bine, se simțea tot mai rău. Ținea toate medicamentele într-un dulap din bucătărie şi n-a mai putut ieşi din casă, deoarece nu trecea nici măcar o clipă din zi fără ca să nu ia cîte o pilulă.

Un necaz veni  apoi peste unchiul Damian, cîteva zile mai tîrziu, cînd a făcut gripă, iar mătuşa mea i-a făcut patul ca de obicei, dar, de această dată, în afară de a-i da ceai cu miere, a chemat şi doctorul. Acesta i-a spus că nu-i nici o problemă, dar i-a prescris Tapsin, Sanigrip ziua şi noaptea, cu efedrină, pentru tahicardie Atenolol şi a adăugat un antibiotic, Amoxiciclină de 1 gram la fiecare 12 ore, timp de 10 zile. Pentru o ciupercă şi herpes i-a dat Fluconol cu Zovirax.

Colac peste pupăză, unchiul Damian s-a apucat să citească prospectele tuturor medicamentelor pe care le lua şi a aflat care sînt contraindicațiile, atenționările,  punerile în gardă, precauțiile, efectele secundare şi interacțiunile medicale. Ceea ce citea era îngrozitor! Nu numai că puteai să-ți dai duhul, dar puteai să faci aritmie ventriculară, sîngerări anormale, puseuri de greață, hipertensiune, insuficiență renală, paralizie, crampe, modificări psihice şi o mulțime de alte lucruri oribile. Speriat de moarte, a chemat doctorul, care l-a văzut şi i-a spus să nu-şi facă griji.

- Linişteşte-te, dom' Damian, nu te agita! - i-a spus doctorul, în timp ce i-a scris o nouă rețetă cu Rivotril cu un antidepresiv, Sertralina 100 mg. (şi, cum îl dureau încheieturile, i-a dat şi Diclofenac).

Ca urmare, de fiecare dată unchiul meu, apelînd la farmacie, umbla şi la pensie. Se simțea din ce in ce mai rău, motiv pentru care doctorul îi administra noi medicamente ingenioase. A venit şi vremea cînd sărmanului meu unchi Damian nu-i mai rămînea nici un moment din zi în care să nu ia pastile şi nu mai avea pic de somn, în ciuda capsulelor pentru insomnie care i-au fost prescrise. A ajuns atît de rău că într-o zi, dînd curs celor cuprinse în prospectele medicamentelor, muri.

La înmormîntare au fost toți, dar cel care a plîns cel mai tare a fost farmacistul. Chiar şi astăzi, mătuşa mea spune că, din fericire, l-a trimis la timp la medic, pentru că dacă nu-l trimitea, în mod  sigur  ar fi murit încă şi mai devreme...

Acest e-mail este dedicat tuturor prietenilor mei, medici sau pacienți!

Ah, dacă unchiul Damian nu ar fi luat nimic şi ar fi urmat un regim naturist, cu pui fără piele, curcan, linte, ulei de măsline, fructe, legume de toate culorile, sărac în sare, fără adaos de zahăr, cu un pahar de vin roşu, şi ar fi mers pe jos şase mii de paşi pe zi, ar fi fost încă în viață şi ar fi petrecut de minune!

Transmiteți acest e-mail tuturor vîrstnicilor pe care îi cunoaşteți, ca să nu ne părăsească precum unchiul Damian!