ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (LXXXIV)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

2003

NU-I PACE SUB MĂSLINI…

Credinţa în însuşirile sacre ale unor animale, şi mai ales în darul lor premonitor, nu este tratată neapărat şi pretutindeni doar ca o fantezie superstiţioasă a trecutului înde­părtat, cum am fi poate tentaţi să conchidem din perspectiva ultrapozitivistă a erei post­industriale. Dacă la noi “oaia năzdrăvană” rămîne un simplu motiv folcloric, pe aiurea animalele par să fie luate mult mai în serios, generînd încă adevărate psihoze colective. Evreii religioşi, bunăoară, nu se mai închină astăzi viţelului de aur, dar rămîn totuşi ex­trem de sensibili faţă de ruda acestuia, viţeluşa roşie, considerată ca semn făgăduit de Iahve fiilor lui Israel (i nostri fratelli maggiori, “fraţii noştri mai mari”, cum i-a numit, nu fără diplomaţie, Papa Ioan Paul II)...

În Biblie, la capitolul 19 din cartea intitulată Numerele [Numerii – în versiunile ro­mâ­neşti mai vechi] şi atribuită lui Moise însuşi, cititorul neavizat trece cu uşurinţă peste aceste cîteva versete (1-3): “Gră­­it-a Domnul cu Moise şi Aa­ron şi a zis: «Iată porunca legii, pe care a dat-o Dom­nul, cînd a zis: Spune fiilor lui Israel să-ţi aducă o junincă roşie, fără meteahnă, care să nu aibă cusur şi să nu fi purtat jug; să o dai preotului Eleazar, să o scoată afară din tabără, la loc curat, şi să o junghie înaintea lui»” etc. În continuare (4-10), textul biblic descrie în amă­nunţime ritualul sacrificării acestei viţeluşe, al cărei sînge şi a cărei cenuşă sînt con­­siderate a avea virtuţi purifi­ca­toare.

Pentru evrei, aceste versete sunt de o importanţă cu totul aparte. Conform vechilor interpretări rabinice, devenite ele însele literă de lege, naşterea viţeluşei roşii ar fi nici mai mult, nici mai puţin decît semnul venirii lui Mesia, Salvatorul “poporului ales”, văzut ca “al doilea David” şi adevăratul “uns” (hristos) al lui Iahve, Dumnezeul lui Israel. “Am aşteptat 2000 de ani un semn de la Dumnezeu, iar acum acesta a venit prin naşterea unei viţeluşe roşii [...]. Viţeluşa roşie este unul dintre cele mai importante semne ale faptului că trăim nişte vremuri cu totul deosebite”, a declarat liderul religios Gershon Solomon.

Începutul “erei mesianice” implică însă, ca datorie sacră şi ca simbol al supre­ma­ţiei evreieşti, rezidirea Templului de la Ierusalim: este vorba de Templul ridicat mai întîi de regele Solomon (sec. X î. Hr.) şi distrus de babi­lonieni (Nabucodonosor – 586 î. Hr.), apoi rezidit de evreii întorşi din captivitate (către 515 î. Hr.) şi din nou distrus de romani (70 d. Hr.). Din acest Templu n-a rămas astăzi decît ruina unui singur zid, unde evreii religioşi se duc să se roage cu lacrimi rituale, numindu-l de aceea “Zidul Plîn­gerii”.

În timp ce evreii au fost risipiţi prin lume, iar pe teritoriul lor s-au aşezat arabii, la Ierusalim, pe locul sfînt al vechiului Templu, a fost ridicată una dintre cele mai însemnate moschei din lumea musulmană: Domul Stîncii. Zidirea pentru a treia oară a Templului evreiesc nu s-ar putea face decît “curăţînd” locul sfînt de acest monument al “păgînis­mului” islamic! De altfel, încă din 1985, un grup de evrei ultra­ortodocşi fuseseră arestaţi pentru planul lor de a distruge Moscheea lui Omar...

În aceste condiţii, e lesne de înţeles îngrijorarea produsă în rîndul arabilor pales­tinieni, dar şi în rîndul evreilor neortodocşi, de adevărata inflaţie de viţeluşe roşii din ultimii ani.

Prima dintre ele s-a născut în 1997 la Kfar Hisidim, lîngă Haifa. Rabinul locului, Shmaria Shore, subliniază că avem de-a face cu o minune genetică: Melody, cum a fost numită viţeluşa, e de culoare roşu-închis, fără nici o pată albă sau neagră. Parla­mentarul israelian de stînga Avraham Poraz a avertizat că Melody “reprezintă riscul unui uriaş război religios”, iar presa a numit-o “o bombă umblătoare”.

O viţeluşă roşie s-a născut ulterior şi în Statele Unite, fiind recomandată de unii ca o prevestire a sfîrşitului lumii în anul 2000, dar ea nu a întrunit creditul oficial, deoarece tradiţia spune că viţeluşa sacră trebuie să se nască musai în Israel.

În fine, în primăvara lui 2002, rabinii Menahem Makover şi Chaim Richman, de la Institutul Templului, au omologat o altă viţeluşă roşie – fără nici un fir de păr de altă culoare şi născută chiar în Ţara Sfîntă.

N-avem informaţii precise de ultimă oră despre soarta bietelor viţeluşe, dar cert este că piatra de temelie a “celui de-al treilea Templu” a şi fost pusă, iar conflictul politic arabo-israelian este tot mai făţiş dublat de un conflict religios cu conotaţii apocaliptice. Pro­blema Templului este cea care explică recenta afirmaţie tranşantă a lui Ariel Sharon [1] că Ierusalimul nu va fi împărţit niciodată cu palestinienii, chiar dacă pînă la urmă s-ar crea în zonă un mini-stat palestinian.

Este de observat că, în vreme ce lumea creştină a fost cuprinsă de o adevărată fe­bră a “demitizării” istoriilor naţionale, pe linia ideologică a democraţiei globaliste, lumea evreiască îşi perpetuează aproape ostentativ miturile naţionale şi îşi îngăduie luxul unui stat cvasi-teocratic, pe care comunitatea internaţională îl tolerează timorată, căci atît oa­me­nii politici cît şi oamenii de presă au ca principală grijă pe aceea de a nu părea cum­va... “antisemiţi”. Grila teroristică a “corectitudinii politice” se opreşte suspect la hota­rele Israelului, unde totul pare să se măsoare cu alte măsuri, validîndu-se astfel, cu sau fără voie, tendenţioasa diferenţiere tradiţională între evrei (“poporul ales”) şi “gen­tili” (goim) [2], aducătoare de atîtea nenorociri de-a lungul istoriei.

Evreii înşişi, îmbătaţi de forţa planetară şi de statutul de excepţie pe care le-au dobîndit mai ales după cel de-al doilea război mondial, riscă, prin sfidătoarea lor lipsă de tact şi de măsură, să genereze reacţii ostile pe termen lung, nu doar în radicalizata lume isla­mică, dar şi în mult mai rezonabila lume creştină, care s-ar putea să devină cu timpul ne­aş­teptat de alergică la atîtea “viţeluşe roşii”, cum a început deja să devină la comerţul cu milioanele de morţi ai unei tragedii istorice – holocaust-ul sau shoah-ul – cu care nepoţii şi strănepoţii “fasciştilor” de altădată nu mai resimt nici o legătură responsabilă, ca unii ce nici nu se născuseră pe vremea aceea!

Iudaismul actual (şi mai ales sionisnmul, pe care unii l-au numit, chiar la el acasă, “iudeo-nazism” [3]) nu face decît să amintească tot mai pregnant, prin feluritele lui excese, de vechiul avertisment cu tentă profetică: “Pieirea ta prin tine, Israele!”...

A. V. MARIAN

[1] General în armata israeliană şi ulterior om politic de centru-dreapta, de mai multe ori ministru, iar între 2001şi 2006 premier al statului Israel. [Nota Blog]

[2] Goim este un termen puternic depreciativ, însemnînd nu doar "neevrei", dar şi "neoameni" (conform Talmudului, adevărata condiţie sau demnitate umană aparţine strict "poporului ales"). [Nota Blog]  

[3] Sintagma a fost creată de evreul Yehoshua Leibo­vitch şi impusă de evreul Israel Shahak, mai ales prin cartea sa His­toire juive, religion juive. Le poids de trois millénaires, La Vieille Taupe, Paris, 1996 (trad. rom.: Povara a trei milenii de istorie şi religie iudaică, E­di­­­tura FRONDE, Alba Iulia-Paris, 1997; cf., în ed. rom. cit., p. 11). În Punc­te cardinale, sub semnătura A­­dolf Vasiles­cu, a apărut o lungă prezentare descriptivă a cărţii respective, din noiembrie 1997 pînă în mai 1998, cu titlul “O radiografie evre­ias­că a «iudeo-nazismului». Prezentarea cărţii Povara a trei milenii de istorie şi religie iudaică a lui Israel Sha­hak”. [Nota Blog]  

* A. V. Marian, “Nu-i pace sub măslini... ”, în Puncte cardinale, anul XIII, nr. 7/151, iulie 2003, p. 1 (numărul a purtat următorul motto: “Într-o vreme în care rasismul, discriminarea şi xenofobia proliferează prin­tre evrei, ca atitudine generală şi religios motivată împotriva ne-evreilor, perfect si­me­trică antisemitismului religios, care mai este diferenţa faţă de acesta? Dar dacă as­tăzi cel de-al doilea fenomen este aspru incriminat, cel dintîi este deliberat trecut cu vederea, mai ales în afara Israelului… Or, sînt ferm convins că antisemitismul şi şo­vi­nismul evreiesc nu pot fi combătute decît în mod simultan” – Israel Shahak).

Red heifer: Melody

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)