José Réti, Parkour
De-am săvîrşit lucrarea şi-i frumoasă,
se iscă-n noi un dor de mai frumos –
şi meşter mare-i cel ce mai prejos
de buna lui ispravă nu se lasă.
Cînd nu mai e mai multu-n noi angoasă
şi nu mai arde dorul pîn' la os,
e semn că vremea la mezat ne-a scos
şi morţii-i stăm ca nişte ierbi sub coasă.
Din noi nicicînd pe lume nu rămîne
tot ce-am fi fost să făurim în stare,
de ne-ar mai ţine brîncile bătrîne
şi vlăguita trupului suflare...
Dar poate-i dat făpturii-n veşnicie
nu cît a fost, ci cît a vrut să fie...
Răzvan CODRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu