ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (LXXXIII)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Carol II şi Lupeasca

2003

CULTUL MONŞTRILOR

Rămăşiţele pămînteşti ale lui Carol II – “regele Playboy” [1] ce a apucat să domnească 10 ani între două dezertări, pierzînd fără luptă o treime din teritoriul ţării, decimînd elita unei generaţii (peste 300 de asasinate politice numai între 1938 şi 1940!), desfiinţînd democraţia cu 7 ani înainte de bolşevizare (căreia i-a netezit în mod iresponsabil terenul) şi fugind definitiv din România cu 14 vagoane ticsite de bunuri mai mult sau mai puţin proprii – au fost aduse pe 13 februarie [2003] din dependinţa de la Estoril în necropola regală de la Curtea de Argeş, urmate îndeaproape de rămăşiţele pămînteşti ale Elenei Lupescu-Wolf (“Duduia”), metresa lui de o viaţă, cu care făcuse totuşi o căsătorie tîrzie (1947-1953), chipurile “pe patul morţii”, dar care i-a supravieţuit timp de 24 de ani (1953-1977), judecîndu-se la sînge cu toţi urmaşii legitimi şi nelegitimi ai satirului răposat în puf, pe meleaguri lusitane. Doi oameni care au înjosit pe lume tot ce se putea înjosi, începînd cu însăşi ideea de monarhie [2].

Pus la cale în mare secret de guvernul neocomunist al lui Adrian Năstase (!), din păcate cu complicitatea nevertebrată a Bisericii Ortodoxe Române (care a reuşit să lase încă o dată impresia că nu-i decît o simplă unealtă a puterii seculare) şi cu acordul constipat al Casei Regale (care i-a găsit cu acest prilej o întrebuinţare publică şi Dudei pripăşite în ogradă [3]), faptul s-a produs şi a fost mediatizat cu titlu de “reparaţie istorică” (?!), dar nimeni nu a reuşit să răspundă coherent şi pînă la capăt întrebării elementare: Cui prodest? Cui foloseşte această înhumare oficială după 50 de ani a unui criminal depravat şi trădător de ţară, care şi-a bătut joc sistematic de prerogativele regale, de propria familie şi de prea răbdătorul popor român, pus acum, de la vlădică la opincă, să caşte gura, nedumerit, rebegit şi pauperizat, la un show funerar de aproape 3 miliarde de lei, care n-a făcut decît să readucă la suprafaţă nişte drojdii demult depuse în coşciugele a două personaje imunde şi fatidice, aproape la fel de odioase în retrospectiva istoriei ca şi cuplul dictatorial executat în zi de Crăciun?!

"Odiosul" şi "Sinistra"

Dacă este anevoie de găsit o logică exterioară (cît de cît obiectivă sau general-valabilă) acestui demers straniu şi costisitor, el se integrează mult mai lesne în logica interioară (maladivă şi psihanalizabilă) a unui guvern patibular, fascinat de oroare şi de concupiscenţă, dovedind un adevărat cult al monstruosului şi al perversităţii. Repatrierea (şi pînă la urmă reabilitarea) postumă a lui Carol II, profanatoare deopotrivă pentru spaţiul sacru al Curţii de Argeş ca şi pentru simţul moral al societăţii noastre civile, se înscrie pe aceeaşi linie guvernamentală pe care se duce, de mai bine de doi ani, campania scelerată pentru Dracula Park, adică pentru asumarea şi comercializarea abjectă a unui fals mit naţional, cu conotaţii sataniste şi sîngeroase [4]. Iar aducerea concomitentă în România a Elenei Lupescu (a cărei origine etnică rămîne indiferentă în context) se înscrie pe aceeaşi linie guvernamentală prin care s-a dezincriminat homosexualitatea şi se insistă pentru dezincriminarea prostituţiei sau pentru legiferarea concubinajului. “Aceşti bolnavi care ne conduc” n-or avea vocaţie politică, dar au sigur vocaţie scatologică. Un Dan Matei Agathon [5] sau un Ion Antonescu (secretarul de stat surprins de fotoreporteri cu tîrfele pe genunchi la lansarea revistei Hustler) nu sînt deloc cazuri izolate: o întreagă clasă politică de avortoni ai comunismului, crescuţi în dispreţul a tot ce este sfînt, are  acum prilejul să-şi exibeze public, pe fondul unei democraţii de carnaval, turpitudinea moral-spirituală. Nu întîmplător, cel mai înfocat susţinător pe micile ecrane al recentei “reînhumări” s-a dovedit a fi un Adrian Păunescu, întruchipare monumentală (şi de-acum clasică) a abjecţiei tupeiste şi a oportunismului naţional-demagogic, ani de-a rîndul bard oficial al ceauşismului – şi care probabil că ar fi la fel de favorabil unei eventuale reînhumări a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu la Mănăstirea Cozia, cu onoruri naţionale! Oamenii născuţi şi trăiţi sub zodia porcului au între ei un fel de afinitate transcedentală; mai ales cu gîndul la unii ca aceştia va fi scris Topîrceanu cîndva că “omului îi trebuie o mare doză de nesimţire ca să nu roşească în faţa porcului”...

Una peste alta, pare să existe la noi, impusă mai ales de sus în jos, o tendinţă spre cultul naţional al monştrilor, indiferent de originea sau condiţia lor socială: un Vlad Ţepeş vampirizat prin aliniere complice la o anume stupiditate vulgară a Occidentului, un Ceauşescu după a cărui epocă sinistră mulţi continuă să suspine şi azi ca jidovii după ceapa Egiptului, un Carol II care – se povesteşte – a spurcat cristelniţa încă de la botez (sub privirile consternate ale vlădicăi Ghenadie Petrescu), pentru ca apoi să spurce, o viaţă întreagă, tot ce a atins, de la patul conjugal pînă la tronul ţării, iar acum, iată, pînă la necropola regală de la Argeş, unde a fost adus cu ţiitoare cu tot, ca să nu se mai îndoiască nimeni că România este... “Grădina Maicii Domnului”!

Acum un veac şi jumătate, un ardelean [6] trecut dincoace de munţi le împărtăşea impresiile sale celor de acasă, scriindu-le: “În ţara aceasta [Ţara Românească] meritul n-are preţ, numai porc-de-cînele înaintează”. Astfel eram la ieşirea din fanariotism şi astfel am rămas sub semnul triumfător al balcanismului (radicalizat de mentalitatea bezbojnică a secolului XX): o ţară în care jigodia este onorată şi antum, şi postum, pe cînd omul cinstit este desconsiderat şi în viaţă, şi după moarte. În vreme ce cele mai pure conştiinţe ale României interbelice sînt calomniate pînă astăzi şi nici nu se mai ştie pe unde le-au fost risipite osemintele, rămăşiţele călăului lor regal sînt aduse din străinătate ca nişte sfinte moaşte şi înhumate festiv, cu recuzită arhierească [7], în monastirea legendară a “neisprăvirii” româneşti!

Singura nădejde consolatoare, compensînd măcar în parte ruşinea de a fi contemporanii unei astfel de cómedii cinice şi strigătoare la cer, este aceea că din aşa-zisa “reparaţie istorică” nu va rămîne pînă la urmă decît o palmă de ţărînă spurcată, aşa cum din “cartea albă” a guvernării Năstase nu vor rămîne în memoria naţiunii decît genţile negre ca noaptea tranziţiei [8].

Anonimul dîmboviţean

[1] Cf. Paul D. Quinlan, Regele Playboy – Regele al Carol II-lea de România, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001. [Nota Blog]

[2] Nu-mi mai aduc aminte din ce motiv această ultimă frază, existentă în documentul Word, a fost eliminată din textul tipărit. [Nota Blog]

[3] Îmi amintesc că un cititor (din Brăila, parcă) ne-a scris pe atunci la Redacţie o lungă epistolă antimonarhică (expresie desigur exagerată a “hazului de necaz”) avînd drept motto acest distih epigramatic: “Între Dudă şi Dudue/ Mare diferenţă nu e...”. [Nota Blog]

[4] Mi se pare că e vorba chiar de o tendinţă mai generală. Mi-am propus demult să scriu – şi cred că scandalurile “pe rol” cu Roşia Montană şi cu cîinii vagabonţi mă vor determina s-o fac acum – despre cum la români aproape orice nenorocire/tragedie naţională devine obiect de afacere profitabilă! [Nota Blog]

[5] Mason pedeserist, pe atunci ministru al Turismului, artizanul proiectului “Dracula Park” (din fericire, eşuat în faşă). [Nota Blog]

[6] Ion Codru Drăguşanu. [Nota Blog]

[7] Episcopul local, Calinic, s-a implicat fără rezerve, iar Patriarhia a ţinut să nu rămînă mai prejos... [Nota Blog]
[8] Aluzie la nişte episoade notorii pe atunci ale corupţiei neocomuniste. [Nota Blog]

* Anonimul dîmboviţean, “Cultul monştrilor”, în Puncte cardinale, anul XIII, nr. 2-3/146-147, februarie-martie 2003, p. 1 (editorialul numărului, care a purtat motto-ul: “În ţara aceasta meritul n-are preţ, numai porc-de-cînele înaintează” – Ion Codru Drăguşanu, Peregrinul transilvan).

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)