DOUĂ TĂLMĂCIRI DIN FRAY LUIS DE LEÓN

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME
 

Precursor imediat al Sfîntului Ioan al Crucii (cu care s-a întîmplat să moară în acelaşi an), Fray Luis de León (1527-1591), călugăr augustinian, reprezentant al şcolii salamantine, are în lirica lui de tip renascentist şi accente religioase, fără să se numere însă cu poeţii mistici. Mai amplu şi mai elaborat, primul poem tradus mai jos, Noche serena, socotit de unii capodopera liricii sale, utilizează strofa numită liră, introdusă în Spania de italienizantul Garcilaso de la Vega (1501-1536) şi măiastru utilizată în poemele sale majore de San Juan de la Cruz (1542-1591), pe care am încercat s-o redau cît mai fidel în româneşte (lira are cinci versuri - trei de 7 silabe şi două de 11 silabe - şi regimul rimelor este: 7a 11B 7a 7b 11B). Al doilea poem, scris în metrică tradiţională, aduce celebra temă a vieţii retrase (la vida retirada). Am reprodus aici şi textul original (imposibil de redat de vreo traducere în toată splendoarea lui). Tălmăcirile datează din anii studenţiei mele, dar sînt recent revizuite (chiar dacă nu şi întru totul definitivate, căci au rămas destule locuri care mă nemulţumesc). Poate că voi reuşi pînă la urmă să realizez antologia bilingvă a poeziei spaniole clasice (de la Gónzalo de Berceo la Calderón de la Barca) la care am visat mereu, dar pentru care solicitările curente şi concurenţa dantescă mi-au lăsat prea puţin timp... (R. C.)

FRAY LUIS DE LEÓN

ODA VIII 
 

NOCHE SERENA

NOAPTE SENINĂ

 
A Don Loarte

Lui Don Loarte

Cuando contemplo el cielo
de innumerables luces adornado,
y miro hacia el suelo
de noche rodeado,
en sueño y en olvido sepultado,  

Cînd cerul contemplîndu-l

gătit cu-aşa splendori nenumărate,

şi capu-apoi plecîndu-l

le văd prin noapte toate
în somn şi în uitare îngropate,

el amor y la pena 
despiertan en mi pecho un ansia ardiente; 
despiden larga vena 
los ojos hechos fuente, 
Loarte, y digo al fin con voz doliente: 

iubirea şi durerea

deşteaptă-n pieptul meu un dor fierbinte;

ca un izvor vederea

răzbeşte înainte,

Loarte, şi-ajung trist să-ndrug cuvinte:

«Morada de grandeza, 
templo de claridad y hermosura, 
el alma, que a tu alteza 
nació, ¿qué desventura 
la tiene en esta cárcel baja, escura? 

«Sălaş de măreţie,

sfinţit lăcaş de limpede splendoare,

sufletul, ce-n tărie

fu zămislit, ce oare

îl ţine-n oarba, joasa închisoare?

¿Qué mortal desatino 
de la verdad aleja así el sentido, 
que, de tu bien divino 
olvidado, perdido 
sigue la vana sombra, el bien fingido? 

Ce smintit şi van destin

simţirea de-adevăr o-ndepărtează,

că de binele-ţi divin

ea-şi uită şi urmează

doar umbra-n vînt şi amăgirea trează?

El hombre está entregado 
al sueño, de su suerte no cuidando; 
y, con paso callado, 
el cielo, vueltas dando, 
las horas del vivir le va hurtando. 

Omul este dăruit

visării, iar de soartă nu-şi mai cată;

şi, cu pas abia simţit,

dînd ceru-ntruna roată,

viaţa i-o pradă, ceas cu ceas, pe toată.

¡Oh, despertad, mortales! 
Mirad con atención en vuestro daño. 
Las almas inmortales, 
hechas a bien tamaño, 
¿podrán vivir de sombra y de engaño? 

O, fiţi treji, voi, muritori,

la ce vă paşte luaţi aminte bine!

Cei de-a pururi trăitori,

făpturile divine,

se pot cu amăgiri şi umbre ţine?

¡Ay, levantad los ojos 
aquesta celestial eterna esfera! 
burlaréis los antojos 
de aquesa lisonjera 
vida, con cuanto teme y cuanto espera. 

Ah, ridicaţi privirea

spre-acea eternă şi celestă sferă!

Sfidaţi închipuirea

ce viaţa v-o oferă,

cu cîte pe pămînt se tem şi speră!

¿Es más que un breve punto 
el bajo y torpe suelo, comparado 
con ese gran trasunto, 
do vive mejorado 
lo que es, lo que será, lo que ha pasado? 

Nu-i ca firul de nisip

această biată lume,-asemănată

cu-acel mare arhetip

în care viu se-arată

ce este, ce va fi, ce-a fost odată?

Quien mira el gran concierto 
de aquestos resplandores eternales, 
su movimiento cierto 
sus pasos desiguales 
y en proporción concorde tan iguales; 

Cine marele concert

îl vede, de lumini înveşnicite,

mersul lor atît de cert,

cu pasuri felurite,

dar laolaltă bine potrivite;

la luna cómo mueve 
la plateada rueda, y va en pos della 
la luz do el saber llueve, 
y la graciosa estrella 
de amor la sigue reluciente y bella; 

cum luna-şi învîrteşte

discu-argintat, iar îndărătu-i vine

cea ce-nţelept luceşte

şi steaua care-i ţine

iubirii hang, cu razele ei line;

y cómo otro camino
prosigue el sanguinoso Marte airado,
y el Júpiter benino,
de bienes mil cercado,
serena el cielo con su rayo amado;  

şi cum o altă cale

urmează crudul Marte, cu mînie,

şi Jupiter agale,

ce-n bunătăţi se-mbie,

clăteşte cerul cu lumina-i vie;

rodéase en la cumbre 
Saturno, padre de los siglos de oro; 
tras él la muchedumbre 
del reluciente coro 
su luz va repartiendo y su tesoro: 

şi mai presus dă roată

Saturn, părinte-al vîrstei aurite;

şi-apoi mulţimea toată

a corului trimite

comoara ei de daruri strălucite:

¿quién es el que esto mira 
y precia la bajeza de la tierra, 
y no gime y suspira 
y rompe lo que encierra 
el alma y destos bienes la destierra?

pe-acestea cine oare

privindu-le, ţărîna o s-aleagă,

şi-a lutului strînsoare,

ce sufletul îl leagă,

cu lungi suspine n-o va rupe-ntreagă?

Aquí vive el contento, 
aquí reina la paz; aquí, asentado 
en rico y alto asiento, 
está el Amor sagrado, 
de glorias y deleites rodeado. 

Aici e mulţumirea,

aici domneşte pacea,-aici tronează,

vădindu-şi strălucirea,

acea Iubire trează

ce-i sfîntă-n toate şi pe veci durează.

Inmensa hermosura 
aquí se muestra toda, y resplandece 
clarísima luz pura, 
que jamás anochece; 
eterna primavera aquí florece. 

Imensa frumuseţe

se-arată-aci deplin şi străluceşte

în preacurate feţe,

şi nu mai asfinţeşte;

eternă primăvară-aci-nfloreşte.

¡Oh campos verdaderos!
¡Oh prados con verdad frescos y amenos!
¡Riquísimos mineros!
¡Oh deleitosos senos!
¡Repuestos valles, de mil bienes llenos!».

O, lunci adevărate!

O, pajişti veşnic crude şi blajine!

O, adîncimi bogate!

O, sînuri dulci şi line!

Tihnite văi, de mii de haruri pline!».

ODA XXIII

COPLAS AL SALIR

DE LA CÁRCEL

STROFE LA IEŞIREA

DIN ÎNCHISOARE

Aquí la envidia y mentira
me tuvieron encerrado.
Dichoso el humilde estado
del sabio que se retira
de aqueste mundo malvado,

Aici invidia şi minciuna

m-au fost ţinut încătuşat.

Ferice-i traiul cumpătat

al înţeleptului ce-ntruna

din lume fuge de păcat,

y con pobre mesa y casa
en el campo deleitoso
con sólo Dios se compasa
y a solas su vida pasa
ni envidiado, ni envidioso.

şi-umile avînd sălaş şi masă,

la ţară gustă trai tihnit

şi-n seama Domnului se lasă,

sihastru-n viaţa lui retrasă,

nerîvnitor şi nerîvnit.

Tălmăciri în româneşte de

Răzvan CODRESCU