sâmbătă, iulie 20, 2013

INTERMEZZO LIRIC: RONDELURILE TAINICEI IUBIRI




I

Iubire nu e fără cer în ea
şi nu e cer să-ncapă într-o poală:
ardoarea cărnii, singură şi goală,
iubire nu-i, oricît de mult ar vrea.

Rîvneşti iubirea? Caut-o de stea
şi fugi de focul poftei ca de-o boală!
Iubire nu e fără cer în ea
şi nu e cer să-ncapă într-o poală.

E hărăzit măsura să i-o dea
nu sîngele, în iutea lui răscoală,
ce-i este tainei sfinte piază rea,
ci duhul ştie,-n veghea lui domoală,
că nu-i iubire fără cer în ea.


II

Iubirea noastră-i, Doamne, prea puţin
şi stă-ntre duh şi carne risipită,
cînd dor, cînd vis, cînd rîvnă, cînd ispită,
mereu datoare rostului divin.

Cînd ne pîndeşte moartea să ne-nghită,
mirare-i oare că, din chin în chin,
iubirea noastră-i, Doamne, prea puţin
şi stă-ntre duh şi carne risipită?

Iubirii tale singure mă-nchin,
şi-ntreagă-n cer, şi-n lume răstignită,
prin care toate la lumină vin,
c-aici, de-am fi chiar lamură sfinţită,
iubirea noastră-i, Doamne, prea puţin!


III

Să nu le uiţi, ţi-oi spune iar şi iar
poveştile iubirii de-altădată,
dar nu-i nimic iubirea fără har,
nici basmul fără noima lui uitată...

De ce-i smintită lumea n-am habar,
dar eu, pe limba mea înfiorată,
să nu le uiţi, ţi-oi spune iar şi iar
poveştile iubirii de-altădată.

Iubirea ne-a lăsat cuvîntu-n dar
şi taina ei e-n el întruchipată:
oricât s-ar face veacul de amar,
eu cîte-au fost, socoată cu socoată,
să nu le uiţi, le-oi spune iar şi iar.

Răzvan CODRESCU

1 Comments:

At 25/7/13 1:13 p.m. , Anonymous Marian said...

Foarte frumos domnule Razvan !
Inaltator ,sensibil si atat de adevarat !

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire