PE URMELE SFINŢILOR APOSTOLI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

SFINŢII APOSTOLI – STÎLPII CREDINŢEI

Sfinţii Apostolii (gr. apostolos, „trimis”, de la apostellein, „a trimite”), iniţial în număr de 12, sînt primii şi cei mai de seamă ucenici, aleşi şi îndrumaţi de Domnul Însuşi să propovăduiască Evanghelia. Ei erau oameni simpli din Galileea, ce s-au întărit treptat în credinţă şi înţelegere, devenind gata să-L mărturisească pe Hristos pînă la jertfă. După spînzurarea lui Iuda, numărul de 12 s-a împlinit prin Matia, asupra căruia au căzut sorţii. Numele apostolilor sînt menţionate în Evangheliile sinoptice (Matei 10, 2-4; Marcu 3, 16-19; Luca 6, 14-16) şi în Fapte Apostolilor (1, 13). Ulterior, cetei iniţiale a apostolilor li s-a adăugat Pavel, cel chemat de Hristos pe drumul Damascului (Fapte, cap. 9).

La Cincizecime (în a cincizecea zi de la Înviere), după cum Domnul le făgăduise, peste ei S-a pogorît Sfîntul Duh, în chipul limbilor de foc, iar aceasta este socotită naşterea Bisericii creştine (ai cărei episcopi sînt urmaşii apostolilor, prin succesiune harică). După cum Hristos este ,,piatra cea din capul unghiului” (Efeseni 2, 20), apostolii sînt „pietrele de temelie” ale Noului Ierusalim: „Zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului” (Apocalipsa 21, 14).

Biserica a rînduit peste an zile de prăznuire anume pentru toţi apostolii, dintre care cea mai populară este ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie), dar şi o zi de prăznuire a întregului Sobor apostolic (30 iunie). În întîmpinarea acestor două mari praznice succesive, am găsit că ar fi de folos să facem prezentarea pe scurt a fiecărui apostol, în ordinea chemării lor. (Pr. J. N.)

Sfîntul Apostol Andrei a fost cel dintîi chemat de Domnul la apostolie. Ca şi fratele său Petru, fusese mai înainte ucenic al Botezătorului. După Eusebiu din Cezareea şi Origen, le-ar fi predicat Evanghelia sciţilor. Tradiţia românească îl consideră apostolul daco-geţilor, păstrîndu-se urme ale trecerii sale prin Dobrogea (Scythia Minor). După unii, ar fi murit prin anii 64-67, în timpul persecuţiei lui Nero, iar după alţii mult mai tîrziu, pe la sfîrşitul veacului „apostolic”. Conform Sinaxarului, a pătimit moarte martirică în Patras, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. Sfintele moaşte i se odihnesc în catedrala din Amalfi (Italia), iar capul a fost dăruit de Vatican Bisericii Ortodoxe a Greciei, păstrîndu-se în biserica închinată lui la Patras. Fiind cinstit ca „Apostol al neamului nostru”, Sfîntul Sinod al B. O. R. a hotărît, în 1994, ca ziua prăznuirii sale (30 noiembrie) să fie însemnată în calendar cu cruce roşie, „ca o adevărată sărbătoare a creştinismului românesc”.

Sfîntul Apostol Petru era cel mai vîrstnic dintre apostoli. Fiu al lui Iona şi frate cu Andrei, El purta numele de Simon şi era ucenic al lui Ioan Botezătorul. Mîntuitorul îi schimbă numele în Kepha (piatră), echivalentul aramaic al grecescului Petru. Pescar din Betsaida, a fost căsătorit în Capernaum, iar apocrifele îi atribuie o fiică de sînge. Alături de fraţii Iacov şi Ioan, a fost martor privilegiat al unor evenimente aparte din viaţa Mîntuitorului (Schimbarea la Faţă, învierea fiicei lui Iair, rugăciunea din grădina Ghetsimani). Întreita lui lepădare din noaptea Patimilor s-a şters prin întreita mărturie de după Înviere (Ioan 21, 15-17) şi prin moartea s-a martirică (răstignit la Roma cu capul în jos, cum el însuşi a cerut, probabil în anul 64). Se ştie cu siguranţă că a predicat la Ierusalim, în Iudeea, în Samaria, în Asia Mică şi pînă în părţile Babilonului. Avea o fire vulcanică, era curajos şi întreprinzător. Biserica îl prănuieşte pe 29 iunie, dimpreună cu Sfîntul Apostol Pavel.

Sfîntul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu şi frate cu Sfîntul Apostol Ioan, este supranumit ,,cel Mare”, spre a nu fi confundat cu Iacov al lui Alfeu, sau cu Iacov cel Mic (primul episcop al Ierusalimului şi autorul celei dintîi epistole soborniceşti). Provenea dintr-o familie de pescari înstăriţi şi fusese mai întîi ucenic al Înaintemergătorului. El şi fratele său Ioan vor lăsa mrejele şi pe tatăl lor şi vor răspunde chemării Mîntuitorului de a deveni „pescari de oameni”. Temperamentul lor aprins L-a făcut pe Domnul să-i numească Boanerghes, „Fiii tunetului” (Marcu 3, 17). Iacov a propovăduit în Iudeea şi în Spania. Din Spania va reveni la Ierusalim şi va fi ucis cu sabia, sub Irod Agripa. Ucenicii i-au dus moaştele în Spania, la Compostela (Santiago de Compostela este pînă astăzi unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din lumea creştinismului apusean). A fost, cronologic, primul apostol martirizat (nu mult înainte de anul 44). Ziua prăznuirii: 30 aprilie.

Sfîntul Apostol Ioan, fratele mai mic al lui Iacov, este ,,ucenicul pe care-l iubea Iisus” şi căruia Domnul i-o încredinţează, de pe cruce, pe maica Sa (Ioan 19, 26-27). A fost primul dintre apostoli care a văzut mormîntul gol al Mîntuitorului şi primul care L-a recunoscut, după Înviere, pe ţărmul Lacului Ghenizaret. Participă la Sinodul Apostolic şi este numit de Sfîntul Pavel „stîlp al Bisericii”. În jurul anului 69, părăseşte Ierusalimul şi se stabileşte în Efes. Împăratul Domiţian îl va exila în insula Patmos, unde va scrie Apocalipsa. Întors la Efes, va fi îndrumătorul Bisericilor din Asia Mică. La bătrîneţe, cerea să fie dus la adunările creştinilor, unde repeta cu fervoare: „Fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii!”. A murit foarte bătrîn, pe vremea persecuţiilor lui Traian (98-117). Este autorul Evangheliei a patra şi tot de la el ne-au rămas trei epistole soborniceşti. Pentru înălţimea cugetării sale, a fost supranumit „Teologul” (în româna veche: „Bogoslovul”). Ziua prăznuirii: 26 septembrie.

Sfîntul Apostol Filip era originar, ca şi Andrei şi Petru, din Betsaida Galileei. Se îndeletnicea cu cercetarea profeţiilor mesianice. A răspuns pe dată chemării Domnului, recunoscînd în El pe Mesia şi mărturisindu-L ca atare. Lui Natanael (pe care l-a adus dinaintea lui Iisus) îi spune cu bucurie: „Am aflat pe Acela despre Care au scris în Lege Moise şi Proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret” (Ioan 1, 45). După Cinzecime, predică în Asia Mică şi în Grecia. Moare la vîrsta de 80 de ani, fiind răstignit cu capul în jos (ca şi Sfîntul Petru), în Hierapolis. Ziua prăznuirii: 14 noiembrie.

Sfîntul Apostol Vartolomeu a propovăduit în Siria şi Asia superioară, laolaltă cu Sfîntul Apostol Filip. Mai tîrziu li se va alătura şi fecioara Mariam, sora acestuia din urmă. După ce cuvîntul lor s-a făcut auzit în Libia, Moesia şi Frigia, ajungînd ei la Hierapolis, au stîrnit mînia stăpînitorilor. Aceştia îl vor ucide pe Filip (vezi mai sus), iar în Licaonia, nu mult după aceea, va fi ucisă şi Miriam. Apostolul Vartolomeu va continua să-L vestească pe Hristos în Arabia, Persia, India. Moare şi el răstignit cu capul în jos, în cetatea Albana (Armenia Mare). Ziua prăznuirii: 11 iunie.

Sfîntul Apostol Toma, „Geamănul” (gr. Didymos), era pescar din cetatea Paneada Galileei. S-a îndoit iniţial de învierea Mîntuitorului (de unde denumirea de „Toma Necredinciosul”), dar apoi Îl va proclama cutremurat ca Domn şi Dumnezeu al său (Ioan 20, 24-29). Potrivit tradiţiei, a dus vestea cea bună pînă în ţinuturile parţilor. Din Sinaxar aflăm că a ajuns apoi în India, unde a înfiinţat numeroase Biserici. Aici va fi însă ucis cu suliţa, din porunca unui rege păgîn. Creştinii din Malabar susţin că au primit Evanghelia prin propovăduirea lui Toma şi că acesta a fost martirizat la Calamina, lîngă Madras. După alte surse, sfîrşitul său ar fi fost la Edessa, în părţile Mesopotamiei. În Evul Mediu era considerat patronul arhitecţilor, zidarilor şi pietrarilor. Ziua prăznuirii: 6 octombrie.

Sfîntul Apostol Matei, numit şi Levi (al lui Alfeu), a fost, pînă să-L întîlnească pe Domnul, vameş în Capernaum (ocupaţie foarte prost văzută printre evrei). El este autorul celei dintîi Evanghelii, scrise iniţial în aramaică (43-44) şi traduse mai tîrziu în greacă (aprox. 68). După Eusebiu din Cezareea, a popovăduit Evanghelia mai cu seamă evreilor. Ar fi murit, după martirologiul roman, în Etiopia, iar după cel ieronimian în oraşul Tarrium (la est de Golful Persic). Ziua prăznuirii: 16 noiembrie.   

Sfîntul Apostol Iacov al lui Alfeu a vestit cuvintele vieţii veşnice în sudul Palestinei şi în Egipt. A fost numit ,,sămînţă dumnezeiască” de cei întorşi de el la adevărata credinţă. Moare martirizat, pare-se în jurul anului 62. Identificarea sa cu primul episcop al Ierusalimului şi autorul primei epistole soborniceşti e tot mai pusă la îndoială. Ziua prăznuirii: 9 octombrie.

Sfîntul Apostol Iuda Tadeul (cf. aram. Thaddai, „curajos”), pe care Matei îl numeşte şi Levi, fratele lui Iacov cel Mic, a predicat, conform vechii tradiţii, în Palestina, Arabia, Siria şi Mesopotamia, la Edessa şi în Persia. A fost spînzurat şi săgetat de slujitori idoleşti în cetatea Arara. Calendarul bisericesc îl numeşte „ruda Domnului” şi îl consemnează pe19 iunie.

Sfîntul Simon Zelotul (zelosul, rîvnitorul), cum îl numeşte Luca, nu-i nimeni altul decît mirele nunţii din Cana Galileei (Matei şi Marcu îl numesc chiar Simon Canaaneanul), unde Iisus a prefăcut apa în vin. Evlavia ortodoxă îl socoteşte pe apostol ocrotitor predilect al cununiilor. Se pare că înainte de a urma Mirelui ceresc, Simon ar fi făcut parte din partidul evreilor zeloţi (şi de aceea i s-ar şi spune „Zelotul”). Mai tîrziu va răspîndi cuvîntul Evangheliei în Africa şi în Britania, unde ar fi fost răstignit
şi îngropat. Alţii zic că el şi-ar fi găsit sfîrşitul în Persia. Ziua prăznuirii: 10 mai.
Iuda Iscarioteanul, vînzătorul de Dumnezeu, a căzut de la sine din demnitatea apostolică şi chiar dacă nu s-ar fi sinucis, el n-ar mai fi putut să se prenumere între cei 12.

Sfîntul Apostol Matia a fost ales în ziua Cincizecimii, în locul lui Iuda Iscarioteanul. Tradiţia spune că a predicat în Etiopia, unde a şi murit ucis cu pietre. Ziua prăznuirii: 9 august.

Sfîntul Apostol Pavel, ce mai înainte se numea Saul, s-a născut în Tarsul Ciliciei, pe la anul 7 d. Hr., din părinţii evrei din tribul lui Veniamin. A crescut în mediul culturii elenistice, a dobîndit cetăţenie romană şi a studiat Legea la Ierusalim, cu învăţatul Gamaliel. Nu l-a cunoscut direct pe Hristos şi a împărtăşit iniţial zelul anticreştin al rabinilor, participînd şi la uciderea lui Ştefan (primul martir creştin). Ducîndu-se la Damasc, să-i prigonească pe creştinii de acolo, s-a convertit pe drum, în chip minunat, şi a primit prin glasul Domnului chemarea apostolică (Fapte 9, 3-6). A întreprins  trei mari călătorii misionare, ce i-au adus renumele de „Apostol al Neamurilor”. A scris către comunităţile înfiinţate de el 14 epistole, incluse în canonul Noului Testament. A fost decapitat la Roma, din ordinul lui Nero (anul 67). Fire complexă şi dinamică, dotat cu o inteligenţă vie şi cu o vastă cultură, cunoscător al marilor limbi ale vremii (latina şi greaca), a fost un propovăduitor şi un misionar fără egal.

Pr. Jean NEDELEA

LA MULŢI ANI ŞI LA MULTE BUCURII 

TUTUROR CITITORILOR BLOGULUI 

CARE POARTĂ NUMELE DE PETRU SAU PAVEL, 

ORI NUME ÎMPĂRTĂŞITE DIN NUMELE ACESTEA!