ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (LXX)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Autoarea articolului

2002

ZIUA JUDECĂŢII

Chiar în ziua următoare tragediei atacurilor teroris­te din 11 septembrie [2001], am străbătut Washington-ul în maşină, sur­prinsă să-l găsesc neaglomerat şi liniştit. Am trecut pe lân­gă Pentagonul rănit de atac, unde maşinile abia se tîrau pe drumul principal, cu cîteva mile pe oră, iar şofe­rii îşi lun­­geau gîturile spre a vedea şi a înţelege rana noas­tră na­ţio­nală [1].

La doar cîteva mile mai departe, printre blocurile de birouri din suburbii, se află o mică bisericuţă, albă şi veche, acoperită cu şindrilă [2]. Am păşit în interiorul răcoros al bisericii slab lumi­nate şi avînd tavanul şi pereţii pictaţi cu imagini ale Mîn­tuitorului, ale Apostolilor, ale multor figuri biblice sau martiri ai credinţei din vremurile de demult. În aşteptarea părintelui meu duhovnicesc, m-am aşezat pe o bancă şi am pri­vit în jur. Erau feţe de bărbaţi şi femei care au îndurat su­fe­­rinţe mult mai severe decît tot ce am pătimit eu vre­o­dată; stăteau senini pe pereţi, ţinînd în mîini simbolurile biru­inţei lor.

Părintele Gheorghe Calciu a ieşit din altar şi mi-a dat bineţe. Este un bărbat mărunt şi agil, surprinzător de vigu­ros la cei 76 de ani ai săi. Părul şi barba sînt dese şi albe, iar faţa lui este mereu cutată de un zîmbet, ca semn al unei bunăvoinţe şi bucurii neobosite. Termenul de bucurie este poate puţin ciudat pentru povestea lui. În patria sa de origine – România – Părintele Calciu a stat cu dîrzenie îm­po­­­triva autorităţilor comuniste în repetate rînduri, dînd do­vadă de un curaj care desfidea instinctul de conservare. A fost deţinut cu brutalitate în temniţele regimului totalitar [3] şi supus spălării creierului, asemenea unui alt mărturisitor ilus­tru, pastorul Richard Wurmbrand, autorul cărţii Tor­tu­red for Christ (Torturat pentru Hristos), de care l-a legat o lungă prietenie [4].

În ziua aceea, primul lucru de care m-a întrebat a fost: “Ce părere ai despre ceea ce s-a întîmplat ieri?”.

Am rămas mută pentru cîteva clipe. Nu mă gîndi­sem deloc, în mod mai adînc, la o astfel de întrebare. “Nu ştiu”, i-am răspuns.

Părintele Gheorghe mi-a spus: “A fost pedeapsa lui Dumnezeu”.

Era un lucru la care mă mir că nu mă gîndisem mai dinainte. Tocmai terminasem un studiu dens despre căderea Ierusalimului în anul 70 d.Chr. şi ştiam că evreii au consi­derat dintotdeauna astfel de tragedii cumplite şi brutale ca pe o divină plată pentru păcatele lor. De fapt, acesta pare să fi fost însuşi tipul de înţelegere a istoriei din Vechiul Tes­ta­ment: ori de cîte ori Israel suferea o înfrîngere militară, răs­pundea prin pocăinţă. Aceasta nu se substituia vreunui răs­puns strategic, dar a fost atitudinea care i-a însoţit mereu, cu necesitate. Nu este vorba numai de un fenomen al Ve­chiu­­lui Testament. Cînd poporul i-a spus lui Iisus că Pilat îi ucisese pe galileeni în templu, El le-a răspuns: “… dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13, 3) Pare a fi aici un model biblic: suferinţa naţională trebuie să aducă pocăinţă.

Adeseori m-am întrebat ce ar putea reînsănătoşi cul­tu­ra noastră bolnavă. Uneori mă simt copleşită de precari­ta­tea condiţiei moral-spirituale a Americii, de cele 40 de mili­oane de copiii ucişi prin avort, de promovarea pe plan mon­dial a promiscuităţii culturale sau a materialismului cras, de nesocotirea lui Dumnezeu şi de împrăştierea în lume a unor noci­ve mode americane.

Mă întreb adesea ce ne-ar putea întoarce pe noi la un drum mai sănătos. Toate se desfăşoară ciclic şi culturile se pot reîntoarce la o stare sănătoasă; asta se poate întîmpla într-o generaţie. Dar niciodată nu am auzit de un moment istoric pilduitor care să nu fi fost inaugurat printr-o catas­tro­fă. Vindecarea este fructul căinţei şi vine ca urmare a sufe­rin­ţei. Nu sînt prea multe exemple de restaurare spontană pentru acest fel de boală…

Părintele Gheorghe mi-a destăinuit că în noaptea ante­rioară venirii mele la el deschisese Biblia şi căzuse pe Psalmul 127 [5]. Mi-a citit atunci primul verset: “De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar stră­dui cei ce o zidesc. De n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar pri­veghea cel ce o păzeşte” (1-2). “Cum ar fi putut teroriştii – m-a întrebat părintele – să depăşească acest înalt nivel de secu­ritate [6], dacă Domnul Însuşi nu ar fi îngăduit-o în vreun fel?”.

Apoi a mers la Daniel 9, 12-14: “Şi a adeverit cuvintele Sale, pe care le-a grăit către noi şi către judecă­torii noştri, ce au cîrmuit peste noi, că a voit să abată peste noi straşnic prăpăd, care nu s-a mai întîmplat niciodată sub cer, asemenea celui din Ierusalim. Precum este scris în le­gea lui Moise, toată această nenorocire s-a năpustit asupra noastră, dar n-am îmbunat faţa Domnului Dumnezeului nos­tru, întorcîndu-ne de la nelegiuirile noastre şi luînd aminte la adevărul Său. Gîndit-a îndelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abătut-o peste noi, că drept este Domnul Dumnezeul nostru în toate faptele pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui”.

Părintele Gheorghe mi-a spus, în continuare, că acest concept de pocăinţă şi umilinţă lipseşte – în cea mai mare măsură – în America de azi, părînd prea puţin proba­bil ca americanii să înţeleagă lecţia. Cînd Părintele a venit pentru prima dată în America [1985], vorbea uneori despre pă­catele săvîrşite în închisoare, iar oamenii îi spuneau: “Cum puteai să păcătuieşti? Doar erai în închisoare!”. Părintele zîmbea auzind acestea: “Fireşte că poţi păcătui. Dacă nu cu fapta, atunci cu gîndul”.

Americanii, spune Părintele, sînt peste măsură de mîndri; ei sînt obişnuiţi cu puterea, cu forţa lor, iar con­ceptele de umilinţă şi de pocăinţă nu le sînt prea familiare, nici măcar printre creştinii conservatori. Or, cu timpul, am ajuns să văd că aceste concepte reprezintă chiar inima Evan­­gheliei: ele constituie cel mai consistent mesaj al lui Iisus. Dar noi trecem cu uşurinţă peste aceste concepte, cam grăbiţi în încredinţarea noastră că Dumnezeu ne iubeşte. Fireşte că da, El ne iubeşte, dar nu putem şti cît de mult ne iubeşte pînă nu ne pocăim. Atîta vreme cît nu eşti con­ştient de cît de multe îţi iartă Dumnezeu, nu vei înţelege, cu adevărat, înălţimea iubirii Lui. Nu găseşti multe Biserici care să mai predice asta astăzi, fie ele conservatoare sau liberale. Nu ne ajută prea mult să ne limităm la o pietate superficială, în loc să ne coborîm în adînc, la nivelul marilor înfruntări esenţiale.

Părintele Calciu mi-a mărturisit că a fost foarte miş­cat cînd i-a văzut pe congresmeni cîntînd God Bless America. După aceea a început să se gîndească în cîte din­tre proiectele sau întreprinderile lor aceiaşi bărbaţi şi ace­leaşi femei acţionează pentru a face nefolositoare această binecuvîntare a lui Dumnezeu… Mi s-a întîmplat să mă gîn­desc, în sinea mea, că acest cîntec voia mai degrabă să însemne: “Doamne, binecuvîntează ceea ce noi am făcut deja; binecuvîntează ceea ce noi am hotărît singuri să facem”. O prietenă îmi spunea că un club de striptease şi-a înlocuit recent firma cu… GOD BLESS AMERICA – lucru care se subsumează simptomatic problemei ridicate. Asta mi-a dat mult de gîndit.

Ani de-a rîndul, am crezut că cel mai important lucru de care America are nevoie este să se umilească şi să se pocăiască. Acum pare să se întîmple ceea ce Dumnezeu a făcut în trecut pentru a aprinde în oameni flacăra acestui răspuns: acea suferinţă pe care Israel a trăit-o îmbrăcat în sac şi cu lacrimi amare.

Însă nimeni, nici măcar creştinii, nu par a trage de aici cuvenitele învăţăminte. În schimb, ne concentrăm gîn­dul la cît de mult rău ne-au făcut adversarii noştri, stră­duindu-ne să-i zdrobim prin marea noastră putere pămîn­tească şi simţindu-ne satisfăcuţi să vedem la televizor nişte tineri arabi arşi de vii în jeep-uri!

Dacă Părintele Calciu are dreptate, dacă pocăinţa e cu adevărat mesajul lui Dumnezeu către noi, atunci mi-e teamă că ne trebuie mai mult decît o lecţie pentru a pri­ce­pe­ şi a ne învăţa minte.

Frederica MATHEWES-GREEN

[1] Autoarea textului este o credincioasă americancă, ucenică a Părintelui Calciu, pe care am avut ocazia s-o cunosc chiar în primăvara lui 2002, la Washington. Textul ne-a parvenit la Redacţie tradus în româneşte (nu ştiu dacă-l va fi tradus părintele însuşi sau altcineva). [Nota Blog]

[2] Este vorba de biserica parohială în care a slujit Părintele Calciu pînă la moarte (toamna lui 2006): “Holy Cross” Church, Alexandria (5150 Leesburg Pike, Alexandria VA 22302-1030). [Nota Blog]

[3] În total, 21 de ani: 16 sub Gheorghiu-Dej (1948-1964 – ultimul an fiind de domiciliu obligatoriu în Bărăgan) şi 5 sub Ceauşescu (1979-1984). [Nota Blog]

[4] Pentru prietenia dintre cei doi, a se vedea partea finală a cuvîntului înainte al Părintelui Calciu la cartea lui Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă (Editura Christiana, Bucureşti, 2006, pp. 13-14). Textul poate fi citit şi aici. [Nota Blog]

[5] În Biblia românească:126.

[6] Al Statelor Unite în general şi al Pentagonului în spe­cial.

* Frederica Mathewes-Green, "Ziua judecăţii", în Puncte cardinale, anul XII, nr. 1-2/133-134. ianuarie-februarie 2002, p. 1 (cu urmare în p. 2). Text introdus în volumul Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Homo americanus. O radiografie ortodoxă, ediţie îngrijită şi prefaţă de Răzvan Codrescu, Editura Christiana, Bucureşti, 2002 (reed. 2007), pp. 143-147.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)