ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (LVI)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

NOTA BENE: Atrag atenţia că în poziţia IV a acestei antologii, în locul textului retras de d-na Dora Mezdrea (incident asupra căruia nu e cazul să mai revin), am postat, la sugestia mai multor cititori, textul meu intitulat “Fiziologia trepăduşului” (1992).

2001

ODIHNA DE EMINESCU

La încheierea Anului Eminescu

Virulenta gaşcă literară a “optzeciştilor” grupaţi în jurul săptămînalului “postmodernist” Observator cultural (ivit ca o reacţie de întîrziată tinereţe la linia de echilibru estetic şi ideologic promovată – cel puţin intenţional – de “bătrînicioasa” Românie literară a fostului lor mentor Nicolae Manolescu şi a nababului cărtărescofag Alex. Ştefănescu) poate răsufla de-acum liniştită, cel puţin într-o privinţă: Anul Eminescu, pe care l-au batjocorit sistematic, s-a încheiat (fără glorie, dar şi fără faliment). Antitradiţionalismul, antiromânismul şi occidentalismul clientelar (pe linia dizolvantă a vechiului sincronism lovinescian) au scăpat de un fond cam ingrat (dar – ceea ce sigur le va lipsi – şi de un ideal “cal de bătaie” la ordinea zilei); politrucii lor cu morgă culturală îşi vor putea dedica de-acum întreaga energie promovării preferenţiale pe malurile Dîmboviţei a “sentimentului iudaic al existenţei”, pe care “antisemiţii” Nicolae Manolescu sau Dorin Tudoran crezuseră că-l pot respecta cu echidistanţă… [1]

S-a întîmplat ca tocmai în acest an dezagreabil conducătorul publicaţiei respective, universitarul şi criticul literar Ion Bogdan Lefter (n. 1957), să devină din “critic fără operă” (reproş curent, însă parţial nedrept, pentru că omul fusese prezent constant în presa culturală) un respectabil autor de cărţi, lansîndu-şi nu mai puţin de trei volume deodată la Tîrgul “Gaudeamus” din toamna trecută (în cazul unuia fiind, ce-i drept, doar coordonator). Avînd în vedere că Observatorul cultural s-a impus tot în acest an, nu s-ar putea spune că Eminescu i-a purtat ghinion d-lui Lefter… Ne-ar plăcea să credem că şi domnia-sa, după uriaşele gafe publice comise de cîţiva ani încoace în febra antieminesciană de care a fost cuprins (unele semnalate şi de către noi, referitoare în speţă la publicistica poetului [2]), se va fi ostenit, catalizat de context, să-şi onoreze – în faţa publicului şi a propriei conştiinţe – noua condiţie de “autor de cărţi” şi de “lider de opinie”, catadicsind măcar să răsfoiască în întregime ediţia Perpessicius şi să citească articolele politice, nu pentru a-l iubi şi înţelege pe Eminescu, ci doar pentru a-şi face o idee despre adevărata complexitate a problemei şi a-şi converti, dacă-i dă mîna, ostilitatea viscerală într-o adversitate avizată, bazată pe material concret şi argumente raţionale (adică pe întrebuinţarea efectivă a uneltelor sale de “critic”, în măsura în care aspiră la credibilitate).

În urmă cu un sfert de secol, regretatul Constantin Noica reproşa criticii eminesciene că “s-a odihnit în Călinescu”. Mai tîrziu, parafrazîndu-l tendenţios, politrucii “revizuirilor” postdecembriste au reproşat culturii noastre în ansamblu că s-ar fi odihnit în Eminescu. Astăzi, mai ales după ce s-a tras cortina şi peste chinuitul an omagial, părem să fi intrat deja în perioada odihnei de Eminescu. Mă tem însă că, în măsura în care echivalează cu ignoranţa sau oportunismul, această “odihnă” riscă să devină una de noi înşine, dar şi de cultura şi spiritualitatea adevărată, care nu se măsoară nici cu numărul de cărţi publicate, nici cu adoptarea modelor curente, nici cu audienţa publică de conjunctură, ci cu întîlnirea inefabilă a forţei morale cu forţa creatoare, a tradiţiei cu modernitatea, a imanenţei cu transcendenţa. Refuzînd digestia culturală autentică, Observatorul cultural (ca şi alte oficine de aceeaşi teapă) tinde să ne lase lefteri de singura noastră bogăţie efectivă: creaţia culturală naţională, adică întruchiparea universalului în propria noastră specificitate.

Să fie un fenomen epigonic, un reflex nemărturisit al neputinţei creatoare, sau pur şi simplu o nouă formă de mercenariat ideologic? Şi într-un caz, şi în celălalt s-ar impune în continuare, cred, o ne-odihnă responsabilă: nu în, nu de, ci eventual întru Eminescu, adică – vorba aceluiaşi Noica – întru “conştiinţa noastră mai bună”. [3]

V. A. M.

[Răzvan CODRESCU]

[1] La vremea respectivă – de pildă, pe lista “monitorului” George Voicu (Teme antisemite în discursul public) – ajunseseră să fie acuzaţi de “antisemitism” nu doar Radu Theodoru, Pavel Coruţ, Dan Zamfirescu, Ion Coja sau Corneliu Vadim Tudor, dar şi Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran, Gabriel Liiceanu, Ioan Buduca etc. A se vedea, pe acest blog, şi postarea intitulată “George Voicu şi «obsesia antisemită»”, cu textul meu “Cum am devenit «antisemit»” (apărut iniţial în Puncte cardinale, anul XI, nr. 7/127, iulie 2001, pp. 14-15). [Nota Blog]

[2] A se vedea, chiar pe acest blog, articolul meu “Oboseala de Eminescu”, în cadrul postării intitulate “Recitindu-l astăzi pe Eminescu”. [Nota Blog]

[3] Acest scurt text a fost însoţit în revistă, chiar pe prima pagină a numărului respectiv, de mărturisirea lui N. Steinhardt intitulată editorial “Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntă... ”, postat mai demult şi pe acest blog (citeşte aici). [Nota Blog]

* V. A. M. [Vasile Adolf Marian], “Odihna de Eminescu. La încheierea Anului Eminescu”, în Puncte cardinale, anul XI, nr. 1-2/121-122, ianuarie-februarie 2001, p. 1.

V. A. M. (Vasile Adolf Marian alias Răzvan Codrescu),

în pragul Anului Eminescu

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)