Revista Puncte cardinale a fost
întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut
politic Gabriel-Iacob Constantinescu
şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de
numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan
Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n.
Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi
i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor
mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii
despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)
NOTA BENE:
Atrag atenţia că în poziţia IV a acestei antologii, în locul textului
retras de d-na Dora Mezdrea (incident asupra căruia nu e cazul să mai
revin), am postat, la sugestia mai multor cititori, textul meu intitulat
“Fiziologia trepăduşului” (1992).
2001
ODIHNA DE
EMINESCU
La încheierea
Anului Eminescu
Virulenta gaşcă literară a “optzeciştilor” grupaţi
în jurul săptămînalului “postmodernist” Observator
cultural (ivit ca o reacţie de întîrziată tinereţe la linia de echilibru
estetic şi ideologic promovată – cel puţin intenţional – de “bătrînicioasa” Românie literară a fostului lor mentor
Nicolae Manolescu şi a nababului cărtărescofag Alex. Ştefănescu) poate răsufla
de-acum liniştită, cel puţin într-o privinţă: Anul Eminescu, pe care l-au
batjocorit sistematic, s-a încheiat (fără glorie, dar şi fără faliment).
Antitradiţionalismul, antiromânismul şi occidentalismul clientelar (pe linia
dizolvantă a vechiului sincronism lovinescian) au scăpat de un fond cam ingrat
(dar – ceea ce sigur le va lipsi – şi de un ideal “cal de bătaie” la ordinea
zilei); politrucii lor cu morgă culturală îşi vor putea dedica de-acum întreaga
energie promovării preferenţiale pe malurile Dîmboviţei a “sentimentului iudaic
al existenţei”, pe care “antisemiţii” Nicolae Manolescu sau Dorin Tudoran crezuseră
că-l pot respecta cu echidistanţă… [1]
S-a întîmplat ca tocmai în acest an dezagreabil
conducătorul publicaţiei respective, universitarul şi criticul literar Ion
Bogdan Lefter (n. 1957), să devină din “critic fără operă” (reproş curent, însă
parţial nedrept, pentru că omul fusese prezent constant în presa culturală) un
respectabil autor de cărţi, lansîndu-şi nu mai puţin de trei volume deodată la
Tîrgul “Gaudeamus” din toamna trecută (în cazul unuia fiind, ce-i drept, doar
coordonator). Avînd în vedere că Observatorul
cultural s-a impus tot în acest an, nu s-ar putea spune că Eminescu i-a
purtat ghinion d-lui Lefter… Ne-ar plăcea să credem că şi domnia-sa, după
uriaşele gafe publice comise de cîţiva ani încoace în febra antieminesciană de
care a fost cuprins (unele semnalate şi de către noi, referitoare în speţă la
publicistica poetului [2]), se va fi
ostenit, catalizat de context, să-şi onoreze – în faţa publicului şi a propriei
conştiinţe – noua condiţie de “autor de cărţi” şi de “lider de opinie”, catadicsind
măcar să răsfoiască în întregime ediţia Perpessicius şi să citească articolele
politice, nu pentru a-l iubi şi înţelege pe Eminescu, ci doar pentru a-şi face
o idee despre adevărata complexitate a problemei şi a-şi converti, dacă-i dă
mîna, ostilitatea viscerală într-o adversitate avizată, bazată pe material
concret şi argumente raţionale (adică pe întrebuinţarea efectivă a uneltelor
sale de “critic”, în măsura în care aspiră la credibilitate).
În urmă cu un sfert de secol, regretatul Constantin
Noica reproşa criticii eminesciene că “s-a odihnit în Călinescu”. Mai tîrziu,
parafrazîndu-l tendenţios, politrucii “revizuirilor” postdecembriste au
reproşat culturii noastre în ansamblu că s-ar fi odihnit în Eminescu. Astăzi, mai ales după ce s-a tras cortina şi
peste chinuitul an omagial, părem să fi intrat deja în perioada odihnei de Eminescu. Mă tem însă că, în
măsura în care echivalează cu ignoranţa sau oportunismul, această “odihnă”
riscă să devină una de noi înşine, dar şi de cultura şi spiritualitatea adevărată,
care nu se măsoară nici cu numărul de cărţi publicate, nici cu adoptarea
modelor curente, nici cu audienţa publică de conjunctură, ci cu întîlnirea
inefabilă a forţei morale cu forţa creatoare, a tradiţiei cu modernitatea, a
imanenţei cu transcendenţa. Refuzînd digestia culturală autentică, Observatorul cultural (ca şi alte
oficine de aceeaşi teapă) tinde să ne lase lefteri de singura noastră bogăţie
efectivă: creaţia culturală naţională,
adică întruchiparea universalului în
propria noastră specificitate.
Să fie un fenomen epigonic, un reflex nemărturisit
al neputinţei creatoare, sau pur şi simplu o nouă formă de mercenariat
ideologic? Şi într-un caz, şi în celălalt s-ar impune în continuare, cred, o
ne-odihnă responsabilă: nu în, nu de, ci eventual întru Eminescu, adică – vorba aceluiaşi Noica – întru “conştiinţa
noastră mai bună”. [3]
V. A. M.
[Răzvan CODRESCU]
[1] La vremea respectivă – de pildă, pe lista “monitorului” George Voicu (Teme antisemite în discursul public) – ajunseseră să fie acuzaţi de “antisemitism” nu doar
Radu Theodoru, Pavel Coruţ, Dan Zamfirescu, Ion Coja sau Corneliu Vadim Tudor,
dar şi Nicolae Manolescu, Dorin Tudoran, Gabriel Liiceanu, Ioan Buduca etc. A
se vedea, pe acest blog, şi postarea intitulată “George Voicu şi «obsesia antisemită»”, cu textul meu “Cum am devenit «antisemit»” (apărut iniţial în Puncte cardinale, anul XI, nr. 7/127,
iulie 2001, pp. 14-15). [Nota Blog]
[2] A se vedea, chiar pe acest
blog, articolul meu “Oboseala de Eminescu”, în cadrul postării intitulate “Recitindu-l astăzi pe Eminescu”. [Nota Blog]
[3] Acest scurt text a fost
însoţit în revistă, chiar pe prima pagină a numărului respectiv, de
mărturisirea lui N. Steinhardt intitulată editorial “Ziua de 15 ianuarie e
pentru mine o zi sfîntă... ”, postat mai demult şi pe acest blog (citeşte
aici). [Nota Blog]
* V. A. M. [Vasile Adolf Marian], “Odihna de Eminescu. La încheierea Anului Eminescu”, în Puncte cardinale, anul XI, nr.
1-2/121-122, ianuarie-februarie 2001, p. 1.
V. A. M. (Vasile Adolf Marian alias Răzvan Codrescu),
în pragul Anului Eminescu
Mai puteţi citi pe acest blog:
* Antologia
Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)
* Antologia
Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia
Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără
Dumnezeu»?” (1992)
* Antologia
Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între
bucurie şi dezamăgire” (1992)
* Antologia
Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)
* Antologia
Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)
* Antologia
Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)
* Antologia
Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului:
Mişcarea Legionară” (1994)
* Antologia
Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...”
(1994)
* Antologia
Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare”
(1995)
* Antologia
Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)
* Antologia
Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate”
(1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances”
(1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui
Mircea Eliade” (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de
1,65»” (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit
admiraţia pentru Codreanu!” (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo
religiosus” (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la
Paris” (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini
Mondiale»” (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile
internaţionale” (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat
moral” (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii
zilei!” (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului
religie-cultură…”
(1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La
aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru
antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?”
(2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit
ortodox” (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (L) – “Maica
Mihaela” (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (LI) – “Un
luceafăr pe columna cezarilor” (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
*
Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre
gratuitatea eroismului” (2000)
*
Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau
formularea ei?” (2000)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu