INDICE DE NUME
(Pictură de Matteo Arfanotti)
I
A fost un vis din
altă primăvară,
ce n-o mai fi visat
din nou nicicînd,
dar codrii încă-l
ştiu pe dinafară
şi apele-l mai
murmură în gînd.
Eram aşa de tineri
că vecia
părea să-nceapă
toată de la noi
şi se-ascundea sub
coapsa ta, mlădia,
pămîntu-ntreg de
arşiţi şi de ploi.
Se întrupase-atîta
frumuseţe
în sfiiciunea
primului sărut
de parcă Dumnezeu ca
la-nceput
stătea cu lumea-n
poale s-o răsfeţe...
Şi-aşa ne-a prins în vraja ei nebună
iubirea-ncît cu moartea se răzbună…
iubirea-ncît cu moartea se răzbună…
II
Pe-atunci n-aveam
nevoie de cuvinte,
cum astăzi n-au
cuvintele de noi,
şi-aveam atîtea
raiuri înainte
că nu cătam la
raiul dinapoi.
Abia-nvăţam a ne
striga pe nume
şi-un înger trist
de ne-ngîna-n priviri,
pe gînd în jos îl
alungam în lume
şi-i înnodam
arípele subţiri.
Tăcuţi eram, grăind
din mădulare,
şi-n jurul nostru
lumea – feerie,
cu roua-n ierburi ca
o apă vie
şi pomii grei şi
beţi de-atîta floare.
Dar cînd au prins
cuvintele să sune,
n-a mai rămas nici
urmă de minune…
III
Prea ne-am crezut,
cu şarpele la pîndă,
stăpîni şi peste
noi, şi peste lume,
şi-am spînzurat de
carnea ta plăpîndă
tot visul meu de-a
da iubirii nume.
Şi nu vedeam cum ne
făcea din stele
atîtea semne cerul
pînă hăt
şi cum încet, pe
linul limbii mele,
veneau cernite
vorbele-ndărăt.
Şi-a fost să fie
dintr-o dată toamnă,
şi frunzele să cadă
cîte una,
şi goi să stăm în
gura nopţii, doamnă,
ţinînd în sus, ca
pe o faclă, luna.
Dar vîrcolaci
dădeau de-acum tîrcoale
luminii reci a
goliciunii tale…
Răzvan
CODRESCU
(Andrea Bacigalupa, Adam şi Eva)
Modificarile sunt mereu inspirate...
RăspundețiȘtergereVăd că m-aţi prins din nou...
RăspundețiȘtergerece frumos...
RăspundețiȘtergere