Scăldată de valurile Mării Egee,
peninsula Athosului – conform tradiţiei, cerută şi primită în dar de la Hristos
de însăşi Maica Domnului – are o lungime de 60 de kilometri şi o lăţime variind
între 12 şi 18 kilometri, iar vîrful Sfîntului Munte – Athonul – se înalţă la
2033 de metri. Vechi loc de nevoinţă isihastă, pînă în secolul al X-lea Athosul
a cunoscut mai ales viaţa sihăstrească (totuşi, pe lîngă monahismul eremitic,
au existat şi forme rudimentare de monahism cenobitic). Viaţa de obşte a devenit
dominantă o dată cu întemeierea Marii Lavre, la anul 963, de către Cuviosul
Athanasie Athonitul. Astăzi Athosul numără 20 de mănăstiri (în secolul XII erau…
300!) – în ordinea ierarhică din catalogul oficial athonit: Marea Lavră, Vatopedu,
Iviru, Hilandaru, Dionisiu, Kutlumuş (cîndva “Marea Lavră a Ţării Româneşti”),
Pantokrator, Xiropotamu, Zografu, Dohiariu, Karakalu, Filotheu, Simonos Petras,
Sfîntul Pavel, Stavronikita, Xenofont, Grigoriu, Esfigmenu, Sfîntul Pantelimon
(Russikon), Konstamonitu – şi 12 schituri, precum şi alte chilii şi colibe
(unele dintre ele părăsite şi dărăpănate). Capitala Republicii Autonome a Sfîntului Munte
se află la Kareia (Karyes). Deşi au făcut cele mai multe danii către “Sfetagora”
de-a lungul timpului, ba chiar au rectitorit mănăstiri întregi, românii – spre deosebire
de ruşi, sîrbi şi bulgari – nu au o mănăstire a lor în Athos, ci doar două
schituri: Prodromu (gr. prodromos, “înainte-mergător”),
care ţine de Marea Lavră, şi Sfîntul Dimitrie-Lacu (gr. lakkos, “groapă, văgăună”), care ţine de Mănăstirea Sf. Pavel, precum şi alte
cîteva chilii (mai de seamă fiind cea “vatopedină” de la Kolciu, închinată
Sfîntului Gheorghe, unde s-a ostenit şi odihneşte astăzi vrednicul de pomenire
părinte Dionisie Ignat, unul dintre marii duhovnici athoniţi ai secolului XX,
mutat la Domnul în 2004). Supranumit “Grădina Maicii Domnului”, Athosul are
astăzi aproape 3000 de vieţuitori (pentru comparaţie, în 1920 avea în jur de
10.000), între care aproape 200 de români (i-am întrecut numericeşte pe ruşi şi
ocupăm locul doi, după greci). Fotografiile postate în continuare au fost
făcute în noiembrie 2012. (R. C.)
LA MAREA LAVRĂ
LA IZVORUL CUVIOSULUI ATHANASIE
Mai puteţi citi pe acest blog:
Sunt derutata: pe harta ce ati postat-o Prodromu apare de doua ori!
RăspundețiȘtergereDa, pare să facă parte din "blestemul" românesc de a fi mereu obiect de confuzie...
RăspundețiȘtergereSchitul nostru se află jos, la capătul peninsulei, şi ţine de Marea Lavră. Celălalt e schit grecesc şi ţine de Iviron, în vecinătatea căruia se şi află.