A IEŞIT DE SUB TIPAR
Răzvan Codrescu, Rost de doină. Cîntece fără stăpîn,
Editura Christiana, Bucureşti, 2012,
92 pagini, format 11x20, preţ de vînzare: 12 lei
O mostră din volum…
TU MĂ EŞTI ŞI EU TE-OI FI…
Să te-ncînt, să te descînt,
m-am făcut din nou cuvînt,
dar cu leatul care piere,
mă voi face iar tăcere,
şi-o rămîne-n urma mea
numai slova, bună-rea,
nici grai viu, nici gură mută,
numai rană-n vis făcută
şi, pe crucea limbii-n sus,
rana rănilor – Iisus.
Doamne, numai Tu mă eşti,
peste veşti, peste poveşti,
dar şi eu cînd o să-nviu
trag nădejde să Te fiu,
fără leat, fără veleat,
de dulceaţa slavei beat,
fără haz, fără necaz,
cu vecia de grumaz,
fără cruci, fără răscruci,
doar cu raiul la uluci.
Nota autorului
Jumătate din aceste “cîntece fără stăpîn” – adică slobode şi de obşte, ca sufletul românesc şi ca limba română, eu nefiind decît rostul cu care-s rostite într-un tîrziu de lume – au apărut în ultima secţiune a volumului antologic Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire (Editura Christiana, Bucureşti, 2002). Aici au primit o altă ordonare, la un loc cu celelalte, ce apar acum pentru prima oară în volum, unele fiind inedite, altele publicate de-a lungul anilor – cu mici diferenţe – fie în revista sibiană Puncte cardinale (pînă în 2010), fie pe blogul meu (pînă foarte recent). Forma lor din acest volum se vrea cea definitivă.
Titlul – Rost de doină – trimite deopotrivă la dimensiunea rostirii şi la cea a rostuirii, la graiul şi la noima bunei ţărănii, sub un cer din care Dumnezeu – Domnul Dumnezeul nostru – n-are cum să fie lipsă, căci… “Dacă nu e cine nu e, cine e să nu mai fie?!”.
DIN PĂCATE, INTERIORUL CĂRŢII A FOST LITERALMENTE MASACRAT TEHNOREDACŢIONAL ŞI TIPOGRAFIC: TEXTELE SÎNT ÎN REGULĂ, DAR AŞEZAREA ÎN PAGINĂ ŞI REGIMUL GRAFIC AL TITLURILOR N-AU NICI O LEGĂTURĂ CU CEEA CE AR FI TREBUIT SĂ FIE. LE CER SCUZE CITITORILOR PENTRU ACEST NEAJUNS, IAR EU UNUL RĂMÎN CU AMĂRĂCIUNEA ŞI CU ÎNVĂŢĂTURA DE MINTE… (R. C.)
Pai daca dunmeavoastra, care sunteti editori, vi se intampla chestii d-astea, altii ce sa mai zica !?!
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, mă simt de tot rîsul: după aproape două decenii de activitate editorială, ajung să-mi fie ruşine cu o carte pe care eu însumi mi-am editat-o, dar pe care am făcut imprudenţa de a nu o urmări îndeaproape, căzînd în cursa neprofesionalismului şi indolenţei pe care am să le reproşez altora! Cu o singură carte de-a mea am mai păţit un necaz asemănător, în 1999, dar aceea măcar era la o altă editură…
RăspundețiȘtergereÎn România, nu e bine să te laşi pe mîna nimănui, nici măcar a celor mai apropiaţi colaboratori.
Domnule Codrescu, se pare ca „capitalismul romanesc” s-a razbuunat pe dumneavoastra ca l-ati ironizat pe blog. Imi pare sincer rau, dar bine ca macar textul e in regula, ca pana la urma intr-o carte el e importantul…
RăspundețiȘtergereM. B.
„Mostra” e splendida, ca si coperta. Felicitari!
RăspundețiȘtergere