DIN SONETELE
SĂRMANULUI DIONIS
LVIII
Doar ţie oarecînd ţi-am scris sonete,
deşi n-ai fost şi nu te-am vrut a mea,
nici nu te ştiu de bună sau de rea,
ci doar în ceara visului pecete.
Ne-om revedea sub alte zodii poate,
într-un sărut hieratic şi stelar,
şi vom pricepe-atunci ce mare dar
ne-au fost pe lume visurile toate.
Iar dacă moartea-i stingere deplină,
măcar cu vraja sonurilor pure
vom dăinui, pe-a dragostei tulpină,
în nesfîrşita visului pădure,
şi leat de leat isonu-o să ni-l ţină
toţi cei ajunşi pe ce-i frumos să jure.
LIX
Eu prea puţin m-am sinchisit de bine
şi-un ciob abia de-am prins din adevăr,
dar frumuseţii i-am zidit în mine
un templu viu, din unghii pînă-n păr.
Pe limba mea s-a întrupat cuvîntul
în căutarea sonului secund,
iar visul meu, din toate cel mai sfîntul,
a fost să-mi fie cîntecul rotund.
De-am dat de rai şi m-am crezut divinul,
n-a fost pe altă lume, nici în lună,
ci-aici pe unde m-a tîrît destinul
şi mi-au tînjit iubirile pe strună,
iar dacă am să-i cer cuiva iertare,
e Frumuseţii care-n veci nu moare.
LX [1]
De bine nu m-am sinchisit de fel,
din adevăr am prins abia crîmpeie,
dar frumuseţii pînă la ideie
i-am şlefuit volutele cu zel.
Pe limba mea s-a mlădiat cuvîntul
în căutarea sunetului pur,
iar visul meu, cît m-a răbdat pămîntul,
a fost cîntarea fără de cusur.
De-am dat de rai şi-am fost vreo clipă zeu,
n-a fost pe altă lume, nici pe lună,
ci-aici pe unde m-am trudit din greu
să-i pun iubirii farmecul pe strună,
iar de-aş avea să-i cer cuiva iertare,
e Frumuseţii care moarte n-are.
Pentru
conformitate,
Răzvan CODRESCU
[1] Aceasta e, de
fapt, o variantă a sonetului anterior. Numerotarea separată este doar opţiunea
mea editorială (în original, sonetele nu poartă nici titlu, nici număr, iar
succesiunea filelor – toate volante – pare mai degrabă rezultatul hazardului: e
limpede că autorul nu le-a pregătit în nici un fel pentru o eventuală publicare).
Mai puteţi citi pe acest blog:
Din ce in ce mai frumoase. Iar poza parca a fost comandata anume!
RăspundețiȘtergereUnui Anonim (nepostat, la cerere):
RăspundețiȘtergere1) Sigur nu e nici o legătură.
2) Deseori sînt nevoit să copiez, să îndrept şi abia apoi să postez. N-o pot face însă întotdeauna. La unii e neştiinţă, la alţii e nesimţire, dar la cei mai mulţi e grabă sau neatenţie. Nu pot fi băgaţi toţi într-o oală.
3) Nu ştiu exact cine este comentatoarea, dar nu-i în nici un caz cea la care v-aţi gîndit.
4) Am scris anul trecut, chiar în ajunul praznicului, despre Cuvioasa Parascheva şi icoanele ei (v. SUMARUL).