George Grie, Înălţare
DIN SONETELE
SĂRMANULUI DIONIS
XXII
De-un veac vreo mînă-n uşă nu-mi bătu,
nici nu mi-a zis vreun glas de om pe nume,
şi-aş fi uitat că sînt şi cine-anume,
de nu m-ai bîntui prin vise tu.
Te ţin de vechi amic al meu şi nu
de nefîrtatu-a tot ce mişcă-n lume,
chiar de n-am stat şi nu ne-a ars de glume,
iar umbra ta grămezi de feţe-avu.
M-aştepţi să mor, căci viu nu ai ce-mi face,
dar fără tine ce stingher aş fi!
Un singur gînd nu-mi dă o clipă pace:
de-aievea eşti, pe-aici sau pe pustii,
atunci şi Dumnezeu, oricît nu-ţi place,
există şi ne poate pedepsi…
XXIII
Din vechiul meu şi-aidoma coşmar
mă scol buimac şi dau să ies afară,
şi iarăşi văd, uimit ca-ntîia oară,
că-s zăvorît aici ca un tîlhar!
De ce, de cînd, de cine – n-am habar,
ba-mi uit cu anii soarta-n veci amară
şi nu mă-ntreb de unde în cămară
tutun, cafea şi coji de pîine-apar!
Ferestre nu-s sub storurile groase,
doar în tavan o gaură spre cer…
Mă pipăi iar, în carne şi în oase
să văd că sînt şi că mai pot să sper…
Şi-ncet-încet, în cuşca mea bătrînă,
mă culc din nou cu visele pe-o rînă.
XXIV
Poate-aţi crezut că eu nu ştiu de glumă
şi că mă ţin mai geniu decît sînt?
Vă las chezaş psaltirea mea postumă,
s-o cerneţi pîn’ la ultimul
cuvînt.
N-a fost sărman mai fericit ca mine,
nici fericit în sinea lui mai trist,
dar ştie limba decît toţi mai bine
de ce-mi fu dat pe lume să exist.
Şi ce e rău dacă rămîn o taină?
Să-ţi dea prea mulţi de capăt nu e bine:
nu-s toţi făcuţi să intre într-o haină,
nici visul cui e din topor nu-i vine,
iar de sărmani sau genii fiecare
cît poate duce,-atîta parte are.
Pentru
conformitate,
Răzvan CODRESCU
Mai puteţi citi pe acest blog:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu