ROMÂNIA: REDRESARE SAU DEZASTRU?

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am primit şi dau mai departe…

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucureşti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro 

3 mai 2012 

ROMÂNIA ANULUI 2050

Cum va arăta România anului 2050? Dar restul lumii? Răspunsul depinde în primul rînd de situaţia demografică a fiecărei ţări. Asta este concluzia esenţială a ultimului raport al conglomeratului financiar britanic HSBC Bank PLC, publicat pe 11 ianuarie 2012 şi bazat pe date curente pînă la 5 ianuarie. Conform raportului, România anului 2050 va avea 19 milioane de locuitori şi va fi una dintre ţările care vor avea în următorii 38 de ani o creştere economică anuală între 3 şi 5%.

Raportul împarte cele 100 de ţări discutate în raport în trei categorii de dezvoltare economică: 1) creştere rapidă (fast growth), cu o creştere economică anuală de peste 5%; 2) creştere (growth), cu o creştere economică anuală între 3 şi 5%; 3) stabilă (stable), cu o creştere economică anuală de pînă la 3%. România este inclusă în categoria statelor care vor cunoaşte “creştere” economică, fiind una dintre cele 43 de ţări ale lumii incluse în această categorie. Categoria ţărilor cu “creştere rapidă” conţine 26 de state, iar categoria celor “stabile” – 31 de state.

Ce diferenţiază aceste ţări? În primul rînd situaţia demografică a fiecăreia, aşa cum e ea anticipată să evolueze în următorii 38 de ani. În prima categorie sînt ţările care la ora actuală au o populaţie mare şi cele care pînă în 2050 vor cunoaşte o creştere demografică marcantă, printre ele China şi India, iar apoi Filipine, Egiptul, Malaezia, Peru, Etiopia, Paraguay etc. Doar două ţări din această grupă sînt europene: Ucraina şi Serbia. Restul sînt toate din Lumea a Treia, jumătate musulmane. Sînt ţări în care, cu excepţia Chinei, Indiei, Vietnamului, Ucrainei şi Serbiei, avortul este fie interzis, fie practicat pe o scară foarte restrînsă. Un exemplu remarcabil este Filipine, cea mai “religioasă” ţară din lume, unde avortul este interzis, dar care în 2050 va fi a 16-a putere economică a lumii, cu o populaţie de 155 de milioane!

Grupa în care se află România cuprinde 43 de ţări şi consistă din diverse ţări europene şi din Lumea a Treia, atît creştine, cît şi musulmane. În această categorie România se află pe locul 15, în faţa noastră situîndu-se, printre altele,  Brazilia, Mexic, Rusia, Turcia, Argentina etc., iar în urma noastră Cehia, Ungaria, Noua Zeelandă, Bulgaria, Croaţia etc. 

Majoritatea ţărilor curent văzute ca dezvoltate sînt catalogate în grupa a treia, cu doar o creştere economică stabilă, de pînă la 3%. 20 din cele 31 de ţări incluse în această categorie fac parte actualmente din Uniunea Europeană, iar lor li se adaugă SUA, Canada, Japonia, Elveţia sau Israel. În schimb, doar patru dintre aceste ţări fac parte, actualmente, din Lumea a Treia: Emiratele Arabe, Africa de Sud, Cuba şi Uruguay. 

Conform studiului HSBC, România anului 2050 va avea 19 milioane de locuitori şi va fi a 46-a putere economică a lumii – o ascendenţă semnificativă în clasamentul puterilor economice în comparaţie cu poziţia ei actuală: locul 56. Venitul pe locuitor în 2050 al României va fi de $20,357.00, iar din această perspectivă România se va afla pe poziţia 51 în lume. Ca putere economică, România se va afla înaintea majorităţii ţărilor care fac parte astăzi din Uniunea Europeană, printre ele Norvegia, Cehia, Portugalia, Ungaria, Finlanda, Danemarca, Slovacia, Croaţia, Bulgaria, Slovenia. Vor fi însă şi surprize. Ce ţări vor fi puteri economice mai mari ca România, dar la care nu ne aşteptăm astăzi? Filipine (locul 16), Argentina (locul 19), Malaezia (locul 21), Arabia Saudită (locul 22), Thailanda (locul 23), Peru (locul 26), Columbia (locul 28), Bangladesh (locul 31), Chile (locul 32), Venezuela (locul 33), Algeria (locul 34), Vietnam (locul 41), Singapore (locul 42). 

Unde se vor plasa marile puteri economice contemporane? SUA va aluneca pe locul 2, Japonia pe locul 4, Germania pe locul 5, Marea Britanie pe locul 6, Franţa va cădea 3 poziţii pe locul 9, Italia 4 poziţii pe locul 11, Spania 2 poziţii pe locul 14, Australia 4 poziţii pe locul 18, Olanda 9 poziţii pe locul 24, Elveţia 9 poziţii pe locul 29, Austria 11 poziţii pe locul 36, Suedia 20 de poziţii pe locul 38, Belgia 18 poziţii pe locul 39, Grecia 11 poziţii pe locul 43, Israelul 14 poziţii pe locul 44, iar Irlanda 9 poziţii pe locul 45. 

Cele mai serioase prăbuşiri în clasament vor fi experimentate de Danemarca (29 de poziţii), Luxemburg (24 de poziţii), Slovenia (23 de poziţii), Norvegia (22 de poziţii), Suedia (20 de poziţii), Finlanda (19 poziţii), Belgia (18 poziţii), Croaţia (16 poziţii), Israel (14 poziţii), Lituania (12 poziţii) şi Bulgaria (10 poziţii). 

Cele mai spectaculare salturi în poziţii se scontează că le vor avea Tanzania (34 de poziţii), Filipine (27 de poziţii), Bolivia (25 de poziţii), Etiopia (23 de poziţii), Uzbekistan şi Ghana (22 de poziţii), Peru (20 de poziţii), Ucraina (19 poziţii), Malaezia, Paraguay şi Bangladesh (17 poziţii), Kenya (16 poziţii), Egipt şi Turkmenistan (15 poziţii), Pakistan, Azerbaidjan, Ecuador, Uganda şi Algeria (14 poziţii), Serbia (13 poziţii), Columbia şi Chile (12 poziţii). 

Ce concluzii se pot trage din aceste date statistice? În primul rînd, viitorul demografic al acestor ţări va determina puterea lor economică, care la rîndul ei va determina puterea lor politică şi influenţa pe care o vor exercita la nivel regional şi internaţional. În al doilea rînd, se observă clar că declinul demografic al Europei va atrage declinul inevitabil şi continuu al Uniunii Europene la nivel internaţional, atit economic, cît şi politic. Primele ţări europene a căror influenţă economică şi politică va descreşte cel mai radical vor fi ţările scandinave şi vecinii lor imediaţi, adică Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda şi Olanda. Vom asista oare curînd la prăbuşirea “modelului scandinav” atît de mult şi de agresiv promovat ca model pentru restul lumii? Conform acestui studiu, se pare că da. 

Ce implicaţii putem specula, din acest studiu, privind valorile? Este evident că ţările care la ora actuală promovează antivalorile se vor afla într-o poziţie minoritară la nivel mondial privind influenţa politică şi economică. Este deci posibil şi ca trendurile actuale, care acordă puterilor economice contemporane un avantaj în fasonarea şi direcţionarea valorilor la nivel mondial, să fie inversate.

Dar România? Este clar că progresul economic al României depinde de situaţia ei demografică. Studiul este foarte indulgent privind România. România anului 2012 are doar 19 milioane de locuitori. În 38 de ani foarte probabil că România va avea cu mult mai puţini locuitori decît are astăzi. Deci, premiza studiului HSBC privind România este şubredă. Pe de altă parte, dacă ne dorim o Românie puternică din punct de vedere economic, influentă politic la nivel european şi internaţional, ştim ce trebuie să facem – să ne rezolvăm precara situaţie demografică. Aceasta se poate face doar prin încetinirea radicală a ratei avortului la români şi atingerea unui excedent demografic susţinut pînă în 2050. Aceasta este datoria fiecărui cetăţean. 

AFR: Textul integral al studiului HSBC poate fi accesat aici: https://www.research.hsbc.com/midas/Res/RDV?ao=20&key=hCmm8WiQC0&n=317638.PDF 

SCURT COMENTARIU

Am fost dintotdeauna şi rămîn circumspect faţă de astfel de estimări pe termen lung. Oricît de corecte ar fi datele şi metodele întrebuinţate, estimările nu pot fi valabile decît dacă realitatea ar evolua liniar şi cuminte în cadrele actuale: fără cataclisme de proporţii (cutremure, accidente nucleare etc.), fără războiae (zonale sau mondiale), fără revoluţii interne, fără modificări ale graniţelor sau fără noi agregări statale (de genul scontatelor “State Unite ale Europei”) şi, desigur, cu “complicitatea” lui Dumnezeu, Care ar urma să se poarte – în cazul de faţă, măcar pentru patru decenii – ca un Deus otiosus, lăsînd istoria “de capul ei”.

Să presupunem însă că toate aceste condiţii ideale ar fi îndeplinite. Este situaţia României una liniştitoare, cum pare să rezulte la prima vedere din raportul respectiv? Nici vorbă! Să ai 19 milioane de locuitori în 2010 şi tot atîţia după 40 de ani e o “stagnare” echivalentă cu regresul. Mie mi se pare însă – cum remarca şi AFR (care, în paranteză fie spus, se cam joacă cu noţiunea de “Lumea a Treia” şi cu cea de “valoare”) – că “studiul este foarte indulgent privind România” şi că “premiza studiului HSBC privind România este şubredă” (ca dovadă, alte estimări recente, româneşti sau străine, avertizează asupra pericolului ca în 2050 să rămînem doar cu vreo 15 milioane de locuitori, dacă nu se schimbă rata actuală a naşterilor şi a avorturilor şi dacă nu creşte media actuală a duratei de viaţă).

Studiul HSBC vorbeşte fatalmente în abstractul cifrelor. El se referă la numărul de locuitori, dar nu şi la identitatea lor etnică. Or, dacă astăzi românii sînt încă majoritari în ţara lor, nu la fel vor sta lucrurile în 2050, în măsura în care se vor perpetua tendinţele actuale: atunci elementul majoritar vor fi ţiganii, cu consecinţe fatale asupra mentalităţii, culturii, civilizaţiei, priorităţilor socio-economice, stratificării profesionale şi “imaginii” României în lume. Aparent va fi vorba de aceeaşi ţară şi de acelaşi popor, dar în realitate se va produce o adevărată mutaţie identitară, practic echivalentă cu ieşirea din istorie a neamului românesc şi a tradiţiei lui legitimante. România va ajunge, de facto, ţara rromilor, nu a românilor (chiar dacă românii vor rămîne cea mai numeroasă dintre… minorităţi).

Creşterea economică de 3-5% e şi ea o abstracţie statistică. Coborînd abstracţia în realitate, întrebarea de bun-simţ este: 3-5% în raport cu ce? Într-o ţară bogată, să zicem Germania sau Elveţia, chiar în condiţiile unui regres economic de 3-5%, populaţia o va duce mai bine decît într-o ţară săracă, dar cu progres economic în acelaşi procent. Se vede de altfel chiar din raportul HSBC că tendinţa ţărilor bogate este mai degrabă stabilitatea (categoria stable) decît creşterea (care, în paranteză fie spus, e semnificativă în cazul lor şi numai într-un procent minimal, de sub 3%). O creştere de 3-5% în raport cu o mizerie nu înseamnă mare lucru, ci doar o subzistenţă cenuşie, cu aripile retezate.

Dar disoluţiei interne a unei Românii ţigănizate şi abia (între)ţinute pe linia de plutire i se adaugă perspectiva ca în coastele sale să crească două state mult mai puternice (demografic şi economic) – şi care cu cît vor fi mai puternice, cu atît vor fi mai incomode: Ucraina şi Serbia. Cu o Ucraină în creştere vom avea mari probleme (inclusiv teritoriale) dacă vom rămîne în urma ei şi dacă vom continua politica externă iresponsabilă a ultimelor decenii. Nici o “mediere” europeană şi nici un “scut” euro-atlantic nu vor fi de ajuns spre a ne salva de propria noastră nimicnicie.

Sigur că, principial vorbind, vrednicia unui popor, dacă are şi sprijinul lui Dumnezeu, poate răsturna, în cîteva zeci de ani, orice statistici şi previziuni, mai ales într-o ţară atît de favorizată prin resursele ei naturale. Dacă, dinamizaţi şi coordonaţi de o clasă politică şi de o elită intelectuală responsabile, românii ar face, fiecare, începînd de mîine, ce trebuie şi cum trebuie, atunci în 2050, sfidînd toate calculele hîrtiei, am putea fi nu 19, ci 29 de milioane, cu o creştere economică de peste 5%, cu o altă “imagine” europeană şi cu o altă conştiinţă de sine, mult peste Serbia şi Ucraina. Avem, măcar potenţial, elita politică şi intelectuală care să însufleţească şi să gestioneze, în mod cinstit şi responsabil, energiile creatoare ale unui popor astăzi complet “ieşit din priză”? Şi mai are acest popor, într-o majoritate decisivă, ambiţia şi disponibilitatea lucrătoare de a se redresa din mers şi de a duce mai departe o istorie “de 2000 de ani”, ca stăpîn de drept – nu ca slugă furăcioasă – în propria ţară? Fi-vom vrednici pînă nu va fi prea tîrziu? De vom fi fost sau nu, o vor simţi pe pielea lor copii, nepoţii şi strănepoţii noştri, peste 40-50 de ani, cînd noi vom fi ajuns demult oale şi ulcele. Şi vor fi îndreptăţiţi să ne judece după cum merităm.

Răzvan CODRESCU