Pagini

miercuri, septembrie 30, 2009

EMANCIPARE ŞI PERVERSIUNE (II)



“Disoluţia sexelor”


Una dintre smintelile lumii actuale este şi ceea ce am putea numi “disoluţia sexelor”; ea ţine de tendinţa ge­ne­rală a omului modern de a se opune, cu fapta sau măcar cu gîndul, rînduielilor firii, adică, creş­tineşte vorbind, ordinii pe care Dumnezeu a lăsat-o în Creaţia Sa (ceea ce neamţul a numit Gottes Er­haltungs­ord­nungen, “orînduirile dumnezeieşti de conser­va­re a lu­mii”). Nu este vorba decît pînă la un punct de slă­biciunea cărnii sau a minţii; îndărătul acestor manifestări stă, mai mult sau mai puţin conştientizat, un rău mult mai adînc, pe care Părinţii îl numiseră “rădăcină a tuturor ce­lor­lalte rele”: orgoliul de tip luciferic, revolta creaturii împotriva Creatorului. Plecînd de la o înţelegere dizol­vantă a libertăţii, nu mai suferim determinaţiile absolute, care ţin de înţelepciunea divină, ci am vrea să ne auto-determinăm după propriile noastre capricii. Sîntem, ur­mînd expresia apostolică, oalele care cer socoteală Ola­rului că le-a făcut aşa şi nu altfel (în loc să-I mulţumească pentru că le-a adus la existenţă şi le-a dat un rost, suflînd peste ele “duh viu” şi oferindu-le putinţa de a fi mai mult decît nişte hîrburi: “vase” ale harului Său, care biruie moar­tea).
Pe lîngă relaţiile homosexuale şi operaţiile de schim­bare a sexului (care reprezintă consecinţa ultimă a acestui sexualism dizolvant), mişcarea feministă joacă un rol important, fiind principala pîrghie a aşa-numitei “e­man­cipări” a sexului “frumos”, dar “slab”. Ne paşte – în limbaj caragialesc – femeia care vrea să fie “bărbată” (sau care se vrea suficientă sieşi chiar şi sub raport sexual: lesbianism, autoerotism). Nae Ionescu avea dreptate să remarce că fe­minismul nu este altceva decît expresia lipsei de femi­ni­tate (aşa cum efeminarea nu poate fi decît o criză a mas­­cu­linităţii). Femeia modernă se simte nedreptăţită prin în­suşi faptul de a fi femeie într-o lume a prevalenţei virile (amendate cu termenul de “sexism”), dar în spatele acestei nemul­ţumiri particulare, mai mult sau mai puţin mărturisite, se ascunde drama generică a umanului dezdumnezeit: “ieşirea din fire”. Cît de departe am ajuns de acel “etern feminin” (das Ewigweibliche) care trăgea Firea spre înalturi!
Feminismul ne apare direct proporţional cu des­creştinarea lumii. Căci, fără să pună problema falsă a ega­lităţii şi fără să recurgă la aberaţiile “teologiei feministe” de astăzi, creştinismul îi redase femeii demnitatea prin­cipială. Dacă prin femeie (Eva) a intrat păcatul în lume, tot prin femeie (Maria) a venit mîntuirea de păcate. Năs­cătoarea de Dumnezeu reprezintă icoana ideală a femi­nităţii, însumînd, în chip tainic, maternitatea şi fecioria. Cultul marianic a contribuit decisiv la reconsiderarea sta­tutului religios şi social al femeii, pe care creştinismul a ridicat-o la înălţimi pe care feminismul n-o s-o poată ridi­ca niciodată. Femeia creştină, născută mistic din fiat-ul Mariei, este angajată plenar în iconomia mîn­tuirii nea­mului omenesc: ea este izvor de viaţă şi de în­viere.
“Bărbatul, luptător şi tehnician, dez-umanizează lu­mea; femeia, rugătoare, o umanizează prin calitatea ei de mamă chemată să vegheze asupra oricărei fiinţe ome­neşti ca asupra propriei sale odrasle. Dar femeia îşi va împlini menirea numai dacă va primi slujirea «fecioarelor înţelepte» din parabolă, ale căror candele erau pline de da­­ru­rile Duhului, numai dacă, gratia plena, o va urma pe Theotokos – Născătoarea de Dumnezeu [...]. În faţa tragediei lumii a treia, în faţa materialismului, a pornografiei, a drogului, în faţa tuturor elementelor descompunerii demonice, femeia este cea care, după ce a spus cu Sfînta Fecioară fiat, este predestinată să spună astăzi nu, să-l oprească pe bărbat pe marginea prăpastiei, să-i arate adevărata lui chemare...”, spunea Paul Evdokimov*.
Dumnezeu i-a rînduit femeii ca femeie un rost fundamental în dinamica soteriologică a umanului. Fuga femeii de propria ei feminitate, ca şi nostalgia corelativă a unei ordini matriarhale, nu poate fi, din per­spec­tivă creştină, decît un aspect tragic al fugii omului de propria lui mîntuire. Bărbatul şi femeia sînt deopotrivă responsabili, înaintea lui Dumnezeu, de înstrăinarea de sine a firii omeneşti; ei nu-şi pot afla plinătatea decît laolaltă şi ca atare, rugători de-a dreapta şi de-a stînga lui Hristos, aşa cum ni-i înfăţişează icoana de tip Deisis, în care acelaşi Evdokimov (op. cit., p. 267 şi urm.) vedea ima­ginea arhetipală a comuniunii umanului cu divinul – mod de transcendere mistică a sexelor, iar nu de anulare a lor.
Îndărătnică să devină ceea ce este, femeia mo­dernă se chinuie, caricatural, să devină ceea ce nu este !** Creştinismul (forma supremă de ordine) a adus cu sine trans-figurarea femeii, în vreme ce feminismul (care este numai o formă de anarhie post-creştină) n-a putut aduce decît des-figurarea ei.
În ultimă instanţă, problema actuală a femeii nu aparţine nici feminismului, nici anti-feminismului, ci – lucru pe care se cade să-l conştientizăm în toată gravitatea lui – destinului generic al umanităţii “apocaliptice”***.


Răzvan CODRESCU


* Cf. Femeia şi mîntuirea lumii, Editura Christiana, Bucu­­reşti, 2004, p. 8.
** Avem aici reflexul unei tendinţe mai generale a omului modern: el se vaită de ceea ce nu este şi uită să valorifice ceea ce este. În termeni paulinici, aceasta ţine de confuzia “darurilor”, pe fondul acelei “crize a stării de har” despre care vorbea un Mircea Vulcănescu.
*** “Căci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfete auzul – îşi vor grămădi învăţători după pof­te­le lor, întorcîndu-şi auzul de la adevăr şi abătîndu-se către basme” (II Timotei 4, 3-4). Omul “smintelilor de pe urmă” este, înainte de toa­­­te, cel ce sfidează Realul şi Adevărul; cel ce, “stînd strîmb” în existenţă vreme prea îndelungată, nu mai ştie, nu mai poate sau nu mai vrea “să judece drept”.


Betty Friedan - o fruntaşă a feminismului american

15 comentarii:

  1. Se confirma, feministele sunt urate si dificile, daca nu chiar penibile si marginite. Deschiderea lor este o viziune gen binoclu intors pe dos. Ele nu se multumesc cu ce le-a dat Dumnezeu, pentru ca El a vrut sa fim diferiti. Se revolta impotriva firii- o revolta luciferica.

    RăspundețiȘtergere
  2. orgoliul de tip luciferic excelenta descriere a radacinii raului din noi.Nu inteleg insa afirmatia" Femeia creştină, născută mistic din fiat-ul Mariei"
    Nu va speriati de neintelegere , poate ma ajuta-ti putin.

    claudiu d

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru Claudiu D.:

    Rostind "Fie mie după cuvîntul tău!", Maria devine con-lucrătoare liberă şi conştientă, în condiţia ei de femeie, la planul divin al mîntuirii. Ea este noua icoană şi noua măsură a feminităţii. Orice femeie care-i urmează pilda sau modelul se împărtăşeşte duhovniceşte din această feminitate înnoită prin har, iar aceasta este ca o renaştere a genului. Cum toţi ne naştem din nou întru Hristos, Noul Adam, tot aşa se poate spune, mutatis mutandis, că toate femeile cu adevărat creştine se nasc din nou în Maria, Noua Evă. Mistic, adică în duh, prin taină harică.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tot pentru Claudiu D.:

    "Mutatis mutandis" înseamnă "schimbînd ceea ce este de schimbat": deci cele două "arhetipuri" (unul divino-uman, celălalt doar uman) nu sînt şi nu pot fi echivalente, dar între ele se poate face o analogie simbolică.
    Îmi pare rău, eu, pentru păcatele mele, nu ştiu să vă spun mai mult. Poate că, de la un punct înainte, nu mai e vorba de înţelegere, ci de credinţă. Vorba Fericitului Augustin: "Dacă mă întrebi, nu ştiu. Dacă nu mă întrebi, ştiu".

    RăspundețiȘtergere
  5. BLOGG-TROTTER5/10/09 10:25 a.m.

    George Roncea va provoaca si va insulta din nou, ca si pe Claudiu Tarziu. Acum sunteti ginerele lui Mircea Malita!

    RăspundețiȘtergere
  6. Poate n-are mare importanţă, dar nu-i vorba de George, ci de Victor Roncea... Şi nu zice că sînt, ci c-am fost...
    Aici se cam înşeală: Mircea Maliţa mi-e numai unchi după mamă (după tată îmi vine unchi Emil Bobu). Socru mi-a fost, de fapt, Virgil Trofin, iar naş Corneliu Mănescu (eu l-aş fi vrut pe Gogu Rădulescu, dar a refuzat soţia).
    La nunta mea (unde o mai fi căzut şi vreo stea) au jucat/dansat însă şi Andrei Pleşu (e şi fotografiat pe coperta uneia dintre cărţile sale de la Humanitas!), şi familia Tismăneanu în păr, şi - din buric - Cornel Burtică. Ştefan Andrei n-a putut veni, dar a venit Violeta Andrei (trena i-o purta Bebe Ivanovici, viitorul revoluţionar).
    Cununia a fost oficiată - cu dispensă de la Patriarhie - de Dumitru Popescu-Dumnezeu...
    Desigur, sunt descumpănit: toate acestea reuşisem să le ţin secrete timp de un sfert de veac, dar acum, dacă tot au început să iasă la iveală - printr-o indiscreţie a părintelui Băbuş, Dumnezeu să-l ierte -, am zis că mai bine să spun eu tot, înainte de a spune X sau Y...

    RăspundețiȘtergere
  7. tare poza, arata foarte bine fetele


    daca ar face cate 5 copii de fiecare, le-as lua de sotie (pacat ca nu sunt musulman) :-)

    RăspundețiȘtergere
  8. Luaţi-vă gîndul! Nici dacă aţi fi musulman nu v-ar folosi la nimic. Fetele cu pricina sînt numai unele pentru altele, iar copii mai bine înfiază decît să facă. Altminteri, ce-i drept, arată bine (de-aia le-am şi postat: ca să se vadă - vorba d-lui Patapievici - "ce se pierde atunci cînd ceva se cîştigă").

    RăspundețiȘtergere
  9. Apropo de nunta dumneavoastra: de Tudor Postelnicu de ce nu spuneti?

    RăspundețiȘtergere
  10. Mă rog, voisem să nu fiu prea indiscret... Deşi pe atunci era încurcat cu Lina Ciobanu, la nuntă a venit însoţit de Suzana Gîdea...
    Oricum, azi nu mai are importanţă... Mă mir însă că nu mă întrebaţi şi de Ceauşescu şi Ceauşeasca!

    RăspundețiȘtergere
  11. Pai spuneti-ne si de ceausesti.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pe Ceauşeşti (eu numele mari continui să le scriu cu majusculă)pur şi simplu nu i-am invitat. A fost marja mea de disidenţă. Ce-i drept, m-a sfătuit şi Silviu Brucan - eu îi spuneam Jupînu' - la un mic subversiv, în Piaţa Matache...
    Iliescu (pe care la nuntă, în paranteză fie spus, nu prea l-a băgat nimeni în seamă) mi-a fost recunoscător pentru asta: mai tîrziu, după 89, mi-a scăpat nişte lei (încă nu apăruseră RON-ii) ca să scot o revistă diversionistă la Sibiu, "Puncte cardinale", cu fostul deţinut Gabriel Constantinescu drept paravan.
    Cred că, dacă n-ar fi Vanghelie, care nu mă suferă, Iliescu mi-ar mai scăpa şi astăzi cîte ceva, din fondul de pensii al partidului...
    Dar, ca să ne întoarcem la Ceauşescu, nu m-a iertat şi m-a băgat la meditaţia transcedentală, cu Pleşu (aşa a început idila noastră!) şi cu Zoe Dumitrescu-Buşulenga, de era să fiu dat afară din învăţămînt şi să nu mai am cu ce-mi plăti chiria în Primăverii...
    Dar gata! Vorba lui Ceauşescu: de acum nu mai vorbesc decît în faţa Marii Adunări Naţionale!

    RăspundețiȘtergere
  13. Vai domnule Codrescu!!!
    De ce luati in seama asemenea persoane gen Victor Roncea , mai intelept este sa-i lasati sa se inece in balele lor.Am intrat pe site respectivului , m-am ingrozit e un fel de vadim pe blogul personal , toate cu litere mici pentru ca asa sunt, mici

    RăspundețiȘtergere
  14. Cata ipocrizie in legatura cu feministele! Dvs. ati dori ca femeile sa fie si frumoase, si curve in pat, si intelectuale, si manierate, sociabile, si cuminti, si femei de cariera.
    Sociologii lu' peste care frecventeaza acest blog se fac ca ploua in ceea ce priveste conditia femeii incepand din perioada interbelica si impactul modernizarii agresive asupra comunitatii traditionale - sat, familie, relatii de rudenie, vecinatate, corporatii, organizarea muncii -.
    Culmea, intr-o societate a barbatilor, dupa doua razboaie mondiale si o "cortina de fier" de care se fac responsabili in primul rand barbatii, tot dvs. indrazniti sa luati la misto femeile care s-au trezit ca la varsta casatoriei trebuie sa aduca bani in casa, sa contracteze credite, sa repare usa, ferestrele, eventual sa construiasca locuinta. Si, de ce nu, sa faca armata, doar pot participa cu drepturi egale la operatiunile din Irak, Afganistan. Cum orice drept se plateste, odata responsabilizata femeia pentru razboi, maine i se va spune la fortele de munca: "- Ati pierdut locul de munca din agentia X, avem o oferta de angajare in batalionul...".
    Stimati bloggeri, aberati pe teme (neo)conservatoare, sustineti neoliberalismul si piata - dumnezeu precum marxistii comunismul ca finalitate, punct terminus al istoriei! Si mirati-va ca familia e pe faras, comunitatea, o piesa de muzeu, iar Biserica, niste ziduri goale. Neoconservatorismul american din care se inspira ideologii zisi de dreapta de pe malurile Dambovitei mi se pare de-a dreptul schizoid; a impus pe de o parte un model de societate pe o filosofie individualista, pe de alta parte chitzaie ca femeile nu mai sunt zanele bune care ii asteapta cu mancarea, zambetul si patul incalzit.
    Or fi feminstele "urate si dificile", dar barbatii nu se uita in oglinda? Pe voi cum va vedeti? In orice caz, se pare ca nu veti realiza niciodata ca legionarii pe care ii invocati n-ar fi primit niciodata in randurile lor un "dreptaci" de astazi.

    RăspundețiȘtergere
  15. Cu o femeie oţărîtă o mai scoţi la capăt, dar cu o feministă - ferească-te Dumnezeu!
    Se vede încă o dată că numele nu stă degeaba pe om (fie bărbat sau femeie): Andra s-ar tălmăci "Bărbata", de la gr. andros, "bărbat"...
    Nu vă mai faceţi inimă rea pe bloguri; nu sînt "sociologul lu' peşte", ci un bărbat prost acolo, care şi-a dat şi el cu părerea. Ca mine-s mulţi, probabil pentru păcatele speţei. Şi totuşi să ştiţi că pentru "sexul frumos" am o adevărată slăbiciune...
    E loc pentru toţi şi pentru toate pe lumea lui Dumnezeu, Care ne-a făcut "bărbat şi femeie" cu gînd bun (că la El gînd rău nu încape).
    Creştinismul e rînduială şi pace rugătoare: şi bărbaţii se roagă la Maica Domnului şi la Sfinte, şi femeile se roagă la Hristos şi la Sfinţii Lui. Şi cu toţii/toatele mergem spre eshaton, adică spre acea stare în care ni s-a făgăduit că vom fi "ca îngerii lui Dumnezeu în ceruri".
    Sigur că, pe traseu, mult ne greşim unii altora, dar Hristos şi Maica Domnului stau măsură iertării, în care m-aş bucura să ne întîlnim, ca de la om la om (ca să nu zic: ca de la bărbat/iş la bărbată/işa).
    Cuvîntul lui Dumnezeu să-l ţinem, că restul vine pe deasupra. Iar Duhul suflă unde vrea - peste bărbaţi şi femei deopotrivă.
    Ca fiecare să-şi împlinească chemarea sa, pînă la capăt.

    RăspundețiȘtergere