N-am putut rezista rugăminţii discrete a d-rei Teodora Roşca, pe care o preţuiesc şi o simpatizez de multă vreme, de a-i posta pe blog această scrisoare ce încearcă să răspundă cu decenţă ortodoxă unui context în primejdie de a o lua razna... (R. C.)
Scrisoare către fraţii mei, despre Chip şi cip
În urmă cu câteva zile am primit un mesaj de la un prieten care mă anunţa că pe data de 11 februarie, de la ora 9 la ora 11, va avea loc, în faţa Curţii de Apel din Bucureşti, un miting împotriva paşapoartelor biometrice şi a actelor asemenea. Mesajul trebuia dat mai departe. Nu am făcut acest lucru pe moment, deşi înţeleg că, într-un stat democratic, mitingul este o formă liberă de protest.
Acum vă anunţ de cele de mai sus, în spiritul în care, în principiu, funcţionează democraţia. Problema mea însă constă în faptul că puţina mea experineţă în acest domeniu (mitinguri, greve etc.) mi-a demonstrat că asta nu rezolvă mare lucru. Şi, din punct de vedere duhovnicesc, nu cred că se poate stabili o comunicare reală între cei care protestează afară şi cei din interior. Este însă la fel de adevărat că dacă problema nu o rezolvă, cel puţin o afirmă. Dar pentru reuşita unei acţiuni cred că este nevoie şi de rugăciune, de multă rugăciune.
În acest sens, acestei dileme faţă de mesajul prietenului meu i-am găsit un răspuns tocmai în Sinaxar. În 11 februarie este prăznuită împărăteasa Teodora, protectoarea Ortodoxiei, soţia împăratului Teofil (867 d. Hr.) În mod aproape de-a dreptul profetic, pot spune, pentru actuala conjunctură, de numele acestei împărătese se leagă Duminica Ortodoxiei, prăznuită în cea dintâi Duminică a Sfântului şi Marelui Post. Duminica Ortodoxiei înseamnă de fapt triumful icoanei şi marchează sfârşitul ereziei iconoclaste (843), de aceea şi împărăteasa este pictată cu icoana lui Hristos Pantocrator în mână. Or, chipul lui Hristos ne aminteşte tuturor de demnitatea chipului lui Dumnezeu în om, pe care actele cu cip biometric tind să-l maimuţărească.
De aceea eu, ca simplu creştin, care cred în puterea rugăciunii, consider că ar fi foarte necesară şi o rezistenţă pasivă în acea zi. Adică să mergem cât mai mulţi la liturghie şi apoi să se citească acatistul Mântuitorului şi rugăciunile care sunt necesare într-o asemenea situaţie. În ultimă instanţă, eu o văd ca pe o confruntare între Chip şi cip.
Îmi cer iertare pentru că probabil nu am căderea să mă pronunţ în această privinţă, dar nu mi-a venit nimic altceva în minte când mă gândeam cu durere ce voi răspunde dacă m-ar întreba acel prieten: "Ei, vii la miting?". Îi voi răspunde că voi fi în biserică şi mă voi ruga pentru cei care sunt acolo, să-i ajute Dumnezeu şi pe ei, şi pe cei în măsură să rezolve aceste probleme. Pentru că fiecare purtăm Chipul lui Dumnezeu în noi.
Eu gândesc acest lucru cu sinceritate, dar înţeleg, încă o dată, că sunt un simplu mirean. Aşa că, dacă cineva dintre cei cu adevărat îndreptăţiţi să se pronunţe asupra acestui aspect va considera de cuviinţă, mă voi bucura. Un părinte a spus că este bine aşa şi că el se va ruga în acea zi. Pentru că puterea rugăciunii este mare.
Cu prietenie,
Teodora Roşca,
pictor iconar
----------------------------------
----------------------------------
O lectură utilă pentru toţi: Ing. Vlad Niculescu-Dincă, "Paşapoartele biometrice: mituri eterne şi temeri justificate", în Cotidianul din 1 februarie 2009. (R. C.)
Este scrisa frumos si din inima simtitoare aceasta scrisoare, ceea ce face bine acestui context.
RăspundețiȘtergereLegat de Sf. Teodora, sunt doua lucruri care ne vin in minte legate de erezia iconoclasta si evenimentele de atunci si care ne pot ajuta sa avem, totusi, o vedere mai nuantata asupra lucrurilor.
Unul este legat de o siretenie a iconoclastilor de care pomenea si Inaltul Bartolomeu intr-o frumoasa predica dedica duminicii ortodoxiei: se organizau asa-zise dezbateri care aveau rolul de a ii compromite pe sustinatorii icoanelor in fata publicului de atunci.
Un alt eveniment este povestit de Cuv. Paisie si se regaseste si in vietile sfintilor. Este vorba despre o busculada iscata in momentul in care un soldat (simplu executant) a incercat sa dea jos Icoana Mantuitorului de la o poarta a Constantinopolului. In busculada creata de oamenii speriati de sacrilegiul infaptuit soldatul a murit. A urmat prinderea si uciderea celor din multime, ce au devenit, astfel, sfinti mucenici.
Sunt doar doua evenimente dintr-o istorie lunga si bogata, insa acestea doua mi se par a fi cumva repetabile si astazi. Doar ca viclenia a crescut la cote inalte in timp ce evlavia poporului a scazut sub nivelul de "avarie"...
Întrutotul de acord cu acest punct de vedere! Demnitatea chipului dumnezeiesc în om ne opreşte să ne comportăm oricum şi, mai ales, să compromitem o cauză dreaptă printr-o atitudine dezechilibrată. Dumnezeu să ne ajute întru neputinţa noastră de a înfrunta duhovniceşte vremurile!
RăspundețiȘtergereCu rugaciunea si cu intrebarea lamuritoare (vezi comunicatul de la FOR) se frange grumazul dracului. Restul e zarva in zadar.
RăspundețiȘtergere