Pagini

vineri, ianuarie 30, 2009

PR. DAN BĂDULESCU: PE MARGINEA UNUI ARTICOL RECENT

Postez aici acest text al părintelui Dan Bădulescu (autor, între altele, al cărţii Împărăţia răului: New Age. Originile, istoricul, doctrina şi consecinţele sale din perspectivă ortodoxă, Editura Christiana, Bucureşti, 2001) întrucît constituie o reflecţie punctuală asupra unui alt text găzduit pe acest blog, „Despre ce este îngăduit şi ce nu este îngăduit a primi creştinul”, al ieromonahului Grigorie Sandu (autor, între altele, al cărţii Mîntuitoarea frică de Dumnezeu, Editura Christiana, Bucureşti, 2008). Eu nu-mi îngădui vreun comentariu, neavînd competenţă în problemele respective. (R. C.)




Zilele începutului de an 2009 au surprins câmpul vieţii noastre bisericeşti şi sociale din România răvăşit de o nouă furtună pornită de la cel rău: scandalul actelor de identificare cu cipurile biometrice. Marele duhovnic al neamului nostru care este Părintele Justin Pârvu de la Mânăstirea Petru Vodă a lansat un apel tuturor credincioşilor români de a nu primi aceste acte samavolnice, care, deşi nu reprezintă însăşi pecetluirea şi lepădarea de Hristos aşa cum o prezintă Apocalipsa (cap. 13), sunt, în mod evident pentru toată lumea, o etapă, atât pentru apostazie, cât şi pentru cei care nu pun preţ pe cele sfinte, şi către o dictatură totală asupra trupurilor şi sufletelor noastre. Acest mesaj a declanşat, aşa cum era de aşteptat, un val de reacţii din cele mai diverse, de la adeziune necondiţionată la contestare şi defăimare la fel de îndârjită.
Între reacţiile postate în ceea ce se numeşte mai nou „blogosferă”, domeniu al comunicării moderne a internetului, ne-a atras atenţia articolul Părintelui Ieromonah Grigorie Sandu intitulat: „Despre ce este îngăduit şi ce nu este îngăduit a primi creştinul”. Întrucât ne găsim în continuare pe tărâmul discuţiilor pro şi contra, iar consensul sobornicesc, ca să nu mai vorbim de poziţia „oficială”, nu s-a coagulat într-o definire oarecum unanimă, ne exprimăm (cu precauţie, ca pe o părere încă supusă retuşului!) acordul cu analiza şi măsurile preconizate de Părintele Grigorie, căruia îi mulţumim cu dragoste şi recunoştinţă încă o dată pentru contribuţiile sale ziditoare.
Acestea fiind spuse, ne-am îngăduit, cu aceeaşi dragoste şi preţuire, să aducem o contribuţie smerită acestui articol ziditor, contribuţie care nu schimbă, aşa cum am spu, esenţa concluziilor legate de pecetluire şi lepădare, ci vine cu ceea ce considerăm că întăreşte aceste concluzii: mărturisirea adevăratei cosmologii, adică cea scripturistică şi patristică[1]. Vom face deci referire punctuală la acele pasaje, cerându-ne iertare părintelui pentru îndrăzneală şi nădăjduind că va primi cu aceeaşi dragoste mărturia cu pricina. Prin urmare, citim că:
„Cei prin care se pregătesc de pe acum con­di­ţi­i­le domniei lui Antihrist cu dibăcie încearcă să se­me­ne, atât în mintea celor ce cred în ştiinţă, cât şi în mintea celor ce cred în Dumnezeu, ideea că lucrurile duc firesc şi inevitabil spre acest final dorit de ei. Demonstraţia lor se bazează pe cunoştinţe as­tro­nomice convertite în astrologice, astfel încât să slu­jească ideii pe care vor să o implanteze în mintea oa­me­nilor. Se porneşte de la faptul ştiinţific ştiut că a­xa Nord‑Sud a Pământului descrie în mişcarea ei un con complet în 25764 de ani”.
Astronomia şi cronologia Sfintei Tradiţii, aşa cum au primit-o şi au predat-o Sfinţii Părinţi, spune cu totul altceva. Aceasta, după cum ar trebui să se ştie şi să se reamintească neîncetat dreptslăvitorilor creştini din toate cinurile, mireni şi monahi („de la vlădică până la opincă”), era una geocentristă/statistă, iar vechimea lumii se număra cu miile ani, de la Facerea Lumii până la Naşterea Domnului fiind 5508 ani, anul acesta 2009 fiind deci anul 7517. Acestea fiind imposibil de contestat şi combătut dinăuntrul Bisericii, adică acelora ce cred, mărturisesc şi iubesc această Sfântă Tradiţie şi pe Părinţii menţionaţi, rezultă că axa Nord-Sud a Pământului stă fix nemişcată în centrul cosmosului/universului şi nu descrie nimic, nici o formă geometrică. Iar cei 25764 de ani reprezintă o cronologie pitagoreic/platonică, ce nu poate avea nici un sens în cadrul de care amintim.
„Viteza de precesie este, deci, de un grad în 71,5667 ani. Zona cerească din ju­rul e­clipticii (planul orbitei Pământului) cu o lăţime de 18 grade se numeşte zodiac, pentru că aici se gă­sesc ce­le 12 constelaţii parcurse succesiv de Pământ în miş­ca­rea sa anuală.
Redăm mai jos nişte lămuriri elementare de astro/logie/nomie patristică, pentru a ajuta la clarificarea înţelegerii acestui pasaj.
Având în vedere modelul geocentric, rezultă că Soarele, a patra planetă de la Pământ, efectuează acest traseu prin sectorul zodiacal, acea bandă de 18 grade, înclinată la 23 de grade pe planul eclipticii.
Astrologia modernă şi contemporană este un amalgam de astrologie „clasică” fundamentată pe mişcări moderne.
În linii mari, sistemul clasic astrologic poate fi descris astfel:
„Fragmentul acesta se află păstrat în Istoria Bisericească a lui Eusebiu, Episcopul Cesareei Palestinei (Cart. VII, cap. 32 [trad. de Iosif Gheorghian, Buc., 1896 p. 244]). Sub partea cea opusă a universului este a se înţelege emisfera sudică a glo­bului ceresc, pe care o desparte ecuatorul ceresc, numit de Matei Vlastare în alt loc al tratatului de faţă cercul cel mai mare al paralelelor, cercul echinocţial, de emisfera nordică. În luna lui martie soarele încheie cursul său prin emisfera sudică şi trece în cea nordică. El îşi are calea sa în zodiac, care este îm­părţit în 12 părţi, numite de Vlastare douăsprezecimi, 6 în emisfera nordică şi 6 în emisfera sudică. Această cale o parcurge soarele într-un an trecând de a rândul prin cele 12 douăsprezecimi şi petrecând în fiecare din ele câte o lună. Cele 12 luni ale anului corespund aşadar celor 12 părţi ale căii solare. Cea dintâi douăsprezecime este cea a Berbecului, în care intră soarele deodată cu trecerea sa în emisfera nordică. Când se află acesta la începutul ei, atunci este el în unul din cele două puncte, în care calea solară, ecliptica, se taie cu ecuatorul ceresc, cercul echinocţial, şi anume în punctul echinocţial cel de primă­vară, despre care zice Vlastare în alt loc că se vede la începutul Berbecului” (cf. Prof. C. Popovici, introducere şi comentarii la Matei Vlastare, Despre Sfintele Paşti).
Din punct de vedere astronomic, observaţiile astrologilor new age suferă de grave fisuri, ce fac să apară o multitudine de cronologii diferite cu privire la momentul acestei treceri. Ceea ce ne interesează pe noi aici sunt însă implicaţiile teologice prezente în aceste concepţii şi efectul lor asupra credinţei şi învăţăturii creştine. Căci, departe de a fi o simplă aberaţie astronomică şi măruntă superstiţie, mişcarea new age se conturează ca un periculos adversar al creştinismului la scară mondială. Să punem faţă în faţă şi aceste afirmaţii astrologice omeneşti cu astrologia revelată. De unde ar fi apărut perioada aceea de 2147 de ani (după alţi autori: 2160 de ani) a soarelui într-o zodie? Să reţinem că este vorba de zodiacul sideral şi constelaţiile zodiacale. Căci precesia echinocţiilor se petrece exact în acest zodiac sideral. Întorcându-ne în prima săptămână a facerii lumii, în ziua a 4-a, când apar luminătorii, planetele şi stelele, soarele se afla în gradul 1 Berbec, momentul fiind echinocţiul de primăvară (îl putem numi, dacă vrem, 21 martie). Aceasta se arată şi în textul normativ pentru pascalie al lui Matei Vlastare:
„... deci când Dumnezeu a adus lumea din nefiinţă întru fiinţă, dela ziua întâia şi până la a şaptea a fost echinocţiu deplin, încât nici ziua, nici noaptea nu întrecea nici cât de puţin una pe alta, căci dacă şi ziua a patra se bucura de vederea facerii luminătorilor, totuşi acestora nu le era îngăduit ca acuma de a plana şi pe partea cea opusă a universului, căci soarele intrând îndată în secţiunea primă echinocţială a zodiacului se aşeză în gradul prim al berbecului, iar luna se puse îndată în distanţă de acesta pe locul ce este lui opus diametral, trecând şi ea prin secţiunea echinocţială de toamnă, prin cumpănă, fără să se precipite câtuşi de puţin înaintea soarelui, precum se întâmplă să alerge cel puţin în timpul de acum pentru că în alt mod nu era cu putinţă să i se susţină cu stricteţe lu­mina cea plină, arătându-ne Dumnezeu că n-a făcut la început nimic nedeplin, deoarece şi toată partea lunii cea întoarsă către soare fiind luminată de-a întregul ne arată prin deosebirea mişcării formele cele variate ale luminătorilor. Drept aceea ambii luminători se şi mişcau împreună de o potrivă sau mai degrabă nevariat deodată cu uni­versul ca şi cum ar fi aşteptat sfârşitul creării universului. Iar în ziua a şasea se formează omul prin mâinile lui Dumnezeu, înflorind încă frumos echinocţiul şi fiind luna aproape asemenea cu soarele în plinirea strălucirii, căci nu se cuvenea nici ca omul cel dintâi, care pentru multa sa înrudire cu lumina s-a numit şi de către cei înstrăinaţi de lumina religiei cu drept cuvânt lumină, să se facă înainte de echinocţiu, când toate erau acoperite cu întuneric, nici ca luminătorii lumii (să se facă înainte de acel timp), ai aceleia ce trebuia să fie supusă (omului), înconjurând ei acuma pentru prima oară ca nişte sateliţi pe acela ce avea să împărăţească asupra creaţiei, de altminterea având încă a se crea şi timpul trebuia neapărat ca ziua şi noaptea ce erau acum prezente să înceapă dela egalitate, pentru că aceasta şi este firesc de mai nainte, decât neegalitatea, precum şi averile de mai nainte, decât pierderile, învăţându-ne de aicea Dumnezeu a pune legea egalităţii, în care stă fiinţa virtuţilor, înaintea a toată pestemăsura şi ne­potrivirea, apoi astfel după ziua a şaptea începând luminătorii să alerge ca din bariere deschise şi nefiind făcuţi a se mişca asemenea de iute s-a introdus anomalia” (Matei Vlastare, Despre Sfintele Paşti).
Începând deja din anul 2, soarele a ieşit deja din zodia Berbec şi a intrat în Peşti unde se află şi astăzi. Dar, potrivit ratei de precesie de 1 zi la 300 de ani stabilită de către Iparh – Ptolemeu – Sosigene – Sfinţii Părinţi, soarele se va deplasa cu o zi la 300 de ani în mişcare „retrogradă” în zodia Peşti. Dacă socotim aprox. relaţia o zi = un grad, înseamnă că soarele ar rămâne într-o zodie aproximativ… 9000 de ani (300 de ani × 30 de grade). Este exact ceea ce ne arată şi confirmă observaţiile astronomice actuale: echinocţiul de primăvară are loc în constelaţia zodiacală Peşti!




Situaţia echinocţiului de primăvară (emisfera nordică) în zilele noastre.

După cum se vede în diagrama de mai sus, în decursul celor 7514 ani de la facerea lumii, precesia echinocţială s-a decalat astfel încât în zilele noastre putem plasa echinocţiul de primăvară în zodia (siderală) Peşti, spre sfârşitul ei.
Reţinem deci că Soarele şi nu Pământul este implicat în ceea ce se numeşte „precesia echinocţială”.
„După ce câştigă încrederea oamenilor cu a­ces­­te afirmaţii, strict ştiinţifice şi adevărate, se apro­pie de scopul lor legându‑le cu evenimentele biblice, ca să‑i câştige şi pe cei credincioşi”.
Totul s-a prăbuşit cu zgomot: echinocţiul de primăvară a fost din primele zile ale Creaţiei chiar în zodia Berbec! Aşa că acele speculaţii, fie ele astrologice, fie „ştiinţifice şi adevărate”, se risipesc ca pânza de păianjen, aşa precum a şi demonstrat de altfel Părintele Grigorie.
După cum bine s-a observat de către cei cu o conştiinţă duhovnicească trează şi trezvitoare, suntem martorii zorilor erei noi, cu a sa „nouă ordine mondială”, „vis de aur” al unor duhuri vrăjmaşe nevăzute, şi pus în practică de oameni mai mult sau mai puţin „discreţi”. Acestă „ordine” (kosmos) are nevoie neapărată pentru a funcţiona de despersonalizarea noastră, ceea ce constituie un atac cumplit asupra chipului lui Dumnezeu, care suntem noi oamenii. „Chipul” înseamnă în primul rând libertatea şi cugetarea (raţiunea), însuşiri dumnezeieşti şi îngereşti cu care suntem înzestraţi de la bun început, indiferent de căderile ulterioare şi gravitatea lor[2]. Evident, însumarea acestor însuşiri dă „libertatea de gândire”, suprema libertate, mai presus şi de cea de acţiune, mişcare sau exprimare. Aici putem alătura bineînţeles şi libertatea de credinţă şi conştiinţă, „drepturi” acordate nu de către cine ştie ce instanţe omeneşti, ci de către Însuşi Creatorul. De aceea noi, creştinii dreptslăvitori, mărturisim într-un glas cu Sfântul Apostol Pavel: „Toate mi-s slobode, ci nu toate mi-s de folos. Toate mi-s slobode, ci nu eu mă voi birui de vreuna... Toate mi-s slobode, ci nu toate zidesc” (I Corinteni 6, 11; 10, 13).
Acum ne dăm prea bine seama ce înseamnă „pecetluirea fiarei” şi cât de grave sunt etapele şi paşii care duc într-acolo. Diavolul şi slujitorii lui văzuţi şi nevăzuţi, ştiuţi şi neştiuţi, acţionează în atacarea acestor libertăţi în sensul invers: acţiune, mişcare, exprimare, urmând ca pasul final să fie întunecarea minţii, prin noua magie, tehnica avansată! De aici însemnătatea semnalelor trase, mărturisirii şi îndrumărilor cum ar fi acestea din articolul la care ne referim.
Încheiem aceste observaţii fiind pe deplin conştienţi că ele sunt extrem de greu de primit de către cei mai mulţi, întrucât învăţătura astrofizicii helio/acentriste a cuprins marea majoritate a omenirii în ultimul secol, fiind de departe cea mai mare înşelăciune a diavolului cu privire la cunoaşterea lumii văzute, la o asemenea scală. Dacă am amintit de libertatea de gândire, credinţă şi conştiinţă, iată, o exprimăm limpede în această mărturisire a adevăratei astrofizici. Dar adevărul şi lumina nu pot sta sub obroc la nesfârşit, „minciuna are picioare scurte” chiar dacă tatăl ei se străduieşte, prin slujitorii şi fiii săi adoptivi, să le lungească peste măsură, întru amăgirea, dacă este cu putinţă, şi a celor aleşi! Domnul să ne miluiască, lumineze şi întărească în aceste vremuri şi în cele ce vor urma! Amin.


Pr. Dan BĂDULESCU


[1] Vezi şi Cosmologia divină şi cea umană (http://www.creationism.info.ro/ blog118/Cosmologia-divina-si-cea-umana.htm) şi Astrologia lui Dumnezeu şi astrologia omului (http://www.scribd.com/doc/11465147/Astrologia-lui-Dumnezeu-i-astrologia-omului).
[2] „Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port ranele păcatelor”...

42 de comentarii:

  1. Domnule Codrescu
    daca vrem sa vorbim despre New Age sau despre idea bibilica a lumii in sens poetic, adica indipendent de experienta noastra sensoriala, sau mai bine spus transfigurand prin categoriile poetice aceasta perceptie, bine. Dar, nu pot sa cred ca acei oameni care stau acuma in statiunea orbitala internationala si inconjoara pamantul fiecare 90 de minute, si vad ca sorale sta nemiscat, sufera cu toti de o amagire din partea necuratului. La fel, nu pot sa cred ca muntii unde m-am nascut, alcatuiti de scoici marine fosile usor vazute in stancii la 3.000 metri inaltime sunt acolo ca o incercare din partea Domnului, pentru a vedea daca cred in continuare ca lumea are 7500 de ani, desi ochiul meu spune altceva.
    Cand crestinismul s-a intalnit cu lumea greaca a schimbat categoriile iudaice cu alte mai potrivite. Si n-a fost o tradare. Asa greu este sa facem si noi la fel, astfel incat oamenii de astazi o sa ne inteleaga cand vorbim?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar fi de preferat să vă adresaţi direct autorului, nu mie. Eu unul - dacă tot veni vorba - cred că teoriile cosmologice nici nu mîntuie, nici nu pierd.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru Sante Ronchi (respectînd discreţia):

    Vă înţeleg de minune, cu pădurile... (Poate că tocmai de aceea mi-am şi ales pseudonimul Codrescu, de la "codru" - pădure mare şi deasă...)

    RăspundețiȘtergere
  4. Acum inteleg de ca v-ati apucat sa traduceti: "...mi ritrovai per una selva oscura", sau "...Oh bosques y espesuras/plantadas por la mano del amado/¡Oh prado de verduras/de flores esmaltado"...

    RăspundețiȘtergere
  5. O sugestie pentru cel sau cea care semneaza "Sante Ronchi".
    În măsura în care cineva e ortodox şi e dispus să cerceteze lumea cu onestitate, multe “dificultăţi” de ordin cosmologic dispar. Dispare astfel şi rostul răspunsurilor evazive...
    Şi , în măsura în care cineva crede că Dumnezeu l-a făcut pe om aşa cum descrie referatul bibilc al creaţiei, e de crezut că Adam a avut la facere o vîrstă oarecare, una care să-i permită o existenţă independentă obişnuită. Căci, chiar dacă avea totul la îndemînă, Adam trebuie că a fost făcut de Dumnezeu om adult. Tradiţia ortodoxă spune că Adam a venit pe lume ca adult de 30 de ani, adică de vîrsta Noului Adam la începerea lucrării Sale publice.
    Or, în condiţiile astea, dacă “Sante Ronchi” l-ar fi văzut pe Adam la două zile de la naştere, ar fi zis că Adam are vîrsta de 30 de ani, deşi, în realitate, el avea numai 2 zile. Asta se întîmplă şi cu Pămîntul şi cu tot Universul. Par foarte bătrîne, dar, în ciuda interpretărilor materialiste, nu au decît vîrsta timpului scurs de la Facere şi pînă astăzi.
    Dumnezeu le-a făcut pe toate într-o perfectă rînduială, dar ochii noştri orbi şi raţiunea noastră înstrăinată de Logos ne împing la fel de fel de presupuneri. Dacă legile materiei ar dovedi irefutabil existenţa lui Dumnezeu, n-am fi liberi în duh, iar dacă n-am fi liberi în duh, nu ne-am putea mîntui. De aceea legile materiei nu dovedesc irefutabil că Dumnezeu este. (Fireşte, ele nu au cum să dovedească nici că El nu este.)
    Pentru cei credincioşii ortodocşi care au dificultăţi de soiul acesta – fie că sînt ispitiţi să adapteze adevărul scripturistic “noutăţilor” ştiinţifice, fie că sînt ispitiţi să ignore raţiunile din lucruri – de mare folos va fi lecturarea carţii ieromonahului Serafim Rose, Cartea Facerii, crearea lumii şi omul începuturilor, Ed.Sofiva, Buc., 2001.
    Pentru ceilalţi credincioşi, însă, ori de cred că Dumnezeu nu este, ori de cred că Biblia e o poveste şi o metaforă, ori de cred că Dumnezeu a avut nevoie de Big-Bang să facă lumea şi de evoluţie ca să-l facă pe om trăgîndu-l din maimuţă, ori de cred altele încă şi mai şi, este evident că dificultăţile nu au apărut încă. Dar ele vor apărea negreşit... mai devreme sau mai tîrziu.
    Altminteri, desigur, multe dintre cele ale articolului se pot discuta, de ne sînt folositoare.
    Lucian Popescu

    RăspundețiȘtergere
  6. Dle Codrescu, am aflat dintr-un comentariu anterior de ce v-ati pus acest nume (nu si cel de Razvan). Stiu ca o astfel de intrebare poate sa para si chiar este o indiscretie, dar s-au facut multe speculatii rautacioase pe seama numelui/numelor dumneavoastra. De aceea cred ca nu numai ma eu intreb: care-o fi povestea adevarata? Si va rog sa ma iertati de indrazneala.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Lucian Popescu
    "Dumnezeu le-a făcut pe toate într-o perfectă rînduială"
    Trebuie să ştii că, înconformitate cu credinţa ortodoxă, a spune că lumea a fost creată perfect este EREZIE! Lumea şi omul au fost create perfectibile. Greşeala de a crede că lumea (şi omul) a fost creată PERFECT este cea în care a căzut Catolicismul şi, de aici, lumea apuseană. Atât pentru dumneavoastră cât şi pentru
    @ Sante Ronchi - nici nu are importanţă ce perioadă de timp fizic a trecut de la crearea universului dininte de a fi creat timpul (de ăsta aţi uitat), apoi a celui spaţio-temporal şi apoi a universului biologic câtă vreme lipsea cel pentru care a fost destinat: OMUL. Omul este măsura tuturor lucrurilor, făptura ce trebuia să aibe grijă de creatură. Iar mesajul lui Moise era privitor la planul de mântuire al omului, nu de cercetare ştiinţifică.
    În plus interpretarea strict literară a Scripturii este şi ea EREZIE.

    RăspundețiȘtergere
  8. Pentru Lucian Popescu
    De acord cu tine, ma consideram antievolutionist inainte de a citi cartea cuviosului Serafim Rose, dar dupa ce am citit-o mi-am dat seama ca mai am de destelenit din cultura (duhului) ca sa pot astfel sa las Adevarul sa semene samanta cea curata. As mai adauga ca nu este cazul sa cadem in niste capcane ipotetice, conditionandul pe Dumnezeu, in lurarea sa creatoare, de timp, pentru ca timpul este si el creat de Dumnezeu atunci cand "s'a facut seara si s'a facut dimineata; zi una." Expolrarea astronomica precum si gandirea astrologica, pentru cei ce cred, este o pierdere din timpul pe care Dumnezeu ni l-a acordat spre al folosi intr-o explorare mult mai importanta si anume a universului nostru interior. Daca era de stiut ceva folositor, pentru mantuire, cu siguranta Dumnezeu ne-ar fi aratat. Nu poti sa-l cauti pe Dumnezeu in inima ta (imparatia Lui) si in acelasi timp sa descosi universul. Desigur optiunea apartine fiecaruia dintre noi.

    RăspundețiȘtergere
  9. D.le Popescu
    in nici un fel nu vreau sa intru in contradictoriu, nici sa fac abuz de rabdare D.lui Codrescu. Da, intrebarile mele erau cam retorice fiindca stiu care sunt respunsurile obisnuite. Ma permit numai sa clarific ca, daca semnez cum am semnat, este pt ca in pasaportul meu (fara cip) asa este scris. Adaug ca, pentru prima data in viata mea (si nu mai sunt tanar) cineva a fost indecis daca sunt "cel sau cea".

    RăspundețiȘtergere
  10. Per Sante Ronchi:

    Poate dl Popescu v-a vazut caricatura si i s-a parut ambigua...

    RăspundețiȘtergere
  11. Pentru Daniela:

    Să nu-i zicem indiscreţie, ci curiozitate...
    Ei bine, pentru că sînt provocat şi pentru că, în fond, n-am nimic de ascuns în ce priveşte identitatea mea, am să vă satisfac curiozitatea, spunîndu-vă "povestea" pe scurt (spre dezamăgirea celor care s-ar fi asteptat, poate, la mai mult).
    În certificatul de nastere sînt Vasile Adolf Marian, fiul lui Vasile Ilie şi Vasile Maria (născută Stan). Aşadar, Vasile e numele de familie, Marian numele de botez (după naşă), iar Adolf e un prenume pe care ai mei au înţeles să mi-l adauge în amintirea unei surioare pierdute prematur, Ada-Florica. Prenumele acesta l-am tras din greu, nu atît pentru că ar fi creat suspiciunea unei origini neromâneşti, ci pentru că în mahalaua bucureşteană în care am copilărit era receptat ca o ciudăţenie absolută, drept care mi-a fost stîlcit sau aproximat în fel şi chip: mi s-a spus Aldolf, Rudolf, Albert, ba chiar şi Ludovic...
    O vreme am purtat, prin căsătorie, pe lîngă Vasile, şi numele de Crivăţ.
    Cînd a fost să debutez publicistic (în 1985, în "Luceafărul"), Aurel Dragoş Munteanu, Dumnezeu să-l ierte, mi-a sugerat cu delicateţre să-mi caut un pseudonim. Simţeam şi eu că e cazul - şi atunci am semnat pentru prima oară Răzvan Codrescu (cum am ajuns la Răzvan Codrescu e o "poveste" în "poveste", pe care o las pentru altădată).
    Din primăvara lui 1990, cînd am început o activitate publicistică mai intensă, am semnat de cele mai multe dăţi Răzvan Codrescu, dar uneori am mai semnat şi cu numele mele adevărate, în cîteva combinaţii, din raţiuni care mă privesc. Toate cele zece cărţi proprii pe care le-am publicat au purtat însă semnătura Răzvan Codrescu, acelaşi pseudonim publicistic utilizîndu-l şi pentru blogul de faţă. Astăzi, în documentele oficiale sînt Vasile Adolf Marian, iar ca publicist sînt Răzvan Codrescu.
    E o "poveste" între alte cîteva mii din trecutul şi prezentul publicisticii româneşti.
    Sper că acum v-aţi ostoit "curiozitatea".

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumos raspuns. Sa-mi traiesti, Razvane!

    RăspundețiȘtergere
  13. Vă multumesc pentru rabdare, domnule Codrescu. Si va rog inca o dată sa ma iertati. Macar asa nu se va mai putea specula.

    RăspundețiȘtergere
  14. Pentru Daniela:

    N-am răspuns numai curiozităţii dvs., ci şi altor semnale de nedumerire (mult mai suspicioase) care mi-au parvenit în ultima vreme.
    În privinţa încetării speculaţiilor, eu zic să nu vă faceţi prea multe iluzii.
    Înainte de 1989, după ce, sătul de navetă, mi-am dat demisia şi am devenit suplinitor, a trebuit să mă mulţumesc o vreme, ca să am din ce trăi, cu un post de profesor în învăţămîntul „special”. Acolo am putut remarca un lucru: amuzamentul predilect al oligofrenilor este să se ia de numele celorlalţi, stîlcindu-le, interpretîndu-le anecdotic, substituindu-le cu porecle etc. Constat că această tendinţă oligofrenică se manifestă şi la anumiţi condeieri din presa românească. Cum adevărul nu vindecă oligofrenia, speculaţii probabil că vor mai exista, atîta vreme cît vor exista oligofreni.
    Parafrazîndu-vă, eu aş zice mai degrabă: măcar aşa se va şti care sînt oligofrenii.

    RăspundețiȘtergere
  15. D-le Codrescu,

    Faceti pe niznaiul cu "competenta": atata ignoranta, sofistica si erezie pe paragraf ca in textul Pr. Badulescu am intalnit destul de rar, chiar si in publicistica romana de astazi.

    Cum puteti publica si gazdui pe blog asemenea bazaconii?! Nu pot sa pricep de unde au iesit toti obscurantistii, tracomanii si ejusdem farinae, pana i-am intalnit pe internet eu unul nu prea vazusem...

    E vorba de cunostinte elementare care tin de fizica si filozofie la nivel de bacalaureat, si de teologie elementara. Nu sunteti lipsit de modestie daca marturisiti ca competenta dvs. nu e deloc sub acest nivel.

    - fizica: pamantul sufera acceleratia corespunzatoare miscarii de rotatie, soarele nu o sufera (prin efectul fortelor centrifuge). Deci pamantul se invarte in jurul soarelui, nu invers.

    - filozofie: daca nu am putea cunoaste realitatea corespunzator, si suntem victimele diavolului, cum am putea macar deosebi realitatea fizica de cea spirituala? De fapt nu exista contradictie, ci armonie si complementaritate in cadrul cunoasterii: revelatia si stiinta nu se confirma nici nu se infirma una pe alta.

    - teologie: Biblia nu se interpreteaza intotdeauna literal si niciodata tendentios; nu insist pe detalii, alti comentatori au subliniat aceeasi chestiune si o cunoasteti prea bine.

    Tot ce scrie Pr. Badulescu este contrar datelor si principiilor de mai sus. Daca ar fi sa-l credem, nici fizica, nici filozofia, nici teologia nu ar fi posibile - numai interpretarea dansului, de o tendentiozitate evidenta in fiecare propozitie.

    Recunoasteti ca Pr. Badulescu nu are nici o autoritate in vreo dezbatere intelectuala (doar multe pretentii) si ca ortodoxia nu e obscurantista! Inca un text ca asta si veti pierde multi dintre cititorii acestui blog.

    RăspundețiȘtergere
  16. Domnule Ronchi,
    Va cer iertare pentru ca am presupus, fara niciun temei, ca va numarati printre anonimi. De aici si pina la a nu sti daca sinteti domn ori doamna, n-a fost cale lunga.
    Pentru mine, numele Sante Ronchi era neobisnuit. Mai ales Sante.
    Va felicit pentru româna dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere
  17. Domnule Marian MHM,
    Asa este, Dumnezeu nu a facut o lume perfecta, ci perfectibila, daca va convin termenii acestia, desi se vor fi gasind altii mai buni. Citind cu atentie pasajul meu pe care l-ati citat, veti observa ca nu am sustinut ca Dumnezeu a facut o lume perfecta.
    Dar, este adevarat, eu nu am fost atit de limpede ca dumneavoastra. Asa incit, domnule Marian MHM, va multumesc pentru a fi pus lucrurile la punct si de a nu fi lasat loc de erezie.
    Altminteri, in ce priveste celelalte chestiuni, ar fi mai mult de spus decit scurte sentinte, iar aici nu este spatiul necesar pentru a ne lamuri.

    RăspundețiȘtergere
  18. E loc de multe precizari: mai scrieti si articole nu numai comentarii!

    RăspundețiȘtergere
  19. Unui Anonim supărat pe teologi:

    Oricît de generos moderator aş fi, nu pot să postez acuzaţii atît de grave sub anonimat. Dacă aveţi acoperirea a ceea ce spuneţi, daţi-vă numele şi produceţi probele!

    RăspundețiȘtergere
  20. Anonimului de la 10:50 AM:

    Decît toată această diatribă, mai bine scriaţi un text cu cap şi cu coadă în care să arătaţi punctual şi sub propria semnătură unde credeţi că greşeşte autorul - nu în raport cu paradigma ştiinţei oficiale de azi, ci cu propriul său sistem de referinţă.
    Eu chiar nu-s în măsură nici să-l apăr şi nici să-l contrazic pe autor, n-am pasiunea acestui gen de probleme şi n-aş fi postat poate textul dacă nu ar fi fost în legătură cu un alt text postat mai înainte.

    RăspundețiȘtergere
  21. Fratilor din puctul vostru de vedere se pare ca Dumnezeu s-a cam inselat atunci cand si-a analizat creatia si a constatat ca toate erau bune foarte(Facerea 1;31). Iertati dar cu ratacirile....

    RăspundețiȘtergere
  22. Pentru Blogg-trotter (de data aceasta nepostat):

    Catolicii sînt mai atenţi la mişcările noastre decît sîntem noi la ale lor. Asta nu ascunde întotdeauna şi neapărat intenţii impure.

    RăspundețiȘtergere
  23. Unui Anonim pe care nu l-am mai postat (cu speranţa că va înţelege că nu din rea-voinţă):

    "Sistemul de referinţă" era "cosmologia Sfinţilor Părinţi". Dacă mai tîrziu se va fi prevalat de ea şi Inchiziţia, aceasta este o altă discuţie (care priveşte mai mult lumea apuseană).
    În altă ordine de idei, cînd ai apucat să primeşti un musafir la masă, nu-i spui de faţă cu ceilalţi că-i prost îmbrăcat şi că nu ştie să ţină furculiţa. Eventual, altădată, îţi alegi mai atent oaspeţii.
    Sînt şi discuţii pe care nu le pot purta aici, mai ales într-o atmosferă atît de inflamată. Pe dvs., însă, nu vă împiedică nimeni, dacă nimeriţi tonul...

    RăspundețiȘtergere
  24. Si muove, si, ma non si muove bene...

    RăspundețiȘtergere
  25. Pentru "Detectorul de spioni" (nepostat din motive de igienă intelectuală):

    Ştim şi noi cu ce se ocupă S. R. în România (inclusiv de stratagema "Vasilică", amuzantă în felul ei), dar nu vedem nici un motiv de panică şi de "mînie proletară". Mai degrabă ar trebui să recunoaştem că noi avem talentul nefericit de a face impresie proastă observatorilor din afară. Tocmai de aceea v-am respins comentariul, care mi s-a părut - iertaţi-mă că trebuie să v-o spun! - un amestec deconcertant de adevăr rău gestionat şi de speculaţie vulgară.

    RăspundețiȘtergere
  26. D-le Codrescu
    daca n-as fi vrut ca lumea sa stie cine sunt, n-as fi pus datele mele la o distanta unui click (sunt pe net de 17 ani, si stiu cum sa-mi sterg urmele). Daca am postat aici a fost pt ca mi-a placut stilul dumneavoastra, si stiam ca, daca cuvintele mele ar fi fost nepotrivite, simplu n-ar fi fost publicate. Pt mine este un exercitiu la romana, si o posibilitate de cunoaste (si de a iubi) o lume despre care nu stiam nimic cu 2 ani si 4 luni in urma, cand am fost trimis in Romania. Cat despre razboiintrucuvant, bine, acolo am regasit ceva uitat, adica intalnirea mea cu Martorii lui Ieova, acum 40 de ani, asa ca, poate n-am rezistat ispitei de a me amuza un pic. Cer iertare, desi cred (parerea mea) ca acel fel de a vorbi dauneaza in primul rand ortodoxia. Daca cineva crede ca vorbesc cu rea intentie, problema nu este a mea. Cer iertare daca v-am necajit, sau daca cineva v-a necajit din pricina mea.

    RăspundețiȘtergere
  27. Cum nici unul şi nici altul nu avem nimic de ascuns, să nu ne necăjim mai mult decît este cazul. Şi, mai ales, cum spune românul (nu ştiu dacă şi italianul), "să nu punem la inimă".
    După o jumătate de secol de comunism, pe aici cecităţile şi suspiciunile sînt mai mari decît pe alte meridiane. Dar mai există, cu voia lui Dumnezeu, şi un rest de sămînţă bună, care trebuie descoperită cu răbdare şi ajutată să rodească "după soiul ei".
    Ecumenismul adevărat începe de la respectarea identităţilor şi cunoaşterea reciprocă întru Hristos, Care ştie mai bine decît noi că Marta e Marta şi Maria e Maria, şi că fiecare Îl slujeşte şi-L mărturiseşte în felul său.

    RăspundețiȘtergere
  28. Da, multumim, nu adaug altceva ca tare m-au obosit astazi copiii. Cred ca m-am prins si cu Marta si Maria :)

    RăspundețiȘtergere
  29. Domnule Codrescu, cred ca Padre Sante ar trebui sa citeasca pe acest blog articolul d-voastra despre Homo europaeus si Icoana Europei crestine.
    Nu ma adresez direct dumnealui ca sa nu-l obosesc si mai tare...

    RăspundețiȘtergere
  30. Pot sa-l re-citesc, dat fiind ca de doi ani de zile citesc fie acest blog ca si cum cel al lui Claudiu Tarziu, Rost, etc.

    RăspundețiȘtergere
  31. Pt Anonim
    Asadar, am recitit dupa indemnul dumneavoastra articolul amintit. Cum am mai spus, cred (poate gresesc) ca m-am prins cu faptul de Marta si Maria, desi nu aminteam "Icoana Europei crestine", si mai degraba m-am gandit la ceva scris de mine in alt blog si, poate, semnalat de catre un cititor (cum ar fi M. MHM de exemplu).
    In orice caz, pot sa spun ca sunt de acord cu "Icoana...", si - pt a clarifica - trebuie macar sa spun ca nu cred nici realistic nici de dorit un amestec intre Marta si Maria (folosind aceasta paradigma) si ca, daca de ecumenism tot sa vorbim, este (dupa mine) mai mult o imbogatire reciproca cu ceva pe care tu o ai si eu nu, sau am in masura mai mica.
    Sa fac un exemplu: eu am o sora care este calugarita (ordinul Sf. Tereza din Avila), adica ramane tot timpul intr-o monastire, rugandu-se (a ales acest fel de viata dupa 5 ani de voluntariat in Africa), pe cand eu am fost nevoit sa ma ocup intodeauna de drogati, puscariasi, tineri, samd. Ce fac mai putin eu face mai mult ea, cu toate ca si in cel sarac eu vad prezenta lui Iisus. Da, am citit aproape toate vietile sfintilor din pustiu, sau despre esicasm in Povestea unui peregrin rus, sau un teolog cum ar fi Evdokimov, totusi nu sunt un om de cultura, si pt a trai experienta a Mariei care este in ortodoxia, ma axez mai mult prin intalnirile cu ortodoxii, cu cititul pe net, etc. In alta ordine de ideii, cred ca biserica ortodoxa romana vrea sa dezvolte si ea mai mult ce este specificul Martei, daca am sa ma uit in comunicatele lui Pf Daniel, unde nu lipseste aproape niciodata ceva despre "promovarea lucrarii social filantropice a Bisericii". Nu folosesc de obicei un ton apologetic. Daca am facut-o si am ofensat cineva, cer iertare.

    RăspundețiȘtergere
  32. Si totusi se mişcă?
    Asta nu a spus-o Gslilei niciodată, e o legendă masonică iluministă antibisericească. Vezi pentru aceasta şi:
    "In final, celebrul "Si totusi se mişcă", ce se presupune ca a fost spus de Galileo, cand s−a ridicat din genunchi dupa ce a abjurat miscarea pamantului, este o fictiune recunoscuta, care n−a fost mentionata nicaieri mai mult de un secol de la moartea lui, petrecuta la 8 ianuarie 1642, anul in care s−a nascut Newton." ...
    ... "Este un omagiu adus personalitatii sale puternice si influentei marcante pe care individualitatea sa a avut−o asupra istoriei, omagiu
    pe care legenda il perpetueaza, fara vreo dovada care sa−l
    sustina." (R. Spangenburg, D.K. Moser; Istoria stiintei)
    Este limpede deci, ca Galilei n−a rostit aceasta propozitie
    memorabila, ci ca ea este un mit aparut mai tarziu, in vremea
    iluminismului. Pentru cei amatori de informatii mai exacte, s−a aratat ca expresia cu pricina a fost pusa in circulatie ca o propaganda anticatolica de catre jurnalistul Giuseppe Baretti in 1757 intr−o antologie publicata la Londra, Italian Library, fiind destinata publicului britanic.
    Dovada faptului ca el nu a infruntat tribunalul bisericesc este faptul ca a fost ulterior inmormantat intr−o biserica. Ori un pacatos neabsolvit n−ar fi avut niciodata parte de un asemenea tratament."
    Scriptura:
    „Neam merge şi neam vine, şi pământul în veac stă.” (Eclesiastul I, 3-5)
    Sfânta Tradiţie:
    Sfântul Ioan Gură de Aur: "Căci cei nebuni îşi închipuie că nimic nu stă pe loc, dar aceasta li se pare nu din obiectele văzute, ci din ochii care văd. Deoarece ei sunt nestatornici şi buimaci, ei cred că Pământul se roteşte cu ei, dar el nu face asta, ci stă nemişcat. Tulburarea este chiar starea lor, şi nu vreo schimbare a stihiei." (Omilii la Tit III)...

    RăspundețiȘtergere
  33. Stimate Domnule Codrescu,

    Vă înfăţişez un text care, cred, ar putea ajuta sufleteşte şi duhovniceşte unora dintre cei ce caută sincer în sfera "soroacelor". Aparţine Arhimandritului Sofronie de Essex (Cuvântări duhovniceşti, II, trad. de Ierom. Rafail (Noica), Ed. Reîntregirea, 2008)
    "De ce vorbesc cu atâta - aş zice - întristare? Pentru că dorirea inimii mele este ca voi să vă însuşiţi acestea, să se depărteze de la voi acel chip al gândirii care este stâlcire a vieţii creştine. Îmi este greu să vorbesc astfel, pentru că mulţi bolnavi cu sufletul nu sunt în stare a auzi un astfel de cuvânt. Mulţi sunt care nu trăiesc veşnicia în Hristos, ci o curioasă formă a vieţii pământeşti. Lipsindu-le viziunea veşniciei, vremea şi zilele pentru ei devin singura realitate, şi se ceartă pe tema calendarului (apariţiei pământului, heliocentrismului, timpului venirii Domnului!?! n.m.) etc). Când eram în Athos a avut loc reforma calendarului. Biserica Universală a vrut să reorânduiască curgerea vremii pe baza principiilor puse dintru început. Iar la început se întâmpla că Echinoxul era pe 9 Martie, iar apoi a ajuns sü fie pe 22. Dar această schimbare priveşte mai ales viaţa exterioară a societăţii omeneşti, ca să nu zic viaţa statală. Dar a privi această latură ca pe o dogmă, ba chiar să rupi comuniunea liturgică, este urmarea neajunsului înţelegerii şi a lipsei de experienţă a veşniciei în Hristos. Tot ce este al pământului trece. În cei douăzeci de ani ai vieţii mele la Athos mi-a fost dureros să văd cum unii, chiar şi oamni buni, gândesc numai în termeni de zile, iar nu la veşnicie. Şi astfel, într-un chip ciudat se învârtoşează inima acelor oameni. De acum uşa inimii lor este închisă. Ei n u pot înţelege nici rugăciunea din Ghetsimani, nici moartea pe Golghota, nici gândul lui Simeon Noul Teolog sau al lui Siluan pentru faptul că fiecare dintre noi trebuie a se asemăna omului celui dintâi prin cuprinsul vieţii sale, adică să devină un Adam. Şi lipsa cugetului pe care ni-l învaţă Părinţii noştri face ca noi să stâlcim creştinismul, ridicând condiţiile statale şi ale vieţii sociale la nivel de dogmă." Ioan

    RăspundețiȘtergere
  34. Textul e cît se poate de binevenit în context. Adeseori superstiţia ia pe nesimţite locul credinţei, iar habotnicia pe cel al cucerniciei. Primul semn după care îl recunoşti pe superstiţios sau pe habotnic este că atenţia lui se abate dinspre taină spre misterul senzaţionalist, dinspre esenţialul mistic spre inesenţialul speculativ. Smintitul de la credinţă (îşi) pune întrebări proaste, tinde să absolutizeze conjuncturile, pariază pe idei fixe sau pe obsesii, devine vociferant şi agresiv, iar în acelaşi timp - pentru că "prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul" - se crede pe sine buricul pămîntului. Credinţa smintită e mult mai primejdioasă decît necredinţa, pentru că surpă viaţa religioasă dinăuntrul ei, tîrînd-o în derizoriul socotelilor omeneşti.
    Aberaţia poate merge, ca să dau un exemplu din sfera febrei apocaliptice, pînă la a pune mai presus de cuvîntul lui Hristos ("nimeni nu ştie ceasul acela...") "revelaţia"... calendarului mayaş (sfîrşitul lumii vine în 2012!), şi altele asemenea. Or, cînd aberaţia ia locul discernămîntului, religia - oricare ar fi ea - se preface în handicap psihic şi social, dînd apă la moara ateismului şi laicismului, care nu mai trebuie decît să arate cu degetul: Quod erat demonstrandum!

    RăspundețiȘtergere
  35. @Ioan

    "şi se ceartă pe tema calendarului (apariţiei pământului, heliocentrismului, timpului venirii Domnului!?! n.m.) etc)." A zis ceva părintele Sofronie de heliocentrism?
    Ia uite-te mai bine această copertă:
    http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-carte/3339-conflict-intre-legile-stiintei-si-minunile-credintei-badulescu,-dan,-pr..html
    Acolo în dreapta sus este o icoană făcută de chiar părintele Sofronie la Essex, şi ea reprezintă facerea luminătorilor în ziua a 4-a. Este o icoană geocentristă evident! Mai există şi altele de acest fel după care a fost făcută aceasta. Vezi atent şi icoana de la http://rafaeludriste.blogspot.com/2009/01/cele-dou-calendare-dou-timpuri.html

    Iar ca să risipim - oare o fi cu putinţă? - orice bănuieli de "oameni buni, gândesc numai în termeni de zile, iar nu la veşnicie. Şi astfel, într-un chip ciudat se învârtoşează inima acelor oameni. De acum uşa inimii lor este închisă.", şi "lipsa cugetului pe care ni-l învaţă Părinţii noştri face ca noi să stâlcim creştinismul, ridicând condiţiile statale şi ale vieţii sociale la nivel de dogmă." să luăm seama la următoarele cuvinte (deoarece se vede că ale Sfântului Ioan Gură de Aur n-au avut nici un ecou!!!):
    "Deci pământul nu stă în mijloc pentru că ar atârna într-o cumpănă dreaptă, ci pentru că măreţia voii lui Dumnezeu îl ţine în frâu prin legea Sa, astfel ca ceea ce este şovăielnic şi gol să rămână neclătinat, precum şi proorocul David mărturiseşte, zicând: «întemeiat-a pământul pe tăria lui şi nu se va pleca în veacul veacului» (Psalm 103, 5). De bună seamă, Dumnezeu nu este propovăduit aici numai ca Meşter, ci ca Cel Atotputernic, Care... întru tăria legii Lui... nu-i îngăduie (pământului) a se clătina... Şi nici când citim: «Eu am întărit stâlpii lui», (Psalm 74, 3) nu putem socoti cum că pământul s-a sprijinit cu adevărat pe stâlpi, ci pe puterea care ţine şi reazemă firea pământului. Şi în ce chip stă aşezarea pământului în puterea lui Dumnezeu, cunoaşte şi dintr-aceasta, căci scris este: «Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură» (Psalm 103, 32) şi într-alt loc: «Încă o dată Eu clatin pământul» (Agheu II, 7). Deci nu rămâne nemişcat în strânsorile lui, ci este zguduit adesea la semnul şi porunca lui Dumnezeu (Iov 9, 6), precum şi Iov zice că «Domnul îl zguduie din temelii, iar stâlpii lui se clatină». (Iov 26, 6-8)... Cu voia lui Dumnezeu rămâne, dar, neclătinat pământul şi «stă în veacul veacului» (Eclesiastul I, 4), precum spune Biserica, şi după voia lui Dumnezeu se mişcă şi se clatină. Drept aceea, pământul nu stă sprijinit pe temeliile lui şi nici nu rămâne neclătinat pe reazemul său, ci Domnul îl face să stea şi îl cuprinde cu tăria voii Sale, «că în mâna Lui sunt toate marginile pământului». (Psalm 94, 4) Şi simplitatea aceasta a credinţei biruieşte toate mărturiile...

    Căci în ce chip pământul stă atârnat în gol şi rămâne nemişcat din pricina greutăţii sale cumpănite din toate părţile..."

    Cum e?

    Aceste vorbe sunt din tâlcuirea la Hexaemeron a Sfântului Ambrozie al Mediolanului.

    Se vede că de aceea e s-a scris ce s-a scris în încheierea articolului.

    Aveţi Scripturile şi pe Părinţi! Dacă pe aceştia nu-i credeţi, nu veţi crede nici de ar învia cineva din morţi!

    RăspundețiȘtergere
  36. @Constantin

    Bunica bate toba,
    Bunica bate tare.

    RăspundețiȘtergere
  37. @Constantin

    Cu câtă discretă smerenie vă identificaţi opinia cu Scriptura şi Părinţii.

    RăspundețiȘtergere
  38. Stimate domnule Codrescu,

    Apreciez mult curajul şi poziţia dumneavoastră întru cele ale duhului şi mă bucur că aţi avut inspiraţia de a-l posta pe părintele Bădulescu cu una dintre preocupările sale, anume geocentrismul. Geocentrismul este trup din trupul duhovniceştilor scrieri ale Sfinţilor Părinţi lucrate întru Duhul. („Toate scrierile Sfinţilor Părinţi sunt alcătuite sub insuflarea sau înrâurirea Sfântului Duh. Minunată este împreună-glăsuirea lor, minunată este ungerea lor de sus! Cel care se călăuzeşte după ele are drept călăuză, fără îndoială, Duhul Sfânt” - Teofilact al Bulgariei). De aceea părintele Bădulescu a avut acelaşi curaj ca şi dumneavoastră de a se arăta lumii „întru cele proaste” şi de a se pune în rândul ignoranţilor de cele ale lumii acesteia. Este ignorant doar pentru că ignoră, trece cu vederea, nu ia în consideraţie, omite teoriile helio/acentriste pentru a aduce în faţă comoara de înţelepciune a Sfinţilor Părinţi. Aprofundând pe aceştia, nu se pot ignora atâtea tâlcuiri şi omilii pline de valori perene şi nu se pot desconsidera acestea în faţa teoriilor helio/acentriste, cum ar fi cea prezentată la un moment dat de Galileo Galilei, dar care, conform multor documente, nu a fost susţinută de el până la capăt (drept care a şi fost înmormântat în biserică şi nu ca un eretic).
    Oare nu a sosit pentru noi toţi clipa de curaj şi dăruire de sine pentru a duce lupta cea dreaptă? Nu este acum oare vremea mărturisirii? ...Nu a venit timpul punerii sub anchetă a tuturor?.. Oare nu e bine să îi chestionăm noi pe oamenii de ştiinţă pe baza descoperirilor Sfinţilor Părinţi? Oare nu e mai bine să fim cu aceştia din urmă într-o barcă, şi nu cu alţi titani(ci)? „E timpul slugă veche şi robul celui rău, tu omule şi frate,”... (T. Arghezi) să schimbăm rima şi să ne alăturăm şi noi cuvintelor Maicii noastre şi să zicem: „Iată robii Domnului! Fie nouă după cuvântul Tău”, Doamne, şi al proorocilor şi al Sfinţilor Săi, după cuvântul lui Moise, al lui Hrisostom, al lui Vasile, ...al Sfântului ... şi al tuturor care au cugetat cele ale Duhului şi să nu ne fie nouă după cuvintele unora ca Bruno, Copernic, Galilei, Kepler, Newton, etc. (lipsiţi de sfinţenie şi preocupaţi conform documentelor scoase la iveală de multe edituri de vază, de vrăjitorie - cu adevărat! - de erezii şi altele mai puţin ... de dat la iveală în public...).
    E vremea în care să trecem la treabă şi să repunem lumea pe temeliile Începuturilor Facerii şi să continuăm lucrarea Sfinţilor Părinţi reluând bunele cunoaşteri de unde ne-au lăsat Ei. Să ignorăm de acum teoriile lipsite de inspiraţie duhovnicească ale altora, chiar dacă se numesc ei oameni de ştiinţă, chiar dacă lumea funcţionează „şi aşa”, adică strâmb şi poticnit, după cum se vede .... La treabă, băieţi!

    RăspundețiȘtergere
  39. Pentru "Teolog" (nepostat):

    Lungul răspuns pe care ambiţionaţi să-l daţi lui Marian MHM este cu totul confuz - şi logic, şi gramatical. Dacă-l veţi rescrie mai cu băgare de seamă, poate îl voi posta pînă la urmă. Încercaţi să nu compromiteţi eticheta cu care semnaţi!

    Pentru Lupescu:

    V-am postat comentariul, dar părerea mea este că discuţiile de acest gen sînt oţioase şi stau pe o confuzie impardonabilă între planul duhovnicesc şi planul cultural.

    RăspundețiȘtergere
  40. Ba s-avem pardon domnule Codrescu.
    În altă ordine de idei trebuie să ştiţi că pe lumea asta se trăieşte mai creştineşte fără internet. Asta ca să nu vă faceţi o părere greşită despre mine, aşa cum eu mi-am făcut despre dumneavoastră.

    RăspundețiȘtergere
  41. Fără multe s-ar trăi mai creştineşte. De-acum marea încercare este însă să trăieşti cît mai creştineşte cu tot cu ele.
    Iar pentru asta nu există reţete, ci fiecare face ce, cît şi cum poate, în numele lui Dumnezeu.
    Şi cred că bunul Dumnezeu ne iartă pe toţi şi de erorile logice, şi de erorile cosmo-logice, dacă n-avem inimă rea.
    Căci nu prin macrocosmos vine mîntuirea, ci prin microcosmosul care sîntem, cu voia lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere