Pagini

vineri, iulie 18, 2008

ESTE HRISTOS ÎN MIJLOCUL NOSTRU ?

Am găsit de cuviinţă, cu îngăduinţa autorului,
ca mîhnirea d-lui Iulian Capsali,
care este şi a multor altora,
să aibă cuvînt şi pe acest blog... (R. C.)





Am fost îndemnat recent de un prieten* să scriu câteva rânduri despre un gând care să-mi fi dat ghes mai degrabă în aceste zile pline. “Ce mai freamăt, ce mai zbucium!…”
După câteva minute de meditaţie, mi-a venit ideea solidarităţii şi a prieteniei forjate în (şi de) polemicile care au zguduit pacea ultimei luni. Unii dintre combatanţi îmi erau cunoscuţi doar din scris, pe alţii îi cunosc personal. Am simţit gustul baricadei de la Universitate, mai exact al demonstraţiei din Piaţa Universităţii, de la începutul lui 1990. Condiţiile au fost similare: o minoritate privită cu dispreţ şi cu în-verşunare de marea majoritate, tulburată de “gălăgia” unor protesta-tari în spatele cărora propaganda neo-comunistă punea cele mai abjecte malversaţiuni: trafic de stupefiante şi alcool – de fapt, sandvişuri cu ceai primite de la oamenii ce solidarizau cu noi în drum spre serviciu; în corturi, curvăsărie – de fapt, acolo se adăpostea un nucleu mai dur al contestatarilor, unii dintre ei intraţi în greva foamei; valută, agenturi străine, interese destabilizatoare ş.a.m.d. Acelaşi tip de coeziune umană cu cel de lângă mine m-a încercat şi în ultima vreme. Acum, aceeaşi pornire de a-i prezenta într-o lumină chioară, cu o sentenţiozitate abia mascată uneori, alteori cu duritate, pe aceia care au pus „monopolul pe Iisus”, aceşti “fundamentalişti de serviciu” care se opun “civilizaţiei”, “europenismului”, “moder-nizării”...
Cel mai trist este că pe lângă ignarii cocoşei clonaţi, vestitorii de planton ai nopţii seculare, sunt şi oameni pe care-i preţuiam. Iar ce mă doare cel mai tare este lipsa deontologiei teologice a argu-mentelor acestora din urmă, de parcă se adresau unui alt popor decât cei cu care se împărtăşesc în crugul celest al Duminicii...
Ce s-a întâmplat, fraţilor? Hristos a folosit cumva două măsuri atunci când Şi-a spus Cuvântul: una pentru ”iniţiaţi” şi alta pentru „mase”? Este nevoie de o mediere expertă, alta decât a Sfintei Tradiţii? Există oare două ortodoxii: una căpcăună, a „gloatei fundamentaliste,” şi alta a aristocraţiei spiritului, înclinată spre aggiornarea Tradiţiei după spiritul vremurilor? Repet, aici nu vorbesc despre liber-pansişti, de la care nu putem avea pretenţii de convingeri ortodoxe (de la ei nu ai nici o pretenţie, în general), ci de la tovarăşii de drum de până acum, care văd că încearcă să găsească o a treia cale, între (post)mo-dernitate şi Tradiţia ortodoxă integrală. Cred ei oare cu adevărat că pot pune apă de colonie în agheasmă şi răşină sintetică loc de ulei în candele? Sau este şi mai preferabil în acest caz un bec de lanternă, spre a nu afuma pereţii Bisericii?
Iarăşi nu înteleg de unde transpare concluzia că suntem duşmanii „paşnicilor greco-catolici”, „ca să nu mai pomenesc infernul rezervat [de noi] romano-catolicilor, protestanţilor, musulmanilor, evreilor sau budiştilor...” De când, dacă îţi aperi identitatea creştin-ortodoxă, eşti a priori şi ab initio duşmanul celorlalte culte? Nu pot să înţeleg...
Nu am văzut din partea celor pe care i-am creditat cândva decât opinii personale dictate de sensibilităţi/umori de moment, argumente sentimentale, politice, simbolice, sau pur şi simplu razante faţă de subiect, dacă nu chiar idei extrase din arsenalul (greco)catolic bine-cunoscut (ortodoxie rusă – y compris sovietică, securistă, troglodită, înţepenită, cu o tradiţie castratoare etc.). Acest tip de discurs, chiar dacă exaltă sensibilitatea unor oameni cinstiţi sufleteşte prin idealurile prezentate (dar unitatea creştină este un gând la care vibrează mai nou şi (a)gnosticii!), nu poate avea, în lipsă de argu-mente şi acoperire teologică (chiar şi la cei pe care-i creditai în do-meniu), decât consecinţe năucitoare şi confuzionante.
Cum este posibil? Ce ne împiedică să fim împreună? De ce să ne radicalizăm într-atât încât orice punţi să fie rupte cu primul prilej în care era atâta nevoie să fim alături? Iertat să-mi fie patetismul, dar chiar nu îmi găsesc tonul adecvat. Nu îmi doresc depărtarea de oamenii pe care i-am stimat şi pentru care aveam simpatie în sensul etimologic al termenului. Sigur că până la urmă sunt dator să-L ascult pe Hristos, Care profeţeşte şi îndeamnă: “Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa… Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine”. Dar o fac cu durere în suflet...
Îi sunt, într-un fel, până la urmă, recunoscător Mitropolitului Cor-neanu: a reuşit, fără să vrea, să decanteze, prin gestul lui fără prece-dent, nămolul de apă, pentru că ne obişnuisem deja cu gustul sălciu şi stătut al unei credinţe acomodante. Măcar acum ştiu care îmi sunt fârtaţii. Şi mai ştiu că, de acum înainte, orice ambiguităţi planează asupra mesajului creştin-ortodox devin nisip în gura celui care vor-beşte. Nu se mai poate altfel.

Iulian CAPSALI

* Răzvan Bucuroiu.

81 de comentarii:

  1. Frumos zis! Ideea e bună, îndemnul de asemenea. Există o singură problemă: asterix-ul.

    ASTERIX şi CLEOPATRA

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnule Codrescu,
    In Gazeta de Transilvania de azi is publicate două articole foarte bune. Unul de Mircea Platon si altul de Razvan Ionescu. Amîndouă is in legatura cu articolul lui domnu consiler Bakonski din Dilema, „Care laicat?”. De ce nu le puneti la dvs? Acum o saptamină aici am citit un articol de Razvan Ionescu. Asa am ajuns sa caut pe internet Gazeta de Transilvania. I-am intrebat pe dumnealor de ce n-or trimis ce scriu si catre dumneavoastra, si nu mi-o raspuns. Ce stiu care-s regulile. Eu cred ca ar fi bine sa le citeasca toti oamenii astia care se tot zbat peste tot pentru ca sa se pastreze credinta noastra si-s numa batjocoriti. Sa stie ca sint si oameni cu carte care ii apara. Cind s-o impartit inteligenta de la Dumnezeu n-o fi picat toată la „Dilema”. Uite ca o mai fi lasat si prin alte parti. Poate faceti ceva. Ca vad ca scrieti ca sa fim laolalta, da nu se aduna decit din astilalti.
    Simion.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doua articole extraordinare in sprijinul laicatului ortodox si critice la adresa reactiei d-lui Baconsky în Gazeta de Transilvania, sambata 19 iulie (www.gtbv.ro):

    1. Mircea Platon, “Cum “care laicat”?”
    2. Răzvan Ionescu, “Dincolo de anturaj”

    Poate le puteţi prelua, sau da un link

    Cristi

    RăspundețiȘtergere
  4. Cunosc cele două texte, le consider redutabile (depăşind cazul particular al d-lui Baconsky), dar trebuie să înţelegeţi că nu pot prelua pe blog chiar tot ce apare în presa scrisă din România.
    Oricum, cei interesaţi le pot găsi pe site-ul "Gazetei de Transilvania", lesne de accesat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnule Codrescu,

    Ce icnete prin presa transilvana! Imi vine sa rad cu sughituri. Ati vazut ce limpede va lauda dl.Platon? Si cum il spurca, confuz, pe dl. Baconsky? Dl. Ionescu ii raspunde aceluiasi cu singurul citat din Valery pe care il cunoaste (l-am mai citit printr-una din cartile domniei sale, nu mai stiu care). Inteleaspta decizie sa nu postati din nou texte de felul asta pe situl dvs. Nu mai bine va laud eu, asa, printre scrasnete si zambre, cu tzaraita, in interventii scurte si, pe cat se poate, punctuale?... Suna mai dulce lauda din tastatura unui criticos, eruditian etc...decat a unor confrati robusti, nu-i asa?

    Sa fiti sanatos si vesel!
    jb

    RăspundețiȘtergere
  6. O fi Jakob Böhme... sau poate James. James Bond. Ori pur şi simplu un strop... de... wisky... printre ceilalţi picuri de... j.b. Îl puteţi revedea de fiecare dată matinal şi matinalmente la revista presei de la Universul Credinţei. Ştiu, rămâne cum am vorbit! Mai bine în Rai...

    „KU KUX KLAN ORTODOX”

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru 'kkk orthodox':

    Doua versuri ale unei cantautoare eretice (rau):

    'He's a drug store truck driving man,
    And he's the head of the Ku Klux Klan....'


    Cat vreme nu va dati cearsaful ridicol jos din cap, la ce bun mi-as expune identitatea de evreu- negru-eretic-greco-catolic ktl. Vedeti cum scrieti numele bauturii...nu mai puteti citi nici eticheta?

    jb

    RăspundețiȘtergere
  8. Pentru jb:

    Nu vi se pare că tindeţi să-i nedreptăţiţi pe d-nii M. Platon şi R. Ionescu cu aceeaşi pripă şi superficialitate cu care alţii îl nedreptăţesc pe d-l T. Baconsky?
    Eu cred că sînt cu toţii oameni deştepţi, meşteri la condei şi bine intenţionaţi (fiecare în felul lui), chiar dacă uneori se ceartă, iar alteori se complinesc.
    Aşa cum, deşi mi-e vechi prieten, nu-l pot aproba necondiţionat pe "Doru", aşa nici dvs., nici măcar cunoscîndu-i, n-ar trebui să vă simţiţi dator de a-i critica necondiţionat pe cei doi. De ce ar fi aşa de greu de admis că uneori "pînă şi un" T. Baconsky se poate înşela şi "pînă şi nişte" M. Platon şi R. Ionescu pot avea dreptate?

    Pentru KKK:

    Chiar aveţi o idee fixă.
    Cu cel pe care-l presupuneţi tocmai joc un alt meci, credeţi-mă. Pe teren neutru şi cu o grămadă de arbitri.
    Nu v-o fi simpatic (cred că nu-şi este nici sieşi), dar nu e el.

    RăspundețiȘtergere
  9. Domnule Codrescu,

    Nu stiu ce sa zic. Poate ca ii cam blufturesc pe cei doi. Dl. Ionescu, repet, mi-e foarte simpatic. Dar de ce atata involburare?
    Pe dl Baconsky nu il idolatrizez.Pur si simplu imi place si cred ca am crescut in acelasi spirit...Am invatat mult si de la el si din Panorama poeziei contemporane universale a tatalui sau (stiu si legenda..., nu ma intereseaza).

    Mai postez si eu, asa, ca sa nu fie monocord situl.

    Ganduri bune,
    jb

    RăspundețiȘtergere
  10. Şi sper să mai înveţe şi alţii.
    Păcat că nici tatăl şi nici fiul nu au avut şansa de a-şi trăi vocaţiile în vremuri mai aşezate...

    RăspundețiȘtergere
  11. Acuma am bagat de seama domnule Codrescu. Ii cum o zis si domnul Mircea Platon. Vi-i drag adevarul da mai drag vi-i dom Bakonski. Sa ma iertati. Ramaneti sanatos
    Simion

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu, domnule Simion, mi-i drag adevărul şi mi-i drag şi d-l Baconsky. Dar credeţi-mă că nu confund pe unul cu celălalt.
    Poziţia mea în cazul Corneanu (de la care a pornit întreaga discuţie) e cu totul alta decît a d-lui Baconsky, după cum nu se poate să nu fi observat. Şi am afirmat-o răspicat şi repetat.
    Ni se întîmplă tuturor în viaţă să trăim astfel de mici drame "sentimentale": ne pot mîhni prietenii, fraţii, copiii, dar viaţa merge înainte şi Adevărul îşi vede de treaba lui.
    Iar cine crede că în numele adevărului trebuie să faci tabula rasa în jurul tău, acela cred că aduce, chiar fără să vrea, un deserviciu adevărului însuşi, care e menit să în-fiinţeze, iar nu să des-fiinţeze cu tot dinadinsul.
    Dacă fiecare adevăr ar însemna nişte capete retezate, atunci Adevărul Şi-ar fi anulat demult propria creaţie şi S-ar fi întors la plutirea Duhului peste ape.
    E loc, pe lumea lui Dumnezeu, şi de oameni, şi de adevăruri, iar judecata ultimă o face Hristos Domnul, probabil mai mult după milă decît după dreptate.
    Nu mi-e mai puţin drag prietenul meu pentru că nu este de acord cu mine, deşi mi-ar fi devenit poate încă şi mai drag dacă ar fi fost.

    RăspundețiȘtergere
  13. Apel către toţi comentatorii acestui blog

    Mi-ar plăcea (şi cred că ar fi de folos)să încercăm împreună să ieşim din această fundătură a discuţiei.
    În fond, nu Baconsky a co-liturgisit şi s-a împărtăşit cu greco-catolicii. Nu Baconsky a făcut Sinodul s-o "scalde". Nu relaţia mea personală cu Baconsky e în discuţie, ci fapte de o gravitate în raport cu care Baconsky e praf şi eu pulbere.
    Nu vedeţi că, furaţi de detalii oţioase, am pornit într-o luptă comună, care ne transcende pe toţi, dar am ajuns să ne suspectăm impur şi să tragem unii în alţii, noi între noi, nefiind în stare să ţinem la un loc nici măcar pînă ne mai obosesc adversarii?
    Chiar nu sîntem în stare să ne păstrăm cumpătul şi să ţinem aproape nici în asemenea momente?
    Nu zic nici măcar să nu-l criticaţi pe Baconsky. Dar criticaţi-l punctual, pentru ceea ce a spus în context, nu pentru că există, sau pentru că ni s-a întîmplat să ne cunoaştem şi să fim prieteni.
    Vă preţuiesc mai mult decît vă închipuiţi pe toţi cei care, implicîndu-vă aici sau în alte cadre de dezbatere, arătaţi că vă pasă; dar tocmai de aceea mă mîhneşte să văd cum stăm să ne risipim în harţe sterile. Prietenul Mircea Platon tocmai remarcase, cu o anume încredere şi mîndrie, că reuşisem să facem un front comun, să avem o reacţie matură şi responsabilă. Daţi-i prilejul, pînă la capăt, să nu se fi înşelat!

    RăspundețiȘtergere
  14. Domnule Codrescu,

    Perfect de acord cu dvs. Imi place ca va mai scuturati de racii astia prinsi de mintean (se zice ca in vremuri de multisor apuse, cam asa se prindeau racii in lacul Manastirii Cernica), care una-doua la gatul dlui Baconski. Imi place ca mai are si o veche prietenie cate ceva de salvat.

    Si acum cu vorba dvs. inteleapta, inainte ca in fabula...

    'Asa zisa Goleman si-astepta
    Vorba inteleapta sa-i intareasca
    Dar'altii nu sa putea destepta
    Din atatea sfaturi sa gaseasca
    Care-i mai bun, si cei mai cu minte
    Nu voia sa sa certe-n cuvinte.

    Atunci Bobul a sa rabda nu poate
    Si zice: "Da tz'ar hi mintea lunga
    Ca caciula, Golemane! poate
    Ca-ar nimeri doar sfat sa-ti ajunga
    A ne-ndupleca-intr-aceaias' parte,
    Unde vrei sa ne duci pe departe." ' .

    Ganduri bune,
    jbobul

    RăspundețiȘtergere
  15. Pînă la o adică, "policordia" e simpatică şi nu strică. De data aceasta, însă, jubilaţia dvs. este prea impură, iar insinuarea că aţi fi nimerit într-o "mică ţiganiadă" e de-a dreptul necuviincioasă.
    Oricît v-ar părea de straniu, aici se discută lucruri care pe cei mai mulţi dintre noi chiar ne preocupă sincer şi ne dor: nu e un simplu turnir intelectual. Dacă n-aţi avut delicateţea să înţelegeţi acest lucru, atunci lăsaţi-ne "monocorzi" în durerea noastră!

    P. S.
    Mă mir că un om de subţirimea dvs. nu gustă, măcar la nivelul elocinţei formale, nişte texte precum cele din "Gazeta de Transilvania". Ocupat şi iritat peste măsură, prietenul Teodor Baconsky n-a comis ceva echivalent în context. De data aceasta, cum nu-mi amintesc să i se mai fi întîmplat, reacţia sa a fost cea insuficientă şi cenuşie (de parcă ar fi scris cu mîna stîngă).

    RăspundețiȘtergere
  16. Aoleu,

    Am uitat ca Tiganiada a fost scrisa de un eretic. Dar omul avea un umor nebun si o abilitate lingvistica ingrozitoare pentru cititorii de cazanii (de atunci si de acum).

    In fine, ati inteles gresit. Nu am vrut sa sune impur, dar orice gluma va trece de impura la niste oameni incracenati. Abia ajunsesem la un fel de liman. Dar se vede ca 'Nu ai plutit pe corabii bine podite,/ Nu ai ajuns la pergamica Troie', vorba poetului fragmentat...

    Mai ales stilul dlui platon imi place. Gros, trainic, mult. Ca un hipopotam (ca tot traduce t.s. eliot)

    Adio

    RăspundețiȘtergere
  17. Dacă dvs. judecaţi religia cu măsuri literare, noi nu judecăm literatura cu măsuri religioase. Ne e drag Budai-Deleanu şi nu lui aveam să-i facem vreun reproş.
    Nu pricep, în altă ordine de idei, de ce vă poate fi sincer "simpatic" d-l Răzvan Ionescu, dar nu şi d-l Mircea Platon (mie mi se pare că "ţin" de minune împreună). Poate pentru că vă este mai de-o vîrstă? Dar, mă rog, ştiu că simpatiile şi antipatiile sînt mai greu de discursivizat...
    La o estimare rapidă, văd că ne mişcăm între "raci" şi "hipopotami". Cu puţină înverşunare, regresăm de la "Ţiganiada" la "Istoria ieroglifică"... Sper să nu ajungem şi la "Fiziolog"!

    RăspundețiȘtergere
  18. La mulţi ani, de Sf. Ilie, tuturor purtătorilor numelui!

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  20. Ii multumesc prietenului Razvan Codrescu pentru amabilitatea cu care a gazduit acest text pe blogul lui si promptitudinea raspunsurilor sale la “provocarile” voastre. Consider si eu, ca mai multi afini spirituali, ca articolul lui Mircea Platon este un veritabil manifest crestin de forta, care transeaza problema Adevarului de credinta cu o conciziune dramatica si a carui indispozitie pentru jumatatile de masura este evidenta. Funciarmente, nu am cum sa nu ader total la un asemenea punct de vedere. Totodata, cred ca trebuie temperata si propensiunea radicala a unor impatimiti demolatori ai establishmentului cultural actual, unii dintre ei diletanti si in cultura, si in „dreapta-credinta”. Una este sa aiba obiectii Mircea Platon sau alti tovarasi de calibru intelectual, alta este sa se bage in seama orice pitifelnic cu ”Gura de Aur”, care se erijeaza in urmas al Sfantului Ioan.
    Oricate obiectii mi s-ar aduce, este cert ca oamenii care conteaza, si aici ma refer la triada Plesu, Patapievici, Baconsky, sunt ganditori de dreapta, spre insatisfactia lumpenilor stangii agnostice si anti-clericale de la noi sau de aiurea, precum si cea a bigotului cu pretentii de martir pravoslavnic. Invit la mai multa asumare a propriilor limite ale fiecaruia dintre noi. Nici din cultura nu ne putem face idol, dar nici incultura nu o putem ridica la rang de virtute.
    Este o constatare destul de clara: si in perioada interbelica, si dupa anii 90, stanga a dat ganditori in Romania de suprafata hartiei de ziar: nu au trecut de cele doua dimensiuni. Ca intelectuali ca Eliade sau Cioran nu si-au asumat si ortodoxia, spre deosebire de un Vulcanescu sau Nae Ionescu, aici este o alta discutie, insa dimensiunea transcendenta a gandirii acestora este greu de combatut. Ca Dl Andrei Plesu, la cursurile caruia am asistat la Academia de Arta, a deschis multora (inclusiv mie) poarta gandirii crestine, nici asta nu poate fi negat. Aici am si marturia prietenului meu, calugarul Daniil de la Vatopedou (pt. conformitate, Alexandru Cotescu), care a fost inturnat decisiv si incomod de la impasibilitate la problematizarea religioasa, dusa in cazul lui pana la „ultima consecinta”. Omul recent, cartea D-lui Patapievici, este cea mai cruda radiografie facuta gandirii post-moderne din perspectiva traditiei europene. Sigur, o sa (m)i se reproseze ca nu este o perspectiva riguros ortodoxa, dar asta nu-i stirbeste puterea demistificatoare asupra acestui tavalug al Noii Gandiri Seculare. In sfarsit, ambasadorul T. Baconsky este un teolog de anvergura ale carui carti si interventii publice din ultimii ani nu cred ca pot fi eclipsate total de un articol din revista Dilema. Nu trebuie totusi uitata pozitia acestora in ceea ce priveste icoanele din scoli, alta „ispita” care a incins sinapsele poporului si prima victorie (de moment?) a bunului simt religios. Cu siguranta „cazul Corneanu” are o alta subtilitate teologica; de aici si amaraciunea cu care am scris Este Hristos in mijlocul nostru? si care, sper, nu cred ca poate fi banuit de echivoc.
    Imi cer iertare ca nu mai nuantez acum punctul meu de vedere, dar Pronia divina a vrut sa ma nasc in aceasta zi in care-l praznuim pe Sf. Ilie. Va doresc tuturor bucuria de care am de cele mai multe ori parte si, de ce nu, nelinistile, benefice pana la urma, care uneori ma mai bantuie (de care nu cred ca scapa nici un om care isi ia cat de cat in serios conditia de crestin-ortodox).

    Cu drag,
    Iulian Capsali

    RăspundețiȘtergere
  21. Frumoasă şi elaborată întoarcere de (din)condei. Ce eş copil?! Banii de la ICR nu sînt buni?!!

    RăspundețiȘtergere
  22. "Măcar acum ştiu care îmi sunt fârtaţii. Şi mai ştiu că, de acum înainte, orice ambiguităţi planează asupra mesajului creştin-ortodox devin nisip în gura celui care vorbeşte. Nu se mai poate altfel".

    Uite aşa se joacă fata şi pe stânga şi pe dreapta! Hop...şi-aşa!

    PIŢIFELNIC

    RăspundețiȘtergere
  23. "Ce ne împiedică să fim împreună?" Mîhnirea... Se poate vedea că e mult mai firesc, comentariul decît textul iniţial, confuz si casnit... La aniversară în schimb se limpezeşte totul. "Hai să fim cu toţii fraţi, toţi suntem un pic luaţi"

    Nemîhnitu

    RăspundețiȘtergere
  24. Dlor, Mahniti, Nemahniti, Anonimi sau "luati", inmultiti semnele - de tipar - fara sa inmultiti si darul. Nu stiu cat de martiri sau de rugatori sunteti, da' topaiti si ranjiti cu frenezie nesanatoasa, de bufoni. Si nebunul lui Dumnezeu nu e caricatura. De caricaturi se ocupa altcineva, doua etaje mai jos. Il atacati pe dl Capsali cu zeflemea golaneasca lasandu-ne astfel sa "pregustam" ce ne asteapta in afara Bisericii, pe maidanul ecumenist.

    RăspundețiȘtergere
  25. Vai de mine, Domnule Platon, se poate?! Ne uităm şi noi la ce de replieri în alambic... Îl aşteptăm cu sufletu la gură şi pe dnul Ionescu să schimbe macazul. Sau poate că vă pregătiţi să-l lăsaţi la ofsaid?! În loc să-mi daţi mie atenţie mai bine aţi răspunde la întrebările profesioniste pe care vi le pune un cititor de la ziarul cultural transilvan unde aţi publicat! Oricum asteptăm cu atentă nerăbdare şi "scuzele" celuilat membru din duet.

    Nemîhnitu

    RăspundețiȘtergere
  26. La mulţi ani, Iulian!
    Regret că intervenţia ta - bine intenţionată şi de bun-simţ - a fost receptată atît de rîtăneşte (era să zic "ruteneşte", venindu-mi în minte faimoasa vorbă a lui Noica: "a fi rutean în cultură", adică incapabil să deosebeşti nu doar nuanţele, dar nici chiar anumite culori).
    Ne dovedim încă o dată, ca neam, ajunşi incapabili de discernămînt superior, de comunicare, de coagulare, de construcţie. Ne cheltuim încăpăţînat (dacă nu de-a dreptul stupid) energiile în fronde intestine, în rîci personale sau de gaşcă, în criticismul sterp al ochelarilor de cal, neînţelegînd nici în ceasul al 11-lea cît de profitabilă este această disipare internă pentru toţi adversarii (reali) şi cît de perdantă pentru şansele noastre (tot mai împuţinate) de redresare naţională şi chiar bisericească. Genul acesta de "nemîhnire" şi de suficienţă de sine începe să semene tot mai mult cu paradigma proverbială a "oii rîioase care ţine coada sus".
    Să ajungi să te faci ridicol şi să fii reprobabil chiar şi atunci cînd ai dreptate - iată o performanţă pe care numai românii au putut-o încetăţeni ca modus vivendi!
    Tendinţa e veche şi în sec. XIX a făcut posibil caragialismul. Iar în sec. XX, între războaie, Mircea Eliade încă se văita de primitivismul indign al polemicilor publice la români: dacă nu-s de acord cu tine într-o privinţă, atunci te desfiinţează total, nu îţi mai recunosc nici cele patru clase primare, ba nici îndreptăţirea de a mai exista! Ce să ne mai mirăm cum stau lucrurile după o jumătate de secol de îndobitocire comunistă şi după două decenii de haos postcomunist?!
    Ce folos că ai "generali" ca Mircea Platon, Radu Preda sau Mihail Neamţu, cînd "trupeţii" (care altminteri se cred fiecare buricul pămîntului) aruncă totul în derizoriu şi îşi "răgăzesc" cu nesimţire picioarele pe marginea şanţului (ce n-o să ajungă niciodată tranşee)? Cu o asemenea armată nu se poate cîştiga nici o bătălie. Ea nu-şi merită generalii, iar treptat începe să nu-şi mai merite nici umbra pe care o face pămîntului (noroc, vorba lui Eminescu, cu "mila Sfântului"!).
    Ca popor nu ne mai merităm elitele: nici pe cele mai de la dreapta, nici pe cele mai de la stînga. Nu ne merităm decît Becalii şi Vadimii.
    De aceea, pînă la urmă, elitele se măsoară între ele şi de obicei pier pe limba lor.
    Nu zic că nu sîntem şi victimele unei istorii vitrege, dar sîntem înainte de toate victimele propriei noastre turpitudini necuminecătoare. Pînă la urmă e ca-n drama aceea de mahala: "Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi bieţii papuci!".

    RăspundețiȘtergere
  27. Te pito o te henua. Mai tineti minte cartea lui Thor Heyerdahl despre Insula Pastelui?

    Ei bine, da, daca ghinarar e unul ca Mircea Platon sau mai rau , eu ma simt oricand gata sa ma declar trupetz santzist, cu manii ombilicale.

    Stimate domnule Codrescu,un singur lucru ma mira la dl Platon si nu numai la el (e vorba de o generatie intreaga de 'elitisti'). Cum de, fiind atat de bolnav de pravoslavnicie, simte domnia sa nevoia teribila sa studieze in America? De ce tocmai in Occidentul putred, eretic, dusmanos? Sa zicem ca inteleg treaba asta: la tinerete nu esti tentat numai de pravoslavnicii: poate ca prinde bine la orgoliu sa faci o scoala pe la aceia...Excelent,dar daca beneficiezi de toate serviciile universitatii, tarii si culturii respective( si sunt cu duiumul, va spun din proprie experienta) de ce sa nu faci un pas mai departe, macar din civilitate, si sa te abtii sa tot blestemi Occidetul pe toate ulitele brasovene. E , cred, un prim gest de decenta elementara. Adica stai acolo si te frustrezi rau de tot din nu stiu ce motive si imi spui mie cum sa imi potrivesc...burka. Nu, neica, nu-i corect. Macar de rusine ca m-ar putea citi profii de acolo, as tacea malc...Nu-ti place Occidentul? E putred? Poftiti acasa, la baltutza! (Cunosc o serie de asemenea tipi zdravan ortodoxisti carora le pute tot in Occident, in afara de bursele pe care le primesc de la 'nemernicii aia' pe care ii barfesc si ii spurca la fiecare al treilea cuvant. Pecunia non olet, nu?). Marxistilor nostalgici sau pur si simplu ignari le spun sa isi ia un concediu in Coreea de Nord sau in Cuba si pe urma mai discutam...DE ce nu le-as putea asadar adresa o invitatie similara unor neolegionari razgaiati? Nu va convine in Occident, plecati, nene, la burse in Belarus...

    Eu nu am simtit niciodata nevoia sa le urlu, ca alti romani isteric ortodocsi, unor autoritati occidentale in domeniu de teologie si de biblistica, ca sunt niste eretici nenorociti. Eram in salile cu pricina, cand s-au dezlantuit mamashele si tatucii si m-am simtit ca un rahat, ca sa zic pe sleau. Pas' de le mai explica oamenilor alora de mare bun simt, si acum inmarmuriti, ceva...

    Mie mi-a placut in Occident si m-am simtit ca acasa (surpriza, dle Codrescu? Da, ca ACASA!) Neincoltit, nejumulit, bine tinut, respectat in fine, fain de tot! Acum, e drept, depinde si din ce casa vii...,dar nu insist.

    As mai avea de adaugat o iota la toata plachia asta... Va atrag atentia ca Romania interbelica pe care o tot ridicati in slavi, pentru ca e Romania unora ca Nae, nu a ajuns ce era datorita unora ca el...Ci datorita unora ca Bratienilor (nomen odiosum pe acest site, stiu, dar asta e adevarul), ca regele Carol I si Ferdinand si ca atatia alti liberali fistichii...budalale, caradale... Si evident datorita, pe de alta parte, geniului lui Titu Maiorescu, cu gramajul lui de katekhon rafinat.

    De aia au ajuns ai' de ii tot elogiati pe aici ( si pe merit, nu zic nu) sa scrie ce au scris: ca au fost unii deschisi, eminenti si curiosi inaintea lor. Dar pe aia, saracii, nu ii mai stie nime', aia sfarseau toti prin ospicii si pe sub mese ministeriale, ca sa se ridice trainica isteria nationalista, sfanta furie antisemita, delirul trairist si alte manifestari sanatoase din aceeasi serie.

    Tot ce va cer este putina coerenta: nu va place Occidentul? Dati-l naibii si veniti la vatra, ghinarari...Nu va plac fitele moderniste? Inchideti iute calculatoarele si fuga la lumanare, nenica. Nu va plac intelectualii? Inchideti editurile si iute in scriptoria!

    RăspundețiȘtergere
  28. Luaţi-o mai binişor, că e păcat de tinereţele dvs. (şi aşa risipite printre "raci" şi "hipopotami")!
    Opriţi-vă!... Respiraţi adînc!... Aşa!... Acum încercaţi să şi tuşiţi puţin, că sînteţi în pragul infarctului!... V-aţi mai revenit?
    Slavă Domnului! M-aş fi simţit cam cum v-aţi simţit dvs. pe acolo, ca un rahat, dacă vă prăpădeaţi - Doamne fereşte! - de "neghiobimea" asta "ortodoxă"!
    Acum, dacă sînteţi mai bine, dacă nu mai risc să vă am pe conştiinţă, vă zic şi eu ca-n dramele ieftine (că pe Thor Heyerdahl nu l-am citit, păcatele mele!): "Adio şi n-am cuvinte!".
    De fapt, ştiţi, nu cu dvs. vorbeam...

    RăspundețiȘtergere
  29. Către Anonimul (brâncovenesc):

    Aţi văzut... cum se vede?

    RăspundețiȘtergere
  30. Si totuşi, mă mir... N-au venit încă scuzele dlui Ionescu, să se alăture corului "hai s-o dregem"?!! Păcat! Mare păcat! Iar o să rămână de fraier în vreme ce camarazii se retrag strategic, unul câte unul, spre generalii lor...

    RăspundețiȘtergere
  31. Dar scuzele cui au venit, năucule?! Şi-a retractat cineva punctul de vedere?
    Stai ascuns ca un vierme de closet în cloaca anonimatului (călduţă, de!) şi tot ţie îţi pute totul?!
    Ce să-ţi mai spună şi ce să-ţi mai facă d-nii Mircea Platon şi Răzvan Ionescu, care tocmai sînt pe cîmpul de luptă şi încep să constate, pe pielea lor, adevărul proverbului "Păzeşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă păzesc şi singur"?!

    RăspundețiȘtergere
  32. Eu v-am spus încă de la început că ideea ar fi bună... problema e la asterix.

    ASTERIX şi CLEOPATRA

    RăspundețiȘtergere
  33. Cel mai frumos cadou de ziua mea au fost interventiile voastre, D-lor Razvan Codrescu si Mircea Platon. Nu sunt dezamagit, banuiam usor amuzat ca primii care vor sari la „beregata” acestor idei vor fi tocmai aceia pe care i-am deconspirat: daltonistii "ruteni" si „caricaturile” nemahnite, vocile care converg in debilitate intelectuala si care au capacitatea de a regurgita in portii mici idei pe care au crezut ca si le-au insusit la cursul scurt de catehism. Evident teribil de...anonimi. Celor care vad o retractare a pozitiilor afirmate in ultima vreme, le spun simplu: aveti doar orificii intersanjabile intre diverse organe, iar simturile va sunt amortite de o dragoste in ura atat de „ortodoxa” incat ne umpleti fara sa vreti de produsul scremut al „inteligentei si iubirii” voastre. Cat despre cei pe care vad in discursul ilustrilor mei preopinenti „isterie ortodoxa”, "liberalii" care nu isi dau seama de cat de marxisti sunt in esenta - tot atat de anonimi cat le este si cugetul – nici aici nu poti sa ai pretentii: nu ai cum discuta cu un sofer, chiar si de formula unu, despre pictura lui Parvu Mutu. O fi baiat elegant, civilizat, dar el se pricepe la capacitatea cilindrilor, nu la iconografie. Este formidabil cum cele doua extreme isi dau mana peste capetele noastre, intr-o „monstuasa coalitie” care da masura acestor timpuri nauce. Sa nu disperam, dar nici iluzii prea mari sa nu ne facem...
    Iulian Capsali

    RăspundețiȘtergere
  34. Oh, ce mai „Kalevala”, ce mai cavaleri ai Mesei Rotunde! Ce mai Parsifali şi Lanceloţi, speriaţi că Regele Arthur P. ar putea afla că aţi umblat sub crinolina Ginevrei şi-atunci adio, filmuleţe, albumaşe, prefeţe, prezentări, reviste, edituri... Mircea Platon şi Răzvan Ionescu pe cîmpul de luptă!!! Vai! Dar cîte precauţii, cîte reverenţe... Primul s-a-ntors în fugă la semnul de retragere a unui năimit, să dea de veste că porumbelul păcii e gata de voiaj. Celălalt probabil se pregăteşte, sau poate vă va decora iarăşi pentru o bună bucată de vreme cu eghileţii tăcerii lui, aşa cum o meritaţi... Biată şleahtă adunată sub pulpana unui mediocru profesoraş de geografie, patron de trust creştin de presă, biet trepăduş patriarhal, controlor de sindicat creştin, gata oricînd la servicii, avid să se mai caţere neobservat o treaptă!

    RăspundețiȘtergere
  35. Poate că toţi aceştia, pe care-i încondeiaţi aici cu o ură bolnavă (şi, pînă la urmă, cu nici un argument punctual, pentru că exclamaţiile şi insinuările nu ţin loc de argumentaţie), nu sînt destul de buni pentru aşteptărie dvs. "anonime", dar, de bine-de rău, sînt dintre cei care şi-au asumat credinţa, ca şi oprobriul chibiţilor de toată teapa, susţinîndu-şi punctele de vedere mult mai sistematic, mai argumentat şi mai civilizat decît cei care-i împroaşcă întruna cu lături (şi adversari, dar şi pretinşi prieteni) şi care, în ultimă instanţă, nu fac să dovedească, prin obtuzitatea lor ulcerată, decît că n-au nimic sfînt şi că sînt atît de mici ca oameni încît, vorba odiosului Vadim (de care se arată a nu fi prea departe), părinţii ar fi putut să-i bată cu cureaua de la ceas!

    RăspundețiȘtergere
  36. Repet: "Celor care vad o retractare a pozitiilor afirmate in ultima vreme, le spun simplu: aveti doar orificii intersanjabile intre diverse organe, iar simturile va sunt amortite de o dragoste in ura atat de „ortodoxa” incat ne umpleti fara sa vreti de produsul scremut al „inteligentei si iubirii” voastre." Cazurile de patologie "meta-ortodoxa" sunt cele mai grotesti cu putinta, pentru ca mimeaza puritatea dogmatica iar in sufletul lor anonim ei se vad cuprinsi de dreptate "sfanta". Ce bucurie in galeria ecumenista sa vada asemenea otrepe cu pretentii de martiri, drapati solemn in togi negre. Imi imaginez incantarea cu care se vad confirmati, in strafundul micimii lor, si unii, si altii. Ce coalitie bizara...
    Iulian Capsali

    RăspundețiȘtergere
  37. Dragii mei Iulian si Razvan, astia nu sunt prieteni, nici macar falsi. Sunt clone badilitiene, cartite, nu doar "viermi de closet". Nu treuie sa judecam suflarea ortodoxa dupa duhul astora. Nici nu cred ca sunt multi. Au multe pseudonime, dar de fapt sunt probabil vreo doi-trei, din care cel mai activ e Ioan/Scardanelli. Eu zic sa nu ne mai pierdem timpul cu ei si sa ne intoarcem la "oile" si la cartile noastre. De altminteri, nu fac aici, pe blog, decat ce au facut cu IPS Corneanu: cauta sa dezbine, sa bage zazanie. Si asta spune mai multe despre identitatea lor decat semnaturile electronice.

    RăspundețiȘtergere
  38. Dle Codrescu,

    Atentie, suntem mai multi anonimi. Mesajul meu ultim e cel cu thor heyerdahl.

    Si inca ceva, am baut apa, am urmat terapia pe care mi-ati recomandat-o. Ma simt oricum bine: e putin cam cald afara, dar merge. Dar Dvs. tot nu ati dat nici un raspuns coerent, consecventa tot va e straina.
    La ce bun studii in strainate pentru niste xenofobi de trei parale? Ce cauta niste ideologi ai catunului si fluierului autohtone prin tara spurcaciunii eretice? Mmm?

    Revin, pentru ca dl iulica a sarit capsalul si revine, la randul lui, cu citate din sine, naravas. Vad ca dl iulica ne vorbeste de orificii: ce imaginatie, domnule, ce imaginatie!

    'Ura bolnava'...asta mi-ati zis-o si mie la un moment dat. Chiar s-a epuizat sacul de formule?


    jb

    RăspundețiȘtergere
  39. 'otrepe', 'viermi de closet', 'produs scremut', 'orificii intersanjabile','laturi', citate din vadim (cu rezerva, e drept).

    Duhul cel bun al puristelor medii ortodoxiste... (atentie, nu zic ortodoxe.)

    In afara de sintagma 'm-am simtit ca un rahat' pe care am regretat ulterior ca am folosit-o, dar pe care mi-o asum, asta e, nu am recurs deloc, in diatrebele mele, la scatologii de felul celor de mai sus.

    Cred ca dvs. & friends aveti o problema de imaginar sau de obisnuinta.

    RăspundețiȘtergere
  40. Dragii mei Mircea si Razvan, cred ca s-a ajuns, intr-adevar, prea departe. Iar folosul sufletesc este nul. Imi cer ieratare fata de cei care s-au simtit vexati: componenta mea de aroman cu capsa(li) pus(a) nu o pot stapani in permanenta. Ma simt oricum intre Scylla si Caribda. Pefer sa-mi mut corabia in ape mai putin tulburi si unde vantul sufla doar dintr-o directie, nu din toate zarile. Le promit insa zelotilor „meta-ortodocsi” cat si utopicilor ecumenisti (am trait 25 de ani in utopie, nu o mai vreau si pe asta a voastra, chiar daca pare mult mai „atragatoare”!) ca voi lansa atacuri scurte si la obiect, chiar daca munitia o sa fie de multe ori consumata, vai!, inutil. Cat despre subtirii pseudo-katehontici, care cred ca au in posesie dreapta masura, intelectualii calare pe plute de stuf umplute cu aerul rarefiat (insuflat de excesul de ortopraxie?), care cred ca a fi ortodox este tot aia cu a fi anti-occidental si ne trimit febrili inapoi la festilele cu spermantzet, celor care stiu exact doza de ortodoxie posibila si permisa pentru un pacient, lor le dedic acest pasaj evanghelic, in care Mantuitorul zice:
    BIBLIA ORTODOXA ONLINE - Sfânta Evanghelie după Luca - Capitolul 11
    43.” Vai vouă, fariseilor! Că iubiţi scaunele din faţă în sinagogi şi în închinăciunile din pieţe. 44. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că sunteţi ca mormintele ce nu se văd, şi oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu. 45. Şi răspunzând, unul dintre învăţătorii de Lege I-a zis: Învăţătorule, acestea zicând, ne mustri şi pe noi! 46. Iar El a zis: Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege! Că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un deget. 47. Vai vouă! Că zidiţi mormintele proorocilor pe care părinţii voştri i-au ucis. (…)52. Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat. 53. Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe, 54. Pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină.”
    Amin!

    RăspundețiȘtergere
  41. Va multumesc, domnule Capsali.

    Nu-i bun excesul, aveti dreptate! Nici supraintelectualismul, nici orbirea bigota (in definitiv, se viziteaza teribil capetele astea). Ca sa nu ne tot ciondanim inutil, trebuie sa recunosc ca am sarjat si am generalizat, fara nuante, ideea ca ortodoxistii sunt si antiintelectualisti. Mea maxima culpa!

    As fi insa foarte vesel daca ati recunoaste si dvs. ca exista o tendinta la cei mai luminati reprezentanti ai traditionalismului nostru (de altminteri nu foarte vechi acest traditionalism) de a propune excesiv modelul monastic-mistic-apofatic tuturor semenilor, fara sa ia in considerare nivelul de pregatire duhovniceasca al acestora din urma. Dupa cum stiti foarte bine, Cristos insusi ii lua pe apostoli deoparte cateodata, ca sa le explice mai in adanc sensul gesturilor Sale.

    Cred ca ar trebui sa ne dam seama ca si dvs., cei cu propensiuni mistice sporite, si noi,astia mai naivi, asa, suntem calare pe niste tagartze plutitoare, ceea ce nu e rau deloc atata vreme cat nu incercam cu orice pret sa ne aruncam incarcaturile unii in capetele altora, gest pe care mi-l recunosc.

    Nu toti putem fi mistici si monahali, in fapta si in cuvant. Totul este sa ne convingem, chiar si asa fiind, ca lumea nu ne vrea cu orice pret pieirea. Abia daca asumam o asemenea perspectiva izolationista, cadem in paranoia sistemelor gnostice, in care lumea e cu desavarsire rea, istovita sub povara arhontilor separatori.

    Unii dintre dvs. ati primit lumina inaintea noastra. Asta nu inseamna ca noi nu suntem in asteptare. Si cate un universitar are acelasi drept la speranta ca un monah. De ce sa i-l abrogam din start?

    RăspundețiȘtergere
  42. Pentru jb:

    Vă asigur că (încă) nu confund "anonimii" între ei, nici măcar cînd au dispoziţii comune (ca "ura bolnavă", pe care pînă la urmă am impresia că mi-o imputaţi mie). La dvs., din cît am ajuns să vă cunosc din scris, este vorba doar de puseuri (cu toţii ne mai aprindem - probabil ca să ne smerim, avînd ce regreta), dar sînt alţii cărora aşa pare să le fie "naturelul" şi cu care îţi vine să-ţi spui că zadarnic ai cumpăni cuvintele.
    M-am gîndit serios, în ultimele zile, să fac un lucru care nu mi-a plăcut la alţii, dar pe care se pare că ajunge să ni-l impună mediul toxic în care trăim: restricţionarea blogului, astfel încît să cenzurez (horribile dictu!) mesajele acefale sau grele de nesimţire. Încă ezit...
    Sper să aveţi, cu d-l Capsali, o bună întîlnire. Nu ca să lase ceva de la dumnealui, nici ca să lăsaţi ceva de la dvs., ci ca să salvaţi în context ceea ce un T. Baconsky numea "urbanitatea credinţei".

    RăspundețiȘtergere
  43. Tot pentru jb:

    Mă tot somaţi să spun ceva "coerent" despre pretinsul "paradox" al d-lui Mircea Platon, cu aerul că aţi descoperit un călcîi de-al lui Ahile.
    Ei bine, vă spun: nu-i mai mare paradoxul de a sta în America/Occident şi a nu-i suferi pe americani/occidentali decît de a sta în România şi a nu-i suferi pe români. Eu nu cred că e nimic paradoxal - nici la d-l M. Plton (care e trecător prin America), nici la dvs. (care sînteţi mai puţin trecător prin România).
    Pur şi simplu sîntem oameni, nu lichide, şi nu sîntem nici creaţi şi nici obligaţi de nimic să luăm cu tot dinadinsul şi întocmai forma unui vas sau a altuia prin care viaţa ajunge să ne poarte.
    Pe de altă parte, dacă ieşiţi puţin din febra generalizărilor ofuscate, sînt sigur că realizaţi că nici dvs. nu vă sînt nesuferiţi chiar toţi românii, după cum nici d-lui M. Platon chiar toţi americanii.
    Nu asta e problema, dacă o să vă gîndiţi mai bine.
    Avem multe şi mari probleme cu toţii - americanii pe ale lor şi noi pe ale noastre. Pe lîngă atîtea probleme care ne ard, asta a dvs. nici măcar nu e o problemă, ci mai degrabă s-ar putea să fie un început de dezlegare...

    RăspundețiȘtergere
  44. Pentru M. P.:

    Sper să aveţi încă o dată dreptate, dragă d-le Platon.
    Nu pentru acest prăpădit de blog, ci pentru ce ne aşteaptă în lumea largă de mîine...

    RăspundețiȘtergere
  45. Discutii îndelungi, pro si contra, în jurul cazului Corneanu si al episcopului de la Oradea, Drincec, care a slujit Aghiasma Mare cu un ierarh greco-catolic. Mitropolitul de la Timisoara s-a împărtăsit cu fratii greco-catolici. Catolicii, greco-catolicii, anumite voci, în general intelectuali, ortodocsi „dilematici”, jurnalisti-ecumenisti, consideră gestul Mitropolitului unul providential, revolutionar, încărcat de semnificatii autentic ecumenice; cea mai mare parte din episcopatul ortodox, laicatul BOR, în special organizatiile de tineri ortodocsi, conservatori si traditionalisti, apreciază împărtăsirea Mitropolitului drept o abdicare nepermisă si periculoasă de la canoanele propriei Biserici si, în consecintă, cer caterisirea acestuia. O criză profundă, pe lîngă multe altele, cu care se confruntă în aceste timpuri, tulburi si bezmetice, Biserica căreia îi slujim cu devotiune si eu ca preot si tanti Ana ca enoriasă si nea Nicolae ca făt. Departe de noi lucrurile o iau razna!
    Se pregăteste o sedintă a Sinodului BOR. Citesc un memoriu, semnat de toti staretii mănăstirilor din Mitropolia Clujului, parafat, bănuiesc, de binecuvîntarea episcopilor locului, prin care acestia cer caterisirea vinovatilor si un altul înaintat Sfîntului Sinod de mirenii ortodocsi din întreaga tară îngrijorati si ofuscati de derapajul celor doi. Muntele Athos, Bisericile cu care sîntem în comuniune (în special Biserica Rusă si Biserica Greacă) trimit semnale alarmante. Scandalul se amplifică.
    Eu unul, pînă la hotărîrea Sfintului Sinod, înclin să văd foarte bine, limpede si cristalin, ceea ce se întîmplă, de fapt. Am, însă, o singură întrebare. De ce, în Duminica următoare împărtăsirii Mitropolitului Corneanu cu greco-catolicii, un prelat catolic sau un ierarh greco-catolic, nu a intrat cel putin cu cîteva minute înainte de Epicleză, în Catedrala din Timisoara, si drept răspuns la gestul spontan al Vlădicii Nicolae, si dintr-o dorintă absolut ecumenică, să se împărtăsească împreună cu acesta? În loc să trimită scrisori Sinodului si să facă declaratii teoretice de solidaritate nu era mai bine să închidă cercul deschis de Mitropolit astfel?! De ce nu vor ei – fratii catolici si greco-catolici – să fie mai ecumenici decît noi ortodocsii? Putea, dacă nu o înaltă fată bisericească, măcar un simplu preot catolic or greco-catolic, să dea fuguta la altarul ortodox si, fără teamă de consecinte ulterioare, să primească eroic trupul si sîngele Domnului. Din păcate gestul acesta nu a fost făcut. Dar nu e tîrziu. Poate, în sfîrsit, cineva din strana cealaltă întelege cu adevărat ce înseamnă să fii, pe muchie de cutit, teribil si sinucigas. Nu de alta, dar, sincer, as vrea să văd dacă Vaticanul acceptă o astfel de Împărtăsire. Si dacă el, Vaticanul, e de acord cu asa ceva, atunci fără frică vom putea invoca împreună mult dorita Rugăciune a Sfîntului Vasile cel Mare: „Noi care ne împărtăsim dintr-o Pîine si dintr-un Potir”...

    Parintele Ioan Pintea, in Convorbiri literare, iulie 2008
    http://convorbiri-literare.dntis.ro/PINTEAiul8.html

    RăspundețiȘtergere
  46. De mare pertinenţă şi echilibru acest text al Părintelui Ioan Pintea (fără să fie neapărat indiscutabil în detalii). Am impresia că "neghiobimea ortodoxă" e în regresie galopantă.
    Ceea ce rămîne interesant este că "neghiobimea (filo)catolică" (de ce n-aş adapta şi eu sintagma, că dacă tot nu e a mea, sigur n-o să mă certe conul jb!), deşi în progresie vociferantă, tace mîlc la astfel de întîmpinări şi se prevalează, cu tărăboi mare, numai de excesele "ortodoxiste", sau de pamfletele care irită prin însăşi natura genului. Texte, bunăoară, ca ale d-lor Radu Preda sau Mihail Neamţu (cărora sper că li se va asocia în curînd şi diac. Ioan I. Ică jr), nespumoase, dar dense, trecînd ca un tăvălug al adevărului peste smiorcăielile ideologico-sentimentale ale "euro-ecumeniştilor civilizaţi", sînt cu grijă ignorate sau ocolite. Ghiciţi de ce!

    RăspundețiȘtergere
  47. Papadie, ecumenica floare....


    Ba o sa ajung repede calator prin Romania dvs traditionala. Sporii mei sunt meniti altor zari. Va las, aici, la eterna dilema ortodoxista din coltul ulitei, 'tineri si batrani organizati in asociatii ale laicatului' (asta suna sinistru de cunoscut): sa mergem sau sa nu mergem, sa gustam sau sa nu gustam, sa fim una sau sa nu fim una?

    Dlui Platon ii urez revenire usoara, tot asa cum imi doresc mie plecare spornica. Fiti linistiti , o sa scapati de noi destul de repede.

    N-aveti grija, catolicii se vor impartasi la un moment dat de la ortdocsi, desi deja au facut-o la Aiud :), deci nu inteleg ce mai vrea dl. Pintea.

    Oamenii nu sunt lichide decat in proportii covarsitoare.

    Cred ca pentru un lucru evident ar trebui, ca oameni de bun simt, sa nu il mai tot aparati pe mitropolitul Anania. Iata care-i speta: foarte simpla, arhicunoscuta.

    Sa zicem ca pe dvs. sau pe dragii dvs. parinti i-ar fi scos comunistii din casa in 24 de ore si le-ar fi luat-o, fara drept de apel. In casa, vreme de cincizeci de ani s-au aciuat diversi chiriasi, care, dupa linistita posesie a unui bun achizitionat samavolnic, la o rotire a lumii, se vad nevoiti sa iasa din casa si ...nu vor. Reactia e oarecum de inteles la nivel de subconstient,dar se inscrie, la nivel de constiinta inalta, intr-un comportament care ii solidarizeaza cu hotii. Nimeni nu ma va putea convinge ca resorturile unei asemenea reactii au ceva de-a face cu subtilitatile vreunei dogme. Ai beneficiat de un bun de furat, acum trebuie sa il restitui, mai ales ca astfel procedand, nu vei pati nimic.

    Dar sa organizezi marsuri impotriva proprietarilor de drept, in loc sa iti construiesti propria casa, desi ai bani, sa faci presiuni pe la autoritatile statului ca sa tergiverseze procesele (ce aberatie! ca sa iti redobandesti casa trebuie sa apelezi la justitie), sa te opui orbeste legitimitatii este mai mult decat reprobabil pentru lumea civilizata si o norma imuabila pentru sfidarea comunista a bunului simt. Modelul lui Anania nu este Zelea Codreanu, cum va place sa credeti, ci Ion Iliescu, care a procedat exact la fel, e adevarat, nu cu o confesiune anume, ci cu o intreaga categorie sociala.

    Casele trebuie restituite in natura, macar pro forma chiar si acolo unde nu mai exista mostenitori.De dragul rearatiei morale. Daca nu le revendica nimeni, ele trebuie sa intre abia atunci in posesia statului...

    Poate ca aceste gesturi de minimala civilitate sunt neinteresante pentru maretul edificiu al BOR, care nu se uita decat la dogme, invataturi de credinta, sinoade etc. Societatea in care BOR va trebui sa se invete sa traiasca este una in care proprietatea este garantata: s-au dus dulcile vremuri ale samavolniciei comuniste, cand fiecare stab beneficia de ce lua statul de la toti amaratii cinstiti.

    Cu toate pacatele sale, mitropolitul Corneanu a inteles si a facut gestul reparator. Pe cand IPS Bartolomeu persevereaza in coniventa vinovata cu de-alde Ilici.

    Nu stiu despre Dvs., dar eu va pot spune prin cate frustrari si cazne au trecut ai mei ca sa redobandeasca ce li s-a furat inainte sa infunde aceleasi puscarii comuniste.

    Chiar daca nu din convingere crestineasca, dar macar de ochii lumii ar trebui reparate acele orori. Nu suntem toti niste Diogene.

    RăspundețiȘtergere
  48. Mi-e greu să vă răspund, pentru că, oricît de în dezacord am fi, simt, dincolo de cuvinte, suferinţa dvs. reală: e ca şi cînd aţi fi mai mult o rană decît un om. Cîndva am scris nişte versuri care sunau aşa: "Sînt trist cum n-am mai fost de la cădere,/ de cînd plesni sămînţa morţii-n mine..." Aşa vă simt şi pe dvs. de trist în străfundurile sufletului, iar acest fond de tristeţe aproape ontologică vă face oscilant şi resentimentar fără rea intenţie.
    Ca să vă ostoiţi această tristeţe e poate bună, cel puţin pe termen scurt, evaziunea. Pe termen lung s-ar putea însă să constataţi fatalitatea "orizontalei proaste"; dar nu neapărat, pentru că depinde ce vreţi şi ce căutaţi de fapt, care e "pariul" existenţei dvs. (pe care n-am de unde să-l ştiu eu).
    În faţa dramei reale pe care o trăiţi fără s-o meritaţi (cel puţin omeneşte vorbind), cred că vă pot înţelege psihologic înverşunarea. Altminteri sigur că nu este nici o legătură între "restitutio in integrum" şi călcarea dogmelor şi canoanelor Ortodoxiei (sau, cum zice mîrla de pe acasă: ce-are baba cu mitraliera sau scula cu prefectura?!). Deja, dincolo de umori, nu mai sîntem deloc "în chestiune".

    P. S. Pentru noi, ţăranii de la Dunăre, Ioan Pintea, ucenicul dumnezeiescului N. Steinhardt, nu este "dl. Pintea", ci "părintele Pintea". Sau măcar "dom'părinte", cum se mai zice prin Ardeal.

    RăspundețiȘtergere
  49. Oi fi trist, ontologic trist, cum spuneti. Si, probabil, va pricepeti. Va apreciez cuvintele si atrabila compatimitoare care le insoteste.

    Dar nu cred ca fericirea se poate construi pe necinste si pe radicale sau pe sofiste separatii de planuri.

    Cristos e unul si noi Il tot rastignim in postate de orgoliu mundan sau transcendent: de ce, nene Anghelache, de ce?

    Mai tineti minte pe cine l-a amintit Papa in discursul de la Bucuresti: pe parintele Nicolae Steinhardt. Nu v-a impresionat deloc momentul acela teribil al imbratisarii dintre Ioan Paul II si cardinalul Todea? Imi vine greu sa cred ca nu.

    Ce bine ar fi daca, pentru o clipa numai, unul dintre ierarhii nostri (oricare, ca suntem sinodali) l-ar numi in randul aparatorilor credintei, la o vizita in Polonia, pe Jerzy Popieluszko. Are si manifestarea publica rolul ei in ordinea mantuirii.

    Cred ca parintele Pintea, ca ucenic al parintelui Steinhardt, ar fi trebuit sa isi aduca aminte de episodul minunat de la Bucuresti,inainte sa scrie atat de echilibrat.

    'Romania, gradina Maicii Domnului'. Ce convingator suna asta dintr-o gura straina...Nu ca noi n-am sti, dar una e cand te tot lauzi singur si alta cand constati ca laudele nu vin numai de la tine.

    'Altfel traim, dar tristi - si cu insomnii, vorba tatei'

    RăspundețiȘtergere
  50. jos masca
    iacob - 22.7.2008 - 0:51

    Scatofinelli, Scardanelli, Sbadilitelli, Stembelli, Ionelli, etc., tot un biet caz patologic ramîi, orice ai face. Romania nu se ridica la standardele tale de provincial naimit. Dar tu tot un produs pur românesc esti (ma agaseaza sa tot aud: 'sorbonard'; a face un rahat de teza la Sorbona e cel mai la îndemîna lucru din lume): trei traduceri, doua eseuri, multa jurnalistica, promovare si autopromovare. Occidentul nu l-a calificat în nici un fel: la vîrsta lui, oamenii seriosi au nu zece carti de liru-liru, ci 2 serioase, sînt conferentiari, conduc o unitate de cercetare, etc. El e un simplu particular în Franta, si la fel în România. Ajutat de temperamentul pe care-l stim, asa va si ramîne. Un simplu jurnalist cu pretentii docte, care se autoafuriseste zilnic.
    (Comentariul unui cititor din Gazeta de Transilvania)

    Cam pe aici se află sursa tristeţii d-le Codrescu. Un comentariu venit probabil din partea unui apropiat (prietenii comuni pot recunoaşte stilul)

    Nu vă faceţi iluzii însă... Se-ntoarce curând...

    RăspundețiȘtergere
  51. Stimate Anonim, ma scuzati pentru intarzierea raspunsului. Va raspund dupa putinta:

    Inainte de orice, va conjur sa nu mai folositi termenul de ortodoxist, ca semn de amicitie intre noi. Imi este complet nesuferit. De ce? Pentru ca am oroare de ideologie, iar ortodoxia este pe deplin straina de ideologie. Poate ca o sa va scandalizez, dar ortodoxia nu este nici religie. Este, pur si simplu, credinta. Ortodoxism este pentru zelotii „meta-ortodocsi”, nu pentru mine, iar religie este din perspectiva heterodoxa.

    Singurul exces care ne este permis este in credinta si in iubire fata de Hristos. Sunt departe de acest deziderat si stiu ca-I dau infinit mai putin decat imi da El mie. O spun cu jena, dar este o marturisire publica; nu are rost sa par altceva decat sunt.

    Sigur ca sunt antiintelectualist. Termenul de „intelectual” are o conotatie atat de revolutionara, stangist- pozitivista, incat poate fi cu lejeritate folosit ca termen peiorativ. Dar, cum este deja incetatenit, sa-l acceptam fara fervoare. E plina tara de intelectuali...Prefer termenul de „inteligenta”. Am slabiciune pentru oamenii destepti, nu neaparat pt. „intelectuali”. Va asigur ca intre intelectuali exista aceeasi cantitate de prostie ca si intre apicultori sau soferi. „Cazul Corneanu” este simptomatic pentru ineptia – mai mica sau mai mare, dupa caz – (a) unor intelectuali. Dar nu mai vreau sa intru in detalii.
    Un intelectual traditionalist nu are „idei” si nici nu vrea sa le impuna, spre deosebire de cel de stanga, plin de idei si gata sa si le impuna, chiar si cu forta daca este cazul - iar Uniunea Europeana, prin birocratia intelectuala stangista, nu face exceptie. Intelectualul de dreapta, traditionalist, nu poate propune altceva decat ceea ce este firesc in Biserica. Iar Biserica il are ca model (apofatic, catafatic, cum vreti dvs.) pe Hristos.
    Copiii mei tin post (dupa puterile lor) de mici. Pentru ei este normal, pentru vecina mea de la etajul trei, o excelenta traducatoare din catalana, nu (asta nu mi-o face mai putin simpatica). Pentru vecina mea, care a fost refuzata de ei atunci cand le-a oferit mancare de dulce in ziua Ajunului Craciunului , copiii mei pot sa-i fie model mistic-monahal :) Au duhovnic, si el are acest rol dat de continuitatea în har, în comuniune cu Mântuitorul Hristos, de a-i sfatui si de a-i indrepta. In Biserica gasesti, practic, tot ce iti doresti. Pentru ca, vorba Parintelui Nicolae Steinhardt - pe care vad ca tocmi l-ati pomenit - Dumnezeu este boier: nu da cu parcimonie si iarta fara rest. Ce ne trebuie mai mult? Pentru ca tot l-am pomenit pe monahul Nicolae, iata ce declara el cu privire la viata din manastire: “N-am realizat, vai mie, mare lucru. Mi-am disciplinat oarecum trupul şi gîndurile, am dat cîteva dovezi de smerenie (fără însemnătate însă nu zadarnice pentru un fost copil răsfăţat ca mine), m-am şi maturizat (mai bine mai tîrziu decît niciodată). Realizarea mea cea mare e că sunt creştin, sunt monah, sunt la Rohia (şi gîndul mi se îndreaptă din nou cu drag către Constantin Noica: lui îi datorează atît de mult naşterea mea de-a doua (botezul) [asta da suprema boierie ortodoxa, sa spui ca cel care te-a turnat ti-a facut un bine pt ca ti-a creat posibilitatea sa te botezi - n. mea] , cea de-a treia (tunderea în monahism); sunt bibliotecarul mănăstirii, îmi este dat să mă pot ruga lui Hristos, să fiu fericit că o pot face. Et in Arcadia ego!” Sigur ca nu pot eu sa va dau raspunsul la intrebarea: de ce a ales Parintele Nicolae, dintre toate confesiunile prezente in puscarii, pe cea ortodoxa, dar ea merita pusa.
    Cand o sa iesiti din anonimat, o sa va invit sa stam la un pahar de vin bun – mie Hristos imi este si model de convivialitate - si atunci sper ca o sa va inveselesc mai aplicat. Ca sa termin cu o expresie pe care si bunul monah o folosea: "There is always time for good manners." I hope… (n. mea)

    RăspundețiȘtergere
  52. Domnule Capsali,

    Daca ma luati cu Steinhardt, m-ati terminat. Simt ca imi piere suflul. si ma topesc cum (nu) ma vedeti.

    Pe de alta parte nu cred ca trebuie absolutizata alegerea Bisericii: stiu ca se putea boteza si greco-catolic, dar nu a facut-o. Bravo lui!Nici eu n-as fi facut-o.

    Wurmbrandt, de pilda,i-a ales pe protestanti, ca de ei se simtea mai aproape. In fine, habar nu am.

    Dar daca ma luati cu Steinhardt...

    Cu toate astea, nu voi renunta la anonimat. Desigur, ar fi foarte bine si mi-ar face o reala placere sa va cunosc si sa devenim convivi. Dar prefer starea asta de no-name.

    Va rog sa nu mi-o luati in nume de rau. Va multumesc frumos.

    jb

    RăspundețiȘtergere
  53. Dragii mei Iulian si Razvan,

    Cand un om, profitand de faptul ca tii casa deschisa, iti intra in casa si, fara sa se prezinte, incepe nu doar sa-si puna ciubotele pe masa, dar si sa-ti dea lectii de maniere, greaca veche etc., ce faci? Ai doua posibilitati: 1.pui servitorii sa-l dea politicos afara; 2. il ignori si te ocupi de oaspetii bine-crescuti, lasand nepoftitul sa-si faca mendrele cu sticlele de bautura si cu mancarea si sperand ca in curand va adormi, ghiftuit, intr-un colt. Casa e blogul lui Razvan Codrescu, unde si eu sunt musafir si unde, prin urmare, nu pot prezuma sa fac ordine. Vad insa ca Nepoftitul/Nemahnitul/Nefartatul continua sa faca piruete nelinistitoare dovenid ca ceva e in neregula cu “urechea lui interna”, aia care-ti permite sa-ti mentii echilibrul. Ciulita, si gata de functionare, e doar urechea externa, aia care-ti permite sa descoperi oportunitatile si prada. Va voi explica deci voua, dragii mei Iulian si Razvan, si nu Anonimului, de ce am plecat, de ce-as mai fi ramas. Anonimul, obisnuit, ca la catolici probabil, sa se spovedeasca la necunoscutul din cutie, imi cere sa-mi pun sufletul pe tava in momentul in care el nu are nici macar delicatetea de a-si marturisi numele. Ca ortodox, nu ma pot “spovedi” anonimilor, asa dupa cum nici nu pot fi frate cu extraterestrii. Asa ca va spun voua de ce-am plecat, si daca se intampla ca “urechea interna” a Anonimului nepoftit sa se fi reparat intre timp, poate va intelege cate ceva.

    Zice Anonimul: “Stimate domnule Codrescu,un singur lucru ma mira la dl Platon si nu numai la el (e vorba de o generatie intreaga de 'elitisti'). Cum de, fiind atat de bolnav de pravoslavnicie, simte domnia sa nevoia teribila sa studieze in America? De ce tocmai in Occidentul putred, eretic, dusmanos? Sa zicem ca inteleg treaba asta: la tinerete nu esti tentat numai de pravoslavnicii: poate ca prinde bine la orgoliu sa faci o scoala pe la aceia...Excelent,dar daca beneficiezi de toate serviciile universitatii, tarii si culturii respective( si sunt cu duiumul, va spun din proprie experienta) de ce sa nu faci un pas mai departe, macar din civilitate, si sa te abtii sa tot blestemi Occidetul pe toate ulitele brasovene. E , cred, un prim gest de decenta elementara.”

    Eu nu am plecat din Romania din cauza Ortodoxiei. Am plecat din cauza securistilor fara Dumnezeu si care, tocmai de aceea, se grabesc sa imbratiseze orice “dumnezeu” le aduce mai mult: de la UE, la CSI sau la Papa. Am plecat pentru ca nu am vrut sa intru in nici o gasca. Si asta mi se cerea – fie de catre securisti luminati, fie de catre masonei ecumenici – ca sa-mi pot gasi de lucru. Am plecat din Romania neocomunista cand nu s-a mai putut altfel.
    Nu am venit in Occident ca sa ma mantuiesc. Am venit ca sa invat. Nu am venit ca sa ma mantuiecsc prin cultura. Cultura nu e ceea ce stii, ci ceea ce asimilezi traind. Si eu asimilez traind, dupa puteri, ortodox. Il pot citi si pe Marx in duh ortodox, nu se pune deci problema ca, daca studiez in “Occidentul putred”, trebuie musai sa devin”Occident putred”.
    Mai mult, nici nu am scris ceva despre “Occidentul putred”. Exista Occidentul putred, Orientul putred, Romania putreda etc. Dar exista si Europa veche sau Romania veche, sau America veche. Si pe alea incerc sa le descopar si sa le apar. Am scris si impotriva Romaniei putrede, si cred ca integrarea in UE nu face decat sa ne creasca putreziciunea, pentru ca o face sistematica. Pentru ca asta e problema cu toate sistemele totalitare – de la comunism, la eurosocialism – ca sistematizeaza si produc in masa raul si putreziciunea. Raul oricum e, in stare naturala, ca sa zic asa, peste tot, in toate timpurile si in toate locurile. Dar aceste sisteme de “integrare” il produc si inoculeaza in masa.
    Mai mult, nu inteleg de ce trebuie asimilat Occidentul cu Catolicismul. Poate ca pentru cei care stau in UE, pe burse europene, asa o fi. Eu am plecat in America de Nord. Nu mi s-au dat burse de la Centru. Am trimis dosarul la mai multe universitati si am fost acceptat sau nu. Aici e free-market, nu e ca in UE, unde totul depinde inca de nu stiu ce misterioasa comisie centrala si de nu stiu ce misterioase cote de “bons pour l’Orient”. Eu nu sunt platit pentru a deveni megafonul unor interese. Sunt platit ca sa invat si sunt platit pentru ca predau. Am lucrat aici intotdeauna, lucru care mi s-a refuzat in Romania. Daca datorez deci cuiva ceva datorez protestantismului american, nu catolicismului. In mediile universitare in care am evoluat eu, departe de universitatile catolice, Catolicismul e mai degraba detestat. Daca ar fi sa urmez logica filocatolicului Anonim, ar trebui sa devin un vajnic ateu-politic corect ca sa-mi dovedesc recunostinta fata de cei care-mi “dau”. Dar am pierdut, candva, bunavointa unui profesor ateu pentru ca, desi Ortodox, l-am aparat pe Papa Ioan Paul II pe care respectivul – ateu educat de iezuiti – il ura de moarte. Fac ce-mi dicteaza constiinta, nu ce-mi dicteaza interesele de stipendiat al Catolicismului sau UE. Sunt aici pe baza meritelor mele, atatea cate sunt, si ca sa trec prin niste incercari, nu ca sa-mi “luminez” catolic, european sau stangist “turma de acasa”.
    Nu cred ca Romania trebuie, Doamne fereste!, purificata etnic sau religios. Dar nu cred ca siluirea romanilor ortodocsi, anexarea lor de catre Roma in numele unor vechi minciuni si noi “adevaruri” poate folosi cuiva. Va intrebati de ce nu am avut dizidenti? Pai cati “dizidenti” au fost acum in Sinod si in elita? Cine rezista? Cine merge cu valul? Ce castiga profesorul de franceza Razvan Codrescu, regizorul Iulian Capsali, actorul si istoricul Razvan Ionescu, scriitorul si istoricul Mircea Platon aparand pravilele? Si ce castiga toti “teologii” si “specialistii” care tac sau merg cu valul? Faptul ca - cu exceptia lui Radu Preda, stralucit, si partial a lui Mihail Neamtu (spun partial pentru ca nu am vazut decat jumatatea de articol care critica “mediile ecleziastic concesive, aflate la limita senilităţii dogmatice”, nu si pe cea care priveste „polul gândirii apocaliptice, nelipsită de barbarii retorice”) - teologii profesionisti tac, nu face decat sa indice neajunsurile unui sistem academic teologic care da nastere fie la oameni care tac, fie la oameni care, scoliti fiind de catre Catolici, sa simt obligati sa o scalde.
    Nu-i tip nimanui in fata ca e eretic, nu umblu cu ispitiri, nu fac prozelitism, dar nici nu accept sa intru in relati clientelare. Si asta pentru ca nu am putut niciodata sa ma „adaptez”. Nu ma intereseaza sistemul, ma intereseaza oamenii. Pot avea, si am, prieteni catolici, evrei, calvini sau carora le place Placido Domingo, dar asta nu inseamna ca si eu trebuie sa fiu catolic, calvin, sau fan al lui Rapid. Prietenii pe care ii am imi sunt prieteni tocmai pentru ca refuza sa devina sclavii unor relatii clientelare si pentru ca nu confunda polititea, demna, cu lingusirea interesata. Cat despre a te simti ca acasa in Occident: nu, nu ma simt ca acasa. Nicaieri nu e atat de bien ca acasa. Ma bucur ca unii se simt ca acasa in Occident, dar nu ma pot opri sa nu ma gandesc la Cioran si la Coasta Boacii. Sau la dealurile Iasului meu.

    Cu cele mai bune ganduri,

    Mircea Platon

    RăspundețiȘtergere
  54. Iată un text mai mult decît lămuritor! (Prietenii ştiu de ce...)
    O singură eroare măruntă s-a strecurat în el: eu nu sînt profesor de franceză, deşi mi-ar fi plăcut. N-am fost în stare, pentru păcatele mele, să fiu decît profesor de limba mea.

    RăspundețiȘtergere
  55. ...şi de cînd Răzvan Ionescu e istoric?! Sau poate o fi un actor istoric...

    RăspundețiȘtergere
  56. În sensul că s-a ocupat, între altele, de istoria teatrului creştin. Sigur că i s-ar fi potrivit mai bine calificativul de teolog, dar astea sînt detalii nesemnificative în economia textului. Trebuie să n-ai altă treabă mai bună ca să te agăţi de aşa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  57. Domnule Mircea Platon,

    Foarte multumit de articolul dvs. Astea-s exact motivele pe care ma fac si pe mine sa plec inca o data (securitate, BOR etc.), mai putin argumentul cu UE, sistem tampelnic (aici, probabil, intervin convingerile dvs. nedemocratice, foarte bine).

    Dar nu va grabiti sa imi puneti stampila de filocatolic: dl. Cdrescu avea dreptate sa imi gaseasca afinitati sporite cu spiritul protestant. Va respect pentru alegerea USA si va felicit. Tot cu oamenii lui Max Weber facem scoala.

    Si cred ca n-ar trebui sa ne mire: o buna parte din scrierile noastre bisericesti de valoare, de traduceri de Biblii etc. se datoreaza infuziei protestante de umanism si echilibru.

    Sa fiti sanatos,
    Micul Anonim

    (sunteti atat de aproape in toate cel de dl Badilita, ca fac si eu ca dl Codrescu: sa nu fiti chiar el)

    RăspundețiȘtergere
  58. A murit marele clasicist DAN SLUŞANSCHI. Dumnezeu să-l odihnească. Slujba de înmormîntare va avea loc mîine, la ora 11, la Biserica Sf. Ilie-Gorgani.
    Vă propun ca, în chip de reculegere, să nu mai postăm nimic aici, azi şi mîine (decît - dacă cineva se învredniceşte - un necrolog sau vreo evocare).

    RăspundețiȘtergere
  59. Dacă va trimite cineva un necrolog pentru Dan Sluşanschi, îl voi posta, cu recunoştinţă, pe prima pagină a blogului.

    RăspundețiȘtergere
  60. Dumnezeu sa-l odihneasca pe profesorul Slusanschi.

    Vreau sa atrag totusi atentia ca aceste mici inexactitati de plasare profesionala nu fac decat sa dovedeasca faptul ca noi nu ne cunoastem personal mai deloc, ca nu facem parte dintr-o coterie, singurul fapt ce ne leaga fiind Adevarul de Credinta.

    Draga Mircea, tocmai cand te judecam in sinea mea ca ai fost cam aspru cu "micutul anonim" - care se straduia sa articuleze o idee si nu se rezuma exclusiv la imprecatii si interjectii - cand iata ca isi da in petic labil-obraznic si isi decupeaza un ultim profil "irenic" din care uita sa-si taie codita si cornitele. Retractez cele afirmate si spun ca nu pot sta la un pahar de vin bun cu un burtaverde protestant dintr-un motiv foarte simplu: astia duc paharul la ureche, nu la gura. Pai ce facem, stricam orzul pe gaste? Pana la urma, ma intorc la vorba lui Conu' Iancu: "Amice, eşti... idiot!" Chiar daca o sa-mi dai replica: "Ba nu, domnule", de acum inainte nu o sa te mai cred. Oricum, te bagi (in seama) intr-un razboi care nu este al tau; vezi-ti de treaba ta si consuma-ti tensiunile interne pe alte bloguri. Ne pierdem vremea, si dumneata si noi. Parapanghelos!

    RăspundețiȘtergere
  61. Badilita spunea ca e "inflatie de teologi". Intr-adevar. Dar daca el, care are doctorat in filologie, se poate pretinde teolog, de ce nu l-as numi eu pe Razvan Ionescu, care a scris despre istoria teatrului crestin, istoric? Asa mi-l simt mai aproape.

    RăspundețiȘtergere
  62. Ne place sa ne punem etichete unii altora; garderoba e demodata si atunci agatam de revere etichete cu nume sonore. Poate vindem ceva... Pentru mine R.Ionescu nu e istoric. Si nici teolog. De unde a scos R. Codrescu idea ca ca R.I. e teolog? Actor stim ca este, nu avem dubii. Desi cu calaritul avea oarece probleme. Daca eu am sa scriu o istorie a transportului public de suprafata in Bucurestii vechi si noi se cheama ca sunt istoric? Hai sa fim seriosi.

    RăspundețiȘtergere
  63. Scuzati cacofonia. Asa a iesit din condeiul la care tastez in mare viteza.

    RăspundețiȘtergere
  64. Razvan Ionescu a absolvit acum mai multi ani teologia in Bucuresti si a predat (daca nu cumva mai preda) la Fac. de Teologie din cadrul Univ. din Constanta. Anonim sau nu, tot jalnic vei ramane...

    RăspundețiȘtergere
  65. Reculegerea ne-ar fi prins bine la toţi... Dar, mă rog...
    În ce-l priveşte pe Răzvan Ionescu, să stabilim: e licenţiat în Teologie, e doctor în Teologie, ţine cursuri universitare de Teologie la Constanţa. Ce-ar trebui să mai facă pentru a putea fi numit - în sensul curent - teolog? Sau poate gîndiţi că ar trebui să-şi acrediteze diplomele la catolici şi la protestanţi?
    Încrîncenarea vă joacă feste penibile.
    Mai propun o dată reculegerea...

    RăspundețiȘtergere
  66. Temperamental, Răzvan Ionescu este un autentic bon vivant cu accese de melancolie.

    Prezenţa lui emană pace, echilibru şi mai cu seamă bună dispoziţie.

    Masivitatea impunătoare a făpturii, coama leonină şi barba spartană ascund un suflet de „garofiţă“.

    Într-o lume care aleargă fără saţ, mereu cu piciorul pe acceleraţie, Răzvan evoluează oarecum atemporal, desprins de stridenţele cotidiene, dar perfect racordat la freamătul Istoriei. Această graţioasă atemporalitate, această cavalerească şi jovială detentă se simte pretutindeni în paginile sale.

    El are, în toate sensurile expresiei, răbdarea scrisului, aspra, dar şi spectaculoasa virtute de a-şi alege, tria, şlefui, mângâia şi parfuma pe îndelete fiecare frază, ca-ntr-un ritual vestimentar, înainte de a o scoate pe scenă.

    Actor şi teolog, poet şi ziarist, profesor şi père de famille, iată portretul unui compatriot „în care nu există vicleşug“, plin de haruri şi de bun simţ care te obligă să mai crezi în România de azi şi în Julieta de mâine.

    Cristian Bădiliţă

    jb

    RăspundețiȘtergere
  67. Anonim 2
    Multumesc pentru precizare si iertati-mi ignoranta. Intamplator sau nu imi place R. Ionescu, doar ca nu am stiut ce a mai facut in ultimii ani. (Jos palaria, domnule Razvan Ionescu! Probabil ca l-ati cunoscut la Constanta pe par. profesor Marius Mosteanu la care tin foarte mult). In alta ordine de idei, urasc anonimatul dar iubesc pe anonimi! Eu sunt alt anonim, domnule Capsali. Si nu ma simt jalnic deloc :). Imi face placere sa va citesc si va respect. Iar pe domnul Codrescu il cunosc de pe vremea serilor de la Darvari. Ehe, ce vremuri, asa-i? Ce mai face domnul Sorin Dumitrescu? Mi-e dor de el.

    RăspundețiȘtergere
  68. Textul lui C. B. (scris în toane bune) nu scuză textul lui jb (scris în toane rele).
    În orice caz, cumpănirea e preferabila insinuarii...
    În altă ordine de idei, nu cred că este principial ca tu să-ţi păstrezi grijuliu anonimatul, iar pe alţii să-i citezi şi să-i implici nominal acolo unde ei refuză să se implice (a se vedea ultimul articol al d-lui Bădiliţă de pe greco-catolica.ro - în care, în paranteză fie spus, eruditul încearcă - cu decontextualizări abracadabrante - să-l salveze pe pamfletar).

    RăspundețiȘtergere
  69. Domnule Codrescu,

    Din clipa in care am azuit de moartea profesorului slusanschi si am citit apelul dvs la reculegere, nu am mai postat nimic. Adica de ieri. Textul ultim era cel in care ii spuneam dlui capsali ca nu voi renunta la anonimat de dragul unui pahar de vin cu dansul. Sa bea linistit in de sine acest domn fara manere (sau minere) care, de bun ortodox si crestin ce este, fluiera in timpul unui armistitiu necesar si decent, impus de autorul blogului.

    Celalalte postari nu sunt ale mele, va asigur cu toata sinceritatea. Fie ele si semnate 'jb'. Nu va mai infuriati, incercati sa cititi corect anonimatele.

    Ca sa fiti pe deplin linistiti in privinta mea, din aceasta clipa imi intrerup orice activitate de postare pe acest blog. Si, evident, de citire a lui.

    Am fost o clipa tentat sa dau spre publicare un necrolog pentru Domnul Profesor. Ma bucur ca n-am facut-o. Nu merita legiunea un nume atat de important. Si asa ne-am murdarit destul adastand pe aici.

    Ciao!

    RăspundețiȘtergere
  70. Pentru Anonim 2 (hotărît lucru, sîntem cu precădere o ţară de "anonimi"; mă întreb dacă nu cumva de aici ni se şi trage...):

    Împreună cu alţii, tocmai aţi contribuit, după cum vedeţi, la supărarea ireversibilă (pînă la proba contrarie) a unui alt "anonim" (pregătit să-şi asume numai avantajele anonimatului, nu şi riscurile lui)... Păcat!
    În ce mă priveşte, cu regret o spun, n-am ajuns niciodată la "Serile Darvari" (cînd am venit eu la Anastasia, deja nu se mai ţineau). Trebuie că ne vom fi întîlnit în altă parte, sau că mă confundaţi cu vreun alt Răzvan...
    Dar, desigur, asta n-are mare importanţă. Important este, în context, că v-aţi lămurit cu actorul-teolog (călăria, oricum am da-o, nu este "în chestiune").
    Rămîn la ideea mea fixă: reculegerea ne-ar fi prins bine la toţi. Iar un necrolog al regretatului Dan Sluşanschi, făcut de cineva care l-a cunoscut şi preţuit, ne-ar fi adus, poate, un plus de umanitate cuminecătoare...
    Dar n-a fost să fie (de, ca la români!)...

    Iertaţi-ne, domnule Sluşanschi! Nu se poate şi pace! Aţi fost şi dvs. viu şi poate înţelegeţi: nu ne putem abţine nici (pentru) morţi.
    Să ni se ceară orice, dar nu să ne abţinem! Sau, în orice caz, mai încolo, pe lumea cealaltă, aia "fără dor"...

    RăspundețiȘtergere
  71. "Cele ce prin adâncul întelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chivernisesti si cele de folos tuturor le daruiesti, Unule, Ziditorule, odihneste, Doamne, si sufletul robului Tau Dan Slusanschi, ca spre Tine nadejdea si-a pus, spre Facatorul si Ziditorul si Dumnezeul nostru. Amin."

    Anonim 2

    RăspundețiȘtergere
  72. Daca este o confuzie, imi cer iertare. Nu mai inteleg nimic din atata... anonimat. Este prea multa brambureala. Folositi, va rog, macar un cognomen - daca nu va asumati numele - ca sa va putem deosebi. Va rog sa nu puneti la inima aceste vorbe spuse ab irato.

    RăspundețiȘtergere
  73. Precizare:
    Nu sunt un simpatizant al doctrinei legionare, si Dl. Codrescu poate sa va confirme asta. Asta nu inseamna ca nu am cunoscut legionari de toata isprava. Am copilarit insa intre batranii PNT-isti, prietenii bunicului meu. Dar Legiunea a avut destule nume importante in randurile ei, ca sa nu mai vorbim de doi (viitori) Sfinti: Valeriu Gafencu si Pr. Ilie Lacatusu. Asa ca nu aveti de ce sa va "murdariti" aici decat daca aveti anumite prejudecati.
    Mea (ultra) maxima culpa!

    RăspundețiȘtergere
  74. Nici nu stiu ce sa mai spun, am picat ca musca-n blog intr-un moment delicat.
    Domnule Capsali, in inima mea nu incape suparare. Iar daca voi semna cu nume si prenume nu inseamna ca voi iesi din randul infinit al anonimilor. Sunt un anonim si la propriu si la figurat. Dar cand beau duc paharul la gura, nu la ureche :). Iar in biserica imi fac cruce de la dreapta la stanga. Si sunt apofatic.
    Imi pare rau domnule Codrescu ca nu v-am cunoscut la Serile Darvari. Poate s-a'ntamplat la libraria Anastasia din curtea PNT-CD. Poate la galeria Catacomba. Poate nici nu ne-am cunoscut, la urma urmei, nu incerc sa-mi fac un titlu de glorie din asta, incerc sa sudez o memorie fracturata. Important este ca am citit doua carti scrise de dvs. si ca va simt aproape desi au trecut mai bine de 15 ani de v-am "cunoscut".

    Anonim 2 (de acum incolo RM)

    RăspundețiȘtergere
  75. Buna dimineata, prieteni!

    RăspundețiȘtergere
  76. Bună să-ţi fie inima, RM !
    Aşa da: anonim, anonim - dar să ştim şi noi care... Că uite, se supără fraţii şi se răzbună pe morţi!
    Acum, dacă de reculegere n-am fost în stare, măcar de tema discuţiei să ne ţinem. Altfel totul se preface într-o cronofagă pălăvrăgeală (unii îi zic "bloggăreală") - care nici nu lămureşte, nici nu onorează.

    RăspundețiȘtergere
  77. Sa-mi traiesti, RM, si inca o data regret toata tevatura iscata din cauza unor confuzii regretabile. Rugaminte mare si pentru ceilalti anonimi: spuneti-va X, XX, XX...nu, Doamne fereste!, Iago, Atila, Scufita Rosie, oricum, (in afara de Ioan, Scardanelli si derivatele mai sus pomenite:), ca sa nu ajungem in asemenea fundaturi. Se apasa pe Nume/Adresa URL si va puteti pune orice "eticheta", in limita bunului simt, se intelege...
    Cu toata simpatia al Dvs,
    IC

    RăspundețiȘtergere
  78. Sa traim cu totii, domnule Capsali si sa ne bucuram de viata, atata cata mai e.

    RăspundețiȘtergere
  79. pentru anonimu' Intelectual si cu Kalevala la cingatoare:

    Mare boala este la inima ta voinice.
    Supralicitezi,ataci, pierzi sensul lucrurilor cu care ti-ai construit argumentul "de plecare".
    Termini in catastrofa 'telectualului care-si intoarce argumentul pe dos.
    Mai bine te-ai aseza binisor pe o banca si ti-ai rasuci incet o tigare.

    Nu esti consistent nici macar in argumentatia simpla a folosirii propriilor premize, ceea ce te face patimas.

    Esti un om bolnavior de frustrare. Asta este tot ce se observa.
    Din pojghita stralucitoare a unei culturi superficiale (sofist aplicata) nu a mai ramas nimic.

    Spui:
    "Mie mi-a placut in Occident si m-am simtit ca acasa (surpriza, dle Codrescu? Da, ca ACASA!) Neincoltit, nejumulit, bine tinut, respectat in fine, fain de tot! Acum, e drept, depinde si din ce casa vii...,dar nu insist."

    De ce oare ... "bine tinut" imi trezeste imaginea porcului la ingrasat? Imi cer scuze pentru comparatie.
    Poate ar trebui sa alegi alte cuvinte.
    Doar o sugestie.

    "[...] unii cauta adevarurile precum procii trufele.." Citadela, St Exupery

    Apropos: Cum definesti "manii ombilicale" ?

    Inca ceva : Carol I numai "liberal" nu putea fi numit.

    Mai spui:
    "Eram in salile cu pricina, cand
    s-au dezlantuit mamashele si tatucii si m-am simtit ca un rahat, ca sa zic pe sleau."

    Ce pot sa-ti spun dragule,... fiecare se simte cum... e.

    Ultima parte a delirului...chiar nu merita caracterizata. Dar... ti-as fi recomandat o bursa pe langa Prof. Leo Strauss... pacat ca a murit saracu'.

    Sunt sigur ca vei gasi ceva de genul asta in final.

    Deci nu te teme, nu te infiora, recupereaza-ti respiratia si rasuceste-ti domol o tigare.

    RăspundețiȘtergere
  80. Ehei, Coane jb, te vei mai simţi ca un rahat! Nu e o premoniţie, e o promisiune. Toamna e aproape...

    Mamasha

    RăspundețiȘtergere
  81. Hristos este Ortodox : http://hristosesteortodox.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere