marți, iulie 28, 2020

INTERMEZZO LIRIC: AMURG DE POVESTE

SUMARUL BLOGULUI


Din vechiul grajd al dragostelor mele
de-ar fi s-aleg, la ceasul meu tîrziu,
mîrțoaga care-i numai os și piele,
să-i dau jăratec, aș putea s-o-nviu?

Și aș putea să zbor cu ea departe,
spre visul meu de peste mări și țări,
ca să mă lupt pe viață și pe moarte
cu zmeii vinovatelor uitări?

Dau grajdului, codindu-mă, tîrcoale
și rîd de mine scepticii grăjdari,
pe cînd castelul trist, cu turle goale,
e bîntuit de morții mei hoinari.

„S-a scurs nisipul din clepsidră, frate:
e prea tîrziu, să fii și Făt-Frumos!”…
Și totuși încă inima-mi mai bate,
cu dor de sus, oricît aș fi de jos.

Mîrțoaga-i poate-acolo și m-așteaptă,
dar sînt eu vrednic de măsura ei?
Și nu cumva batjocura e dreaptă,
oricît de strîmbi ar fi grăjdarii mei?

Tu, cel ce-aievea ești, iar nu poveste,
mă știi întreg, cu rele și cu bune:
de rost mai are și de timp mai este,
mai fă cu mine-o ultimă minune!

Răzvan CODRESCU

1 Comments:

At 30/7/20 11:01 a.m. , Blogger Unknown said...

Nu este tarziu pentru Fatul cel Frumos...
Superbe versuri

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire