INTERMEZZO LIRIC: ORATORIU

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Din cînd în cînd și Dumnezeu ne lasă,

să știm ce-ar fi pămîntul fără el,

dar vine iar, de ne rugăm cu zel,

la noi, de parcă s-ar întoarce-acasă.

Și nu-i vreodată lumea mai frumoasă,

cu cîte poartă-n cîrcă, fel de fel,

decît atunci cînd nu-i de lipsă cel

care-a făcut-o și de ea îi pasă.

De-aceea, cînd cădem sub vreo urgie,

ca rugăciunea leac mai mare nu-i,

căci Dumnezeu, în sfîntă mila lui,

mereu e grabnic de-ajutor să fie

și iartă, pîn’ la cel din urmă cui,

că-l răstignim de cîte ori învie!

Răzvan CODRESCU